Pagină:Memorial-1938.djvu/11

1 MARTIE 1938

TURNUL DE VEGHE

75

Pe aceştia Iehova i-a uns, iar ei sunt acum veseli şi se bucură în Domnul. Isus Cristos este marele Justificator al lui Iehova, şi cea mai mare bucurie a Lui este justificarea numelui Tatălui Său, pentru care scop a venit El. Urmaşilor Săi credincioşi, pe care i-a adunat în templu, le face invitaţia de a se împărtăşi în bucuria Lui, şi astfel zice: „Ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!” (Matei 25:23) Acum, toţi din grupa templului se bucură în Domnul, fapt simbolizat de băutul împreună cu El al vinului nou, şi acolo, în templu, proclamă laude lui Iehova, Tatăl lor. „În locaşul Lui totul strigă: „Slavă!” - Psalmii 29:9.

⁴⁹ Toţi aceştia au fost aleşi în condiţiile noului legământ ca un popor pentru numele lui Iehova, şi toţi trebuie să pună mărturie pentru numele şi regatul lui Iehova. (Matei 24:14) Astfel de credincioşi, fii spirituali şi unşi ai lui Dumnezeu, oferă neîntrerupt lui Iehova o jertfă în dreptate, deoarece ei sunt în templu cu Isus Cristos, Capul. (Maleahi 3:4) În templu, care este locul ascuns al Domnului, El îi instruieşte pe unşii Săi cu privire la înţelegerea profeţiilor care acum sunt împlinite. La porunca Lui, ei `ies din tabără` în ascultare de voinţa lui Iehova, vestind mesajul despre regat şi atrăgând astfel asupra lor ocările care au căzut asupra lui Iehova şi Isus Cristos. (Evrei 13:13-15) Ei se bucură să facă acest lucru, apreciind faptul că sunt în bucuria Domnului şi că bucuria Domnului este tăria lor.

⁵⁰ Speranţa lor nu este în ceruri, ci este ca să poată trăi pe pământ pentru totdeauna. Ei au găsit refugiu în organizaţia lui Iehova sub Cristos Isus, unde trebuie să rămână până când trece ziua mâniei lui Iehova. În timp ce rămân în aceasta, ei trebuie să continue să caute dreptatea şi smerenia. Fiind `străini în tabără`, care s-au dedicat lui Dumnezeu şi Cristos, ei trebuie să participe la vestirea numelui şi regatului lui Dumnezeu sub Cristos. Dar din moment ce nu se pot împărtăşi în moartea lui Cristos Isus, şi prin urmare nu se pot împărtăşi în învierea Lui, ar fi în întregime în afara regulii şi nepotrivit pentru ei să se împărtăşească din emblemele Comemorării. Fiind sub protecţia organizaţiei lui Dumnezeu, ei sunt tovarăşi ai celor unşi şi trebuie să servească împreună cu unşii şi cu bucurie să facă tot ce găsesc mâinile lor. Dovezile scripturale şi faptele arată că ionadabii, sau mulţimea mare, sunt acum strânşi la Domnul şi, ca atare, lăudă continuu pe Dumnezeu şi pe Isus Cristos, Regele Său, pentru că văd că ziua salvării şi eliberării a venit. Prin urmare, ei îl salută pe Isus Cristos, Regele

slavei, şi Îl servesc cu bucurie continuu. - Apocalipsa 7:9-17.

⁵¹ Toate argumentele Scripturii, prin urmare, stabilesc definitiv faptul că Domnul Isus Cristos a instituit Comemorarea morţii Sale şi a poruncit ca aceasta să fie celebrată numai de cei care sunt născuţi de spiritul Său şi botezaţi în trupul Său, adică trupul spiritual al lui Cristos. Aceşti fii spirituali nu îşi vor face datoria şi îşi vor pierde marele privilegiu dacă nu se vor împărtăşi la Comemorare. O dată pe an este datoria şi privilegiul lor de a celebra astfel Comemorarea. În anul 1938, data corectă cade pe 15 aprilie, după ora 18, timp în care cei unşi din grupele poporului lui Dumnezeu de pe întregul pământ, se vor aduna şi vor lua parte la sărbătoarea Comemorării. Va fi cu totul corect şi potrivit ca ionadabii să fie prezenţi la această adunare şi să observe ceea ce se face, ca să poată avea o apreciere adâncă a relaţiei unşilor cu Iehova şi o apreciere adâncă a relaţiei mulţimii mari cu Dumnezeu şi cu Cristos. Acesta ar trebui să fie şi este un timp de bucurie şi pentru ei, pentru că apreciază faptul că ziua eliberării a venit.

