Pagină:Drama-of-vindication-part-IV-1939.djvu/8

88

TURNUL DE VEGHE

Broollyn, N.Y.

râd de martorii lui Iehova pentru că au proclamat că regatul lui Dumnezeu a venit și că ei reprezintă și susțin interesele regatului; dar faptul rămâne adevărat fără nici o îndoială și, prin urmare, martorii lui Iehova nu au nici un motiv să se îngrijoreze cu privire la ocărurile aduse asupra lor de mulțimea rea care defăimează numele sfânt al lui Dumnezeu.

PAȘTELE

²⁴ Au trecut exact 40 de ani de când israeliții au ținut primul Paște în Egipt, când s-a făcut legământul legii și Iehova i-a eliberat. "Și copiii lui Israel au tăbărât la Ghilgal și a ținut Paștele în a paisprezecea zi a lunii, seara, în câmpiile Ierihonului. "- Ios. 5: 10.

²⁵ Acum, în ziua a 14-a Nisan, au sărbătorit primul lor Paște în țara promisă. Ierihon era chiar lângă ei, unde se afla inamicul, iar israeliții ar fi putut fi atacați în orice moment, dar asta nu i-a determinat să se bazeze pe propria lor înțelegere și să concluzioneze că vor sări peste Comemorare din cauza situației de urgență. Au ținut Paștele la timp. Trebuie să fi fost un timp de adevărată bucurie, deoarece trecuseră treizeci și nouă de ani de la ultima celebrare a Paștelui. Fără îndoială că a fost un timp în care au avut bucuria Domnului, pentru că ascultau de voia Lui. Rețineți acum ce a urmat în împlinirea acelei drame profetice. La scurt timp după învățarea „noului lor nume”, poporul Domnului a fost făcut să înțeleagă, din Turnul de veghe din 15 februarie 1932, ceea ce constituie „bucuria Domnului”, iar motivul dat în acesta a fost și este: „Pentru că a sosit timpul pentru justificarea numelui lui Iehova”. Este bucuria rezultată din faptul că a sosit timpul ca Cristos Isus să justifice numele Celui Preaînalt. Cursul potrivit pentru unșii Domnului pare să fie clar că ar trebui să țină o sărbătoare de comemorare la ora stabilită în fiecare an și trebuie să facă acest lucru nu în tristețe, ci în bucurie. În consecință, pentru prima dată de la Comemorarea sărbătoririi morții lui Isus, săptămâna care a început cu acea zi (20 martie 1932) a fost pusă deoparte ca o perioadă pentru a da mărturie publică la nivel mondial și acea perioadă a fost desemnată și cunoscută sub numele de „Perioada mărturiei internaționale de Ziua Recunoștinței” și s-a dovedit a fi un sezon de mare bucurie pentru rămășiță și pentru „tovarășii” lor, „celelalte oi”ale Domnului. Turnul de veghe care se ocupa de Comemorare din acel an a mai spus:

„MĂRTURIA REGATULUI. Nu există niciun motiv pentru care vreunul din poporul Domnului ar trebui să observe orice sărbătoare care este fixată sau pusă deoparte de organizația acestei lumi. Poporul tipic al lui Dumnezeu a sărbătorit două perioade ale anului: una în primăvară și una în sezonul de toamnă. Aceste perioade erau „sfinte pentru Domnul”. (Vezi Ezra 6: 19-22; Neemia 8: 1-3, 9-12, 14-18.) De ce poporul uns al lui Dumnezeu nu ar trebui să respecte în mod special în timpul anului două zile de bucurie, mulțumire și laudă aduse lui Iehova Dumnezeu? „Bucuria Domnului este tăria ta.” Domnul „ne-a dat o înțelegere a cuvântului Său” și continuă să ne „hrănească grațios cu hrană convenabilă”. (Ne. 8: 10, 12; Prov. 30: 8) Regatul este aici și progresează, iar treaba noastră este să cântăm laudele lui Iehova Dumnezeu și, ca martori ai săi, să depunem mărturie pentru numele său. (Isaia 12: 3-6; 43: 10-12) Perioada 1 la 9 octombrie inclusiv este, prin urmare, denumită și desemnată ca Perioadă de mărturie a Regatului. Fie grupele poporului lui Dumnezeu din diferite comunități să organizeze un congres de serviciu începând de vineri seară; apoi, fie ca perioada următoare de nouă zile să fie devotată serviciului, aceasta să fie o perioadă de mulțumire cu bucurie, laudă și serviciu pentru Iehova Dumnezeu, o sărbătoare pentru lucrarea prosperă a regatului. În acea perioadă de timp, toți martorii lui Iehova, în măsura în care este posibil, ar trebui să participe la depunerea de mărturii și laude lui Iehova și a regatuilui Său, ducând roadele roadele altora care doresc să audă. "- Turnul de veghe 15 februarie 1932, pagina 57, paragraful 27.

{{{2}}}