Această pagină nu a fost verificată
1 Mai, 1949
Turnul de Veghe
135
consacrată în trup și în spirit, dar femeia care se căsătorește este preocupată de treburile lumești și de cum poate să-l mulțumească pe soțul ei. O soție este legată de soțul ei atâta timp cât acesta trăiește. Dacă soțul ei moare, ea este liberă să se căsătorească cu oricine dorește atâta timp cât el este creștin. Dar ea va fi mai fericită, după părerea mea, dacă rămâne așa cum este." - 1 Cor. 7: 34, 39, 40, An Amer. Trans.
2 În singurătate, o fată sau o văduvă poate fi la fel de ocupată cu lucruri bune de făcut ca și sora ei creștină căsătorită, cu condiția să-și ocupe trupul, mintea și spiritul în serviciul direct al lui Dumnezeu. În congregația din Israelul antic, poziția femeii era una inferioară și s-au impus limitări asupra a ceea ce putea să aibă ea ca ocupație. Cu toate acestea, poziția ei era mult mai liberă și mai protejată decât cea a femeilor păgâne care nu erau sub legea teocratică a lui Moise. Cu siguranță, totuși, când a apărut creștinismul, a înălțat poziția femeilor și le-a lărgit sfera de acțiune mai mult decât orice altceva până atunci. - Gal. 5: 1.
3 Preoți, leviți, regi în națiunea lui Israel? O femeie nu ar fi putut spera niciodată să ocupe vreouna din acele poziții. Preoția era strict pentru membrii bărbați ai familiei lui Aaron și nu exista așa ceva ca preotese. Serviciul levitic la templu era, de asemenea, limitat la bărbați, cei din seminția lui Levi. La fel, tronul regal a fost rezervat prin legământul regatului lui Iehova cu David membrilor bărbați din descendența lui David. (Ex. 28: 1-3, 43; Numeri 3: 1-10; 2 Sam. 7: 1-17) Femeile puteau fi doar mame și soții fără funcții oficiale pentru acești oficiali. Dar în congregația teocratică a creștinilor, femeile nu mai puțin decât bărbații făceau parte din națiunea sfântă căreia i s-au făcut promisiunile preoțești și regale. Ele au fost printre cei cărora li s-a adresat atapostolul Petru atunci când le-a scris colegilor săi creștini și a spus: „Voi sunteți o neam ales, o preoție regală, o națiune sfântă, un popor care se află în posesia lui Dumnezeu, pentru ca să arătați excelența celui care va chemat din întuneric în lumina Lui minunată”. Căci în aceeași epistolă apostolul se adresează soțiilor și le spune bărbaților „să dea cinste femeii, ca vasului mai slab, ca fiind deasemenea co-moștenitori ai grației vieții”. - 1 Petru 2:9 și 3:1-7, Am. Stan. Ver.
4 Gândiți-vă la ce a însemnat egalizarea dintre bărbați și femei înaintea lui Dumnezeu când și-a inspirat apostolul să scrie creștinilor, anume: „Dar acum, că a venit credința, nu mai suntem în sarcina însoțitorului. Căci în Cristos Isus sunteți toți fiii lui Dumnezeu prin credința voastră. Căci voi toți care ați fost botezați în uniune cu Cristos v-ați îmbrăcat cu Cristos. Nu este loc pentru „evreu” și „grec”; nu este loc pentru „sclav” și „liber”;
nu este loc pentru „bărbat” și „femeie”; căci în uniunea cu Cristos Isus, toți sunteți una. Și dacă aparțineți lui Cristos, atunci sunteți adevărați descendenți ai lui Avraam și moștenitorii lui sub promisiune.” - Gal. 3: 25-29, An Amer. Trans.
5 Atât femeilor cât și bărbaților le-a fost permis privilegiul de a accepta adevărata credință și de a se devota în întregime lui Dumnezeu și, prin aceasta, de a fi botezați în uniune cu Isus Cristos. Aceasta însemna să devii un fiu al lui Dumnezeu, o parte din „sămânța lui Avraam” și un moștenitor al promisiunii lui Dumnezeu. Femeilor credincioase, precum și bărbaților li s-au deschis aceleași speranțe și oportunități cerești ca „moștenitori ai lui Dumnezeu și comoștenitori cu Cristos”, pentru a obține „prima înviere” și pentru a trăi și a domni cu Cristos o mie de ani și a fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos. (Romani 8:16, 17; Apoc. 20:4-6) Ele, la fel ca și bărbații creștini, sunt „pietre vii” și sunt zidite în casa spirituală în care locuiește Dumnezeu prin spiritul Său, pentru ca ei să poată aduce jertfe spirituale, acceptabile lui Dumnezeu prin Cristos Isus. (1 Pet. 2:4, 5, An Amer. Trans.) Astfel ca și ele să poată sluji lui Dumnezeu în această viață, imitând exemplul lui Isus, suferind ocară împreună cu el și lăudând zilnic pe Iehova Dumnezeu. Dumnezeu nu reține de la ele adopția sa, și nici ungerea sa cu spiritul Său.
6 Nu a existat o segregare generală între cele două sexe, ci după învierea lui Isus și înălțarea sa la ceruri și până în ziua Cincizecimii ei s-au întâlnit împreună la Ierusalim. Citim: „Toți aceștia au continuat împreună în rugăciune și cerere, cu femeile și „Maria, mama lui Isus, și cu frații săi. Și când ziua Cincizecimii a sosit pe deplin, toți erau împreună într-un singur loc. Și deodată s-a auzit un sunet din cer... și toți s-au umplut de [spiritul] sfânt și au început să vorbească în alte limbi, așa cum le dădea duhul să se vorbească.” (Fapte 1:14 și 2:1-4) Astfel s-a întâmplat că persoane de ambele sexe au vorbit sub inspirație. La fel, persoane de ambele sexe au continuat să devină credincioși, astfel încât citim: „Și credincioșii s-au adăugat tot mai mult la Domnul, mulțimi de bărbați și de femei”. Botezul în apă nu li s-a refuzat mai mult decât botezul cu duhul sfânt, iar mărturia în acest sens spune: „Când au crezut pe Filip predicând lucrurile despre regatul lui Dumnezeu și despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezați, atât bărbați, cât și femei”. (Fapte 5:14; 8:12) Prima persoană dintre neamuri care a auzit predicarea apostolică în Europa și care a crezut a fost o doamnă din Filipi pe nume Lidia. Luca ne spune că, „atunci când a fost botezată ea și familia ei”, ea a insistat să primească grupul misionar al lui Pavel. (Faptele apostolilor 16:14, 15, 40) În aceste lucruri, Dumnezeu și Cristos nu au fost părtinitori față de niciunul dintre sexe.
7 Există o consecvență în acțiunile lui Dumnezeu, astfel încât
