Această pagină nu a fost verificată
15 Aprilie, 1939
TURNUL DE VEGHE
121
foc, el și tot ce are; pentru că a încălcat legământul Domnului și pentru că a făcut nebunie în Israel.” – Iosua 7:15
26 Că o astfel de cale este întotdeauna în armonie cu voia lui Dumnezeu este arătat prin Scripturi, iar credincioșii au fost sfătuiți să nu aibă nimic de-a face cu scandalagiii care au provocat dezbinări, ci să îi evite. (Rom. 16: 17, 18; 2 Tim. 3:5). Această regulă este dată pentru ocrotirea celor care îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu. Celor care încalcă legământul nu li se va permite să continue mult timp în rânduri, ci fiecare rădăcină și ramură a lor vor fi îndepărtate. (Rom. 1: 31, 32) Cei care încalcă legământul îi spurcă pe poporul lui Dumnezeu; asta înseamnă că spurcă templul și serviciul din templu și devin agenții secreți ai Diavolului. Pe aceștia Dumnezeu trebuie să îi distrugă. - 1 Cor. 3:17.
27 Iosua, la fel ca Isus Cristos, Judecătorul templului, a luat măsuri: „Astfel, Iosua s-a sculat dis-de-dimineață și a adus pe Israel după triburile lor și tribul lui Iuda a fost luat: și a adus familia lui Iuda; şi a luat familia zarhiţilor: şi a adus familia zarhiţilor bărbat după bărbat; şi Zabdi a fost luat: și a adus gospodăriile lui bărbat după bărbat; și Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din tribul lui Iuda, a fost luat.”- Ios. 7: 16-18.
28 Acesta a fost un proces aparent lent, dar a arătat că Domnul conducea acțiunea, astfel încât nimeni să nu aibă motive să se îndoiască. Trebuia făcută o cercetare amănunțită înaintea tuturor oamenilor, pentru ca ei să poată vedea cine este vinovatul; iar cel vinovat a fost localizat atunci când procesul de eliminare a ajuns la punctul în care Acan a fost adus înainte ca fiind cel vinovat. El a ilustrat acea clasă de persoane care devin rele după trecerea Iordanului antitipic și după ce a început asediul Ierihonului antitipic. Într-adevăr, trebuie să existe o persoană remarcabilă care să preia conducerea în astfel de chestiuni, dar îndeplinirea ilustrației se aplică tuturor celor care fac parte din acea clasă; și, prin urmare, Acan nu a reprezentat în mod special un individ, ci toată acea clasă de persoane care devin membri ai clasei „slujitorului rău”.
29 Referindu-ne acum în mod specific la împlinirea acestei părți a dramei: O astfel de cale greșită a fost urmată de unii din clasa „slujitorului rău” de mai bine de un an înainte de a fi demascate și înainte de a fi localizate și înainte ca aceste probleme să fie aduse la cunoștința „rămășiței”. Părea să existe o întârziere sau o amânare inutilă în demascarea răufăcătorului, dar de fapt nu era așa. La începutul investigației, nu a fost menționat niciun nume și au fost întreprinse acțiuni numai după ce au avut loc deliberările cuvenite și după ce a fost cerută îndrumare de la domnul. Aceste fapte, care au ieșit la iveală ulterior, i-au făcut pe unii care doreau să găsească greșeli să critice sarcastic Societatea și pe cei care aveau de-a face cu trimiterea
de instrucțiuni și să remarce cu privire la cel care fusese în frunte și remarcat în acțiunea vinovătă, și acei murmurători și critici să spună: „Dacă știai că a fost escroc de ceva vreme înainte, de ce nu l-ai scos afară imediat?” Turnul de veghe din 15 februarie 1938, paragraful 23, dă răspunsul: ”Cel mai bine este să îl aștepți pe Domnul. Un om poate fi îndreptat de pe calea cea greșită”. Slujitorii lui Dumnezeu ar trebui să acționeze întotdeauna așa cum li se poruncește, iar Iehova promite să îi îndrume și să îi conducă pe cei care sunt diligenți să dovedească și să facă voia lui.
30 Infractorul fiind localizat, Iosua i s-a adresat cu cuvinte de bunătate: „Și Iosua a zis lui Acan: „Fiule, dă, te rog, slavă Domnului Dumnezeului lui Israel și mărturisește-i; și spune-mi acum ce ai făcut; nu mi-l ascunde.” – Iosua 7:19
31 Iosua era unul dintre cei mai bătrâni trei bărbați dintre israeliți și i-a vorbit infractorului cu blândețe, ca un tată. El l-a îndemnat pe Acan să aducă slavă lui Dumnezeu prin recunoașterea dreptății lui Dumnezeu în punerea în execuție a regulii Sale anterior anunțate. Să fii vinovat și să negi acest lucru ar însemna să îl dezonorezi pe Iehova. Tot la fel, luarea oricărei măsuri sau alegerea oricărei căi pentru a justifica fapta nedreaptă a cuiva ar însemna să îl dezonorezi pe Iehova. În împlinirea acestei părți a dramei profetice, vinovatul ar putea susține că i se făcuse o ”înscenare” și că cel căruia i se cerea să acționeze în această chestiune „de mult timp încearcă să obțină ceva împotriva mea”; care cuvinte citate le folosea în scrisori adresate altora. Urmând o astfel de cale greșită, individul ofensator ar putea chiar să creadă că acțiunea a fost luată personal împotriva lui, în timp ce calea sa de acțiune era cea a dezonorării lui Dumnezeu. Cel care urmează o cale greșită caută adesea să se justifice și mai întâi să se convingă pe sine însuși de cursul său ca fiind corect.
32 Iosua i-a spus apoi lui Acan: „Nu ascunde [greșeala] de mine”; și astfel, Iosua îi oferea infractorului o oportunitate de a cere iertare și ar fi putut găsi iertare. Tot așa, Isus a dat o șansă clasei moderne a lui Acan de a-și schimba calea cea greșită. Oamenii își pot ascunde cu success greșelile de ceilalți oameni, dar nimic nu este ascuns de Domnul, marele Judecător. Tot așa, nimic nu s-a făcut cu răutate sau cu rea voință față de Acan sau față de clasa pe care o ilustra. Adesea, atunci când un om știe că este vinovat și că va fi cu siguranță descoperit, cedează și mărturisește. Unul care încalcă în mod intenționat legea lui Dumnezeu este rău și despre unul ca acesta este scris: „Cei răi fug atunci când nimeni nu îi urmărește”. (Prov. 28: 1) Acan știa că a fost descoperit ca fiind un nelegiuit și, prin urmare, a vorbit: „Și Acan a răspuns lui Iosua și a zis: Într-adevăr, am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lui Israel, și așa
