Pagină:Woman-1949.djvu/8

136

Turnul de Veghe

Brooklyn, N.Y.

niciodată nu se contrazice sau nu intră în conflict cu el însuși. În ceea ce privește oportunitățile spirituale din lumea nouă, Cuvântul Său oferă o promisiune egală credincioșilor fideli, indiferent de situația lor pământească actuală. Cu toate acestea, Dumnezeul atotînțelept nu trece cu vederea faptul că imitatorii lui Cristos de pe pământ sunt încă în trup și încă în această lume, a cărei dumnezeu este Satan Diavolul, ispititorul Evei. (2 Cor. 4:4) Creștinii încă sunt bărbați și femei după trup. Dacă Dumnezeu nu ar fi luat în considerare această diferență sexuală, atunci nu ar fi autorizat căsătoria între creștini sau ca femeile creștine să poarte copii. Dar Dumnezeul Preaînalt ajustează relația dintre bărbat și femeie în interesul ambilor și le atribuie privilegiile lor de slujire în organizația Sa teocratică.

⁸ Credința și înțelepciunea deplină acceptă cu blândețe și recunoștință aranjamentul pe care îl face Dumnezeu. Lui nu trebuie să i se găsească vină cu privire la ce dispoziție legată de sexe face el și nici nu trebuie să fie învinovățit. Doar pentru că Eva a cedat seducției în Eden și apoi și-a folosit farmecele și influența cu Adam pentru a-l transforma în criminal împotriva legii lui Dumnezeu, Dumnezeu nu trebuie să fie învinovățit că a făcut femeia, iar bărbatul nu trebuie să o învinovățească pe femeie. Iehova Dumnezeu este marele Teocrat și Creator. Asemenea unui olar cu lutul său, el are puterea și dreptul de a face din aceeași bucată de material creativ un vas pentru serviciu onorabil și un alt vas pentru un serviciu aparent modest, totuși util și indispensabil. Niciun vas care iese din mâinile lui cu o misiune de serviciu nu are dreptul să se plângă și să spună: „De ce m-ai făcut așa? De ce mă supărați cu serviciul în această funcție?” Ar fi rebel, neteocratic. Este o onoare și o favoare să-l servesc în orice poziție. - Rom. 9: 20-24.

⁹ Prin urmare, nu ar trebui să sune ca o notă discordantă în urechile feminine când același apostol care expune egalitatea pentru femeie cu cuvintele: „Nu este nici bărbat, nici femeie, căci toți sunteți una în Cristos Isus”, arată că pe pământ există limitări ale privilegiilor de serviciu ale femeilor creștine. Nu a fost o decizie masculină arbitrară din partea lui. Prin inspirație, el a avut mintea lui Iehova Teocratul asupra acestei chestiuni și a arătat motivul restricțiilor impuse surorilor sale creștine. El a arătat că era privilegiul ei pe pământ să demonstreze supunere, ascultare și să facă acest lucru, nu ca o sarcină urâtă, ci într-un spirit ca al lui Cristos, și că îngerii din cer priveau. Datorită teocrației lui Iehova, principiul conducerii există în tot universul și, în mod corespunzător, toate creaturile trebuie să învețe supunerea conform voinței divine sau teocratice. Așa că apostolul scrie: „Dar aș vrea să știți că Cristos este capul fiecărui bărbat, și bărbatul este capul femeii și că Dumnezeu este capul lui Cristos”. (1 Cor. 11:3) Ar trebui considerat acest lucru drept denigrator pentru sexul feminin? Nu; nu

---

9 De ce nu este disprețuitor pentru femeie să fii supusă acum?

mai mult decât ar trebui să fie considerat disprețuitor pentru sexul masculin sau, mai mult decât atât, disprețuitor pentru Cristos. Cu siguranță, numai Iehova Dumnezeu nu ar putea fi fără cap peste el, pentru că el este Cel Prea Înalt din tot universul.

Învelire

¹⁰ Pe baza acestui aranjament teocratic de conducere și supunere, apostolul arată atitudinile care trebuie să fie luate de membrii congregației în funcție de sex. Țineți minte faptul că capul bărbatului este Cristos Isus, iar capul femeii este bărbatul, după cum citim: „Orice bărbat care se roagă sau proorocește cu un văl pe cap își necinstește capul, în timp ce orice femeie care se roagă sau prorocește fără un văl pe cap își necinstește capul; ea nu este mai bună decât o femeie rasă. Dacă o femeie nu vrea să se învelească, ar trebuie să-și taie părul de asemenea. Dar ea ar trebui să se învelească; căci este o rușine ca o femeie să fie tunsă sau să fie rasă.” (1 Cor. 11:4-6, Moffatt) Deci, era o rușine pe vremea apostolului pentru o femeie să-și tundă părul scurt, sau, mai rău, să fie tuns totul cu un brici. Cum așa? De ce, atunci era obiceiul în rândul păgânilor din Imperiul Roman ca sclavelor să li se tundă părul pentru a indica sclavia și poziția lor de servitori. Pe lângă aceasta, atunci când o femeie era găsită vinovată de imoralitate, fie fornicație, fie adulter, ea era condamnată de către instanță să i se radă capul chel. Imperiul Roman și, orașul Corint în care a scris apostolul, era notoriu pentru creștini, ca fiind foarte corupți. Deci, dacă o femeie apărea pe străzi fără un văl care să-i acopere fața, ea era considerată o persoană de moravuri ușoare și de virtute ușoară. Prin urmare, femeile care erau nerăbdătoare să-și păstreze respectabilitatea nu au apărut niciodată în public cu fața expusă tuturor.

¹¹ Apostolul Pavel citase deja un caz de imoralitate grosolană în congregația din Corint, acela al unui presupus frate care o avea pe soția tatălui său. Așa că Pavel și-a exprimat teama că, atunci când va vizita congregația lor, ar putea găsi diverse tulburări printre ei și, de asemenea, unii indivizi „care au păcătuit cu ceva timp în urmă și totuși nu s-au căit niciodată de necurăția lor, de viciul lor sexual și de practicile lor senzuale”. (2 Cor. 12:20, 21, Moffatt) Întrucât era obiceiul ca o femeie să apară acoperită cu învelitoare în public, apostolul Pavel nu a dorit ca surorile creștine să încalce această regulă acceptată de respectabilitate mergând la adunările congregației fără învelitoare. Dacă ar fi participat dezvelite, ar fi construit reputația că femeile din congregația din Corint aveau moravuri ușoare. Nu a fost cazul pentru a sfida obiceiul și de a oferi femeii libertatea la care era îndreptățită de a apărea în public cu fața goală. A fost pur și simplu un caz de a fi „toate lucrurile pentru toți oamenii”, a ne lepăda de noi înșine, pentru a nu-i

---

10 De ce a fost o femeie dezvăluită la fel de scandaloasă ca una rasă?

11 Deci, de ce trebuia ca obiceiul învelirii să fie păstrat de Creștini?