Această pagină nu a fost verificată
15 Martie, 1939
TURNUL DE VEGHE
87
pentru care Iosua a circumcis: Toți oamenii care au ieșit din Egipt, care erau bărbați, chiar și toți oamenii de război, au murit în pustie pe drum, după ce au ieșit din Egipt. Acum toți oamenii care au ieșit au fost circumciși; dar tot poporul care s-a născut în pustie pe drum, când ieșise din Egipt, nu au fost circumciși. Căci copiii lui Israel au umblat patruzeci de ani în pustie, până când toți cei ce erau oameni de război, care au ieșit din Egipt, au fost mistuiți, pentru că nu au ascultat glasul Domnului; cărora Domnul le-a jurat că nu le va arăta țara pe care Domnul a jurat-o părinților lor că ne-o va da, o țară în care curge cu lapte și miere. Iar copiii lor, pe care i-a ridicat în locul lor, Iosua i-a circumcis; căci erau necircumciși, pentru că nu i-au circumcis pe drum. "- Ios. 5: 4-7.
19 În împlinire, rețineți că din 1878 până la venirea Domnului la templu în 1918 și chiar până în 1931, mulți s-au declarat că sunt devotați lui Dumnezeu și regatului Său, dar au fost necircumciși cu inima, precum „bătrâni electivi” și alții care s-au ținut de practicile religioase. Clasa sanctuarului lui Dumnezeu trebuia „curățată” de astfel de condiții necurate (Dan. 8:14), ignoranța și inocența nemai fiind o scuză pentru practicarea religiei. Cei care au refuzat circumcizia inimii de către Mai Marele Iosua trebuie adunați afară dintre cei care stau la rând pentru regat. Faptele arată că acest lucru a fost făcut după anul 1931.
20 Toți bărbații născuți în pustie aveau vârsta sub patruzeci de ani, iar circumcizia i-a făcut incapabili pentru a conduce operațiunile de război împotriva inamicului în timp ce se aflau în această stare. Prin urmare, ei au trebuit să rămână inactivi pentru o vreme: „Și s-a întâmplat, după ce au terminat circumcizia tuturor bărbaților, că au stat în locurile lor din tabără până când s-au vindecat”. -Josh. 5: 8.
21 În perioada dizabilității lor, Iehova i-a protejat pe israeliți. Dacă dușmanul ar fi ieșit din fortificațiile lui din Ierihon și ar fi atacat pe israeliți în timp ce aceștia din urmă erau astfel invalizi, ar fi putut fi o zi foarte rea pentru israeliți. Iehova, datorită credincioșiei israeliților, i-a protejat, ținând dușmanul în Ierihon, făcându-i să se teamă foarte mult, și astfel războinicii din Ierihon au rămas inactivi. (Ios. 6: 1) Iehova îi protejase pe israeliți în condiții similare jos în Egipt, trimițând peste Egipteni o plagă de trei zile de întuneric în timpul circumciziei. (Ex. 10: 21-23) În împlinirea acestei părți a dramei a existat o încercare dureroasă asupra celor consacrați și în special a celor care s-au supus
circumciziei inimii de către Domnul. A fost prea mult pentru unii, precum „bătrânii electivi” și religioniștii, în timp ce cei cu adevărat devotați lui Dumnezeu s-au supus operațiunii cu bucurie, bucurându-se în suferința lor, că au fost considerați vrednici să poarte ocările pentru că au fost martori credincioși ai lui Iehova.
22 Gilgal a fost locul primei tabere după intrarea în Canaan. O semnificație a acestui nume este „Cerc”. Grămada de pietre sub formă de cerc (Ios. 4: 20-24) sugerează mărturia nesfârșită numelui lui Iehova, care va dura. Numele înseamnă și „Rostogolire”, ceea ce este foarte semnificativ. "Si Domnul i-a spus lui Iosua: În ziua aceasta am îndepărtat de voi ocara Egiptului. De aceea numele locului se numește Gilgal [(marginea) care se rostogolește] până în zilele noastre." Pentru cananiți numele însemna doar un loc; dar când poporul de legământ al lui Dumnezeu a ajuns acolo, el a dat un nou sens acelui nume, adică: „Eu am îndepărtat”; adică Dumnezeu a îndepărtat ocara poporului Său. (Ios. 5: 9) În ceea ce privește împlinirea:
23 Înainte de 1931, egiptenii și filistenii moderni, reprezentând pe religioniști și alți dușmani, au batjocorit poporul credincios al lui Iehova ca fiind un popor fără nume, adică fără un nume real, și astfel acei religioși au desemnat poporul lui Dumnezeu cu porecla de „Ruseliști”, „Oameni Zorilor Mileniului”, „oportuniști a doua oară” și alte nume. Ei au fost arătați ca imitatori ai unui singur om, dând slavă conducătorului lor mort. A existat un motiv considerabil pentru aceasta, deoarece exista o dispoziție de a acorda o înaltă stimă, onoare și glorie creaturilor umane, așa cum au făcut și continuă să facă sistemele religioase. Din asta, poporul lui Dumnezeu trebuie să iasă. Poporul credincios al lui Iehova poate marca bine timpul și locul în care Dumnezeu „a înlăturat [asemenea] ocară”. Aceasta a fost opera Domnului și în cinstea numelui său. Locul era la congres, Iulie 1931, când Iehova a dezvăluit poporului său „noul nume”. Inamicul se referă încă la poporul lui Dumnezeu în mod disprețuitor ca „auto-proclamați martori ai lui Iehova”. Dar asta nu îi deranjează deloc, deoarece ei cunosc „noul lor nume” pe care Dumnezeu li l-a dat și ei sunt încântați să-l poarte. Ei știu relația lor cu Iehova, cu Regele și regatul Său și știu că regatul este aici și că ei au intrat în țara promisă antitipică. Ei nu mai recunosc pe egiptenii moderni drept „puterile superioare”. (Rom. 13: 1) De acum înainte credincioșii îl cunosc și îl recunosc cu bucurie pe Iehova Dumnezeu și pe Cristos Isus drept adevăratele Puteri Superioare și nimeni de pe pământ nu este recunoscut ca atare. Prin urmare, de acum înainte, religioșii nu pot ocărâ corect pe Dumnezeului nostru în a eșua să-și țină promisiunea față de poporului său legământ și în ai aduce în țara făgăduinței. Cu dispreț și în derâdere, religioniștii