⁵² Având în minte cuvintele inspirate ale apostolului, „Cristos, Paştele noastre, a fost jertfit … Să ţinem dar sărbătoarea”, este uşor de văzut că turma sau clasa la care apostolul însuşi a aparţinut, şi numai asemenea membri ai grupei spirituale, se pot împărtăşi în mod potrivit din emblemele Comemorării. Ionadabii, sau cei care alcătuiesc mulţimea mare, nu se pot împărtăşi în mod potrivit din emblemele Comemorării. A face acest lucru ar fi spre paguba lor.

⁵³ Totuşi, în mintea unora există întrebări, ca de exemplu: Cum voi şti dacă trebuie să mă împărtăşesc la Comemorare sau nu? Sunt eu uns, care am privilegiul şi obligaţia de a mă împărtăşi la Comemorare, sau sunt un ionadab, care nu mă pot împărtăşi? Este posibil pentru mine să determin care este poziţia şi relaţia mea cu Domnul şi, dacă da, cum pot determina această chestiune? Aceste întrebări urmează să fie analizate în numerele următoare ale Turnului de veghere.

ÎNTREBĂRI PENTRU STUDIU

1 Ce parte importantă a scopului exprimat al lui Iehova este scoasă în evidenţă în ilustrațiile profetice înregistrate în Cuvântul Său? Cum a fost numele lui Iehova pus în discuţie? Cum va fi soluţionată chestiunea? Care sunt cele două lucruri prezentate aici, după cum sunt confirmate la Exodul 9:16 (Leeser)?

2 Cum a procedat Iehova, în relaţia cu Avraam, în pregătirea pentru justificarea numelui Său?

3 Cum au ajuns urmaşii lui Avraam să locuiască în Egipt şi să fie asupriţi de duşman? Cum, şi pentru ce scop, au fost eliberaţi de acolo?

4-5 Descrie pregătirea pentru Paşte şi explică această parte a ilustrației profetice.

6 Cum şi în ce scop au fost aduşi izraeliţii în legământul legii?

7-8 Arată împlinirea ilustrației făcut prin trimiterea lui Moise în Egipt şi prin mărturia credincioasă dată acolo, în scopul declarat de Iehova.

9-10 Relatează cum a instituit Isus Comemorarea. Ce a însemnat acest lucru pentru discipolii Săi atunci? Dar pentru urmaşii Săi, ulterior?

11 Care este scopul analizării acum a subiectului Comemorării? Care a fost scopul suprem şi care cel secundar, în trimiterea lui Moise în Egipt? Cum se împlineşte acest punct din ilustrația profetică? Care sunt cele două servicii făcute de sângele lui Isus? Explică facerea noului legământ de către Dumnezeu.

12 Cum este îngrijirea pentru iertarea păcatului legată de scopul şi funcţionarea noului legământ?

13 Care a fost scopul în acel moment, cât şi scopul profetic, în hrănirea izraeliţilor cu „mană” de către Dumnezeu? Explică şi aplică Matei 20:28.

14-16 Cum şi când i-a răscumpărat Isus pe descendenţii lui Adam?

17 Dacă este ca orice om să obţină viaţa veşnică, cum poate câştiga el aceasta? Căror scopuri au servit credinţa şi loialitatea celor menţionaţi la Evrei 11:39?

18 Explică „lucrul mai bun” menţionat la Evrei 11:40. Ce beneficii au fost puse la dispoziţie prin funcţionarea legământului legii? Explică expresia „tuturor celor ce L-au primit” de la Ioan 1:12.

