Pagină:Drama-of-vindication-part-VI-1939.djvu/10

122

TURNUL DE VEGHE

BROOKLYN, N.Y.

și așa am făcut: când am văzut printre pradă [a Ierihonului blestemat] o haină bună babilonică [(literal) o haină a lui Shinar; purtate de religioniștii Diavolului pentru a atrage atenția asupra lor înșiși] și două sute de sicli de argint și o pană de aur de cincizeci de sicli, apoi i-am râvnit și i-am luat; și iată, ei sunt ascunși în pământ în mijlocul cortului meu și argintul sub el.”. – Ios. 7: 20, 21.

³³ Acan trebuie să fi fost unul dintre mărșăluitorii din jurul Ierihonului care au intrat în cetate trecând peste ruinele zidului după ce Iehova a dărâmat zidurile. Apoi a cedat ispitei. El a văzut ceea ce avea să îi ofere un aspect mai strălucitor și să îl deosebească de alte persoane și care l-ar face să primească onoare și laudă, și a „șterpelit” mantaua pentru a o folosi, iar apoi cu aurul pe care l-a furat se putea lăfăi. Acesta a fost un caz de cedare înaintea „poftei ochiului, poftei cărnii și mândriei vieții”; și a fost chiar așa în împlinire. (1 Ioan 2: 16) Se pare că Acan a uitat că se afla într-un legământ de a executa poruncile lui Iehova. Propria sa dorință egoistă l-a condus în capcana lui Satan. (Iac. 1: 14, 15) Această scriptură citată anunță regula certă și rezultatul pe care îl aduce atunci când este urmată. Acan a jucat un rol în dramă. Împlinirea arată realitatea pe care a prezis-o Dumnezeu.

³⁴ Rețineți cu câtă acuratețe a ilustrat drama ceea ce s-a întâmplat în timpurile moderne: în special din și după 1933, unii au urmat un curs similar cu acela al lui Acan, mărșăluind în jurul Ierihonului modern al organizației lui Satan și declarând judecățile lui Dumnezeu scrise împotriva ei; dar după ce au făcut acest lucru timp de un sezon, astfel de slujitori cedează ispitei care apare din ceva care provine din organizația lui Satan și, pentru a satisface o dorință egoistă, iau o cale greșită și sunt prinși de Satan. Poate fi o dorință de mai multă onoare în rândul oamenilor. Poate fi o concluzie greșită că Dumnezeu a ales acea persoană pentru o lucrare specială care, la timpul potrivit, o va face o persoană remarcabilă printre ceilalți. Hrănind o astfel de dorință egoistă de faimă în rândul oamenilor, el cedează acestei dorințe egoiste și cade în cursa lui Satan. Ajuns la acest punct, în mod firesc, răufăcătorul caută justificare pentru sine, făcând propagandă. Amintiți-vă acum că tematica propagandei publicată pledând pentru o mai mare considerație față de organizația lui Satan, și în special pentru religioniști, a fost înaintată și în care a fost făcută o încercare pentru a-i determina pe vestitorii mesajului regatului să le slăbească mâna și să întârzie lucrarea poruncită de Domnul și să aștepte până la Armaghedon și apoi ei vor face ceva măreț. Această propagandă tipărită promovată a adus un alt argument, că de fapt, cel puțin,

după Armaghedon, nu vor mai fi ocări îndreptate împotriva lucrătorilor. Autorul acestei propagande a anunțat unora, care aveau urechi înțelegătoare, că atunci el va conduce lucrarea și va ocupa o poziție de mare responsabilitate și onoare în fața Domnului, deoarece Domnul l-a numit să facă o astfel de lucrare. Acest lucru a fost bine ilustrat de îmbrăcămintea deosebită și de aurul din belșug pe care l-a furat Acan. O astfel de cale luată de oponenții regatului arată că ei nu sunt zeloși să de-a Babilonului, mulțimii bleasfemate a Diavolului, o lovitură completă a declarației de răzbunare a lui Iehova, ci ei spun: „Așteptați până când Dumnezeu va sparge organizația și apoi noi ne va face partea noastră, o lucrare măreață.” Această concluzie i-a determinat pe infractori să acorde mai multă atenție pentru a se pregăti pentru presupusa „lucrare măreață” pe care o vor face după Armaghedon și au pierdut din vedere ascultarea de porunca Domnului. Gândindu-se la această chestiune, liderul acelei infracțiuni, în împlinire, și tovarășii săi au ajuns la concluzia că fac ceea ce trebuie, interferând cu lucrarea atribuită de Domnul poporului Său atunci când El le poruncește „să se ridice ... împotriva sa în luptă". (Obad. 1) O astfel de concluzie nebună și ilogică i-a determinat să aibă grijă de propria lor salvare și să ia măsuri pentru a se justifica în cursul de acșiune întreprins. Cuvintele Domnului Isus se aplică aici în mod adecvat: „Voi vă declarați drepți în fața oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaște inima. Căci ce consideră oamenii a fi de mare valoare este dezgustător în ochii lui Dumnezeu.” (Luca 16: 15) Următorul pas făcut de acești amăgitori a fost că „salavarea este pentru toată lumea”; că „reconcilierea universală este asigurată pentru toți, inclusiv pentru Iuda și Diavol”. În esență, aceste lucruri au fost anunțate în propaganda înaintată și acea foaie de propagandă s-a încheiat cu aceste cuvinte: „Ce Salvator!”, încercând astfel să arate că Cristos Isus asigură mântuirea tuturor dușmanilor lui Dumnezeu, inclusiv Iuda, clasa Acan și Diavolul însuși; oricât de mare ar fi fost păcatul cuiva, el va fi salvat în cele din urmă, conform propagandei greșite și nescripturale înanintată de acea clasă Acan; arătând astfel că ei au fost înșelați de Diavol și au înnebunit.

³⁵ Acest lucru a avut un efect rău asupra altor câțiva din organizație care l-au recunoscut pe cel care făcea propaganda ca pe o persoană care ocupase mult timp o poziție de responsabilitate în organizația Domnului. Când infractorul a fost înlăturat din poziția sa, el a luat poziție împotriva Societății și și-a trimis propaganda în toată țara, în efortul de a-i determina pe alții să i se alăture în încercarea sa de a-și justifica acțiunea. Câțiva au căzut