18 Explică „lucrul mai bun” menţionat la Evrei 11:40. Ce beneficii au fost puse la dispoziţie prin funcţionarea legământului legii? Explică expresia „tuturor celor ce L-au primit” de la Ioan 1:12.

19 Când şi cum au ajuns apostolii la o înţelegere a scopului lui Dumnezeu de a „alege un popor pentru numele Lui”? Cine sunt „poporul pentru numele Lui”?

20 Când, cum, cu cine şi de ce a fost făcut legământul legii? Dar noul legământ? Cum a fost fiecare dintre aceste legăminte făcute funcţionale?

21 Explicaţi invitaţia lui Isus adresată ucenicilor Lui, şi numai lor, să `bea sângele Său`.

22 Cine au fost luaţi în noul legământ? Ce înseamnă acest lucru pentru ei?

23-25 De ce a vorbit Isus aşa cum este înregistrat la Ioan 6:53-58? La cine se aplică aceste cuvinte? Explicaţi dacă toate persoanele care vor câştiga vreodată viaţă trebuie sau nu `să mănânce pâinea` şi `să bea sângele`.

26-28 Ce s-a înţeles prin pâine şi prin frângerea ei? Dar prin „rodul viţei” şi prin cuvintele lui Isus adresate ucenicilor Săi, „beţi toţi din el”? Ce înţeles al cuvintelor lui Isus reiese din declaraţia apostolului de la 1Corinteni 10:15-17?

29-31 Ce este arătat prin cuvintele lui Isus de la Ioan 6:47-51, şi de ce nu se spune nimic despre frângerea pâinii? Compară aceste cuvinte cu ale ucenicilor Săi cu privire la frângerea pâinii şi arată ce se înţelege prin acestea mai târziu.

32 Cum, atunci, poate fi văzut cine se poate împărtăşi în mod potrivit din emblemele Comemorării?

33-34 Prezentând această chestiune într-o formă diferită, ce dovedesc în mod concludent Scripturile? Ce se înţelege prin cuvintele lui Isus „acesta este trupul Meu” şi „acesta este sângele meu”? Dar prin invitarea discipolilor săi să `mănânce pâinea aceasta şi să bea acest sânge`?

35-36 În ceea ce priveşte scopul şi efectul, faceţi o deosebire între botezul în apă şi botezul în Isus Cristos.

37-39 Explicaţi invitaţia lui Isus adresată ucenicilor Lui, şi numai lor, să `bea sângele Său`.

40-41 Ce instrucţiuni suplimentare în acest sens se observă la Filipeni 3:8-14? Dar la 1Petru 2:21 şi 4:12-14?

42 Aplică Apocalipsa 2:10.

43, 44 Ce se înţelege prin „deosebirea trupului Domnului”? De ce este important să înţelegem acest lucru? După cum se vede aici, ar fi potrivit pentru un ionadab să se împărtăşească din emblemele Comemorării? De ce?

45 Cum `arată moartea Domnului` cei care se împărtăşesc în mod potrivit din pâine şi din pahar? Cum se interpretează în mod potrivit cuvintele „până va veni El”?

46 Cui se aplică şi cum cuvintele lui Isus de la Luca 22:28-30?

47-49 Cum `intră în bucuria Lui` şi `bea rodul viţei nou cu El în regatul Tatălui său` discipolii credincioşi ai lui Isus Cristos?

50 Ce este necesar, pe lângă consacrare şi ascultare, pentru ca o persoană să se poată împărtăşi în mod demn din emblemele Comemorării? Explică poziţia ionadabilor în acest sens, precum şi datoria, privilegiul şi bucuria lor.

51-52 Atunci, care sunt datoria şi privilegiul fiilor spirituali şi ale ionadabilor în legătură cu sărbătoarea Comemorării? De ce este important să înţelegem această chestiune?

53 Ce alte întrebări importante legate de aceasta necesită o analiză suplimentară?