Pagină:Stapanirile-cele-mai-inalte.djvu/10: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
(Neverificat: Pagină nouă: $ 43. Care este privilegiul şi datorinţaă hotărâtă, a fiecărui membru al Societăţii dacă vede, că din cine se com- pune şi că ce relaţie are cu Domnul şi cu lucrul...)
 
 
(Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de același utilizator)
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 1: Linia 1:
$ 43. Care este privilegiul şi datorinţaă hotărâtă, a fiecărui  
+
<div style="text-align:justify">
membru al Societăţii dacă vede, că din cine se com-
+
43. Care este privilegiul și datorința hotărâtă a fiecărui membru al Societății dacă vede, că din cine se compune și că ce relație are cu Domnul și cu lucrul său de pe pământ? Care este purtarea potrivită dacă cineva nu se unește cu calea urmată de Societate? Cui trebuie să se supună fiecare membru a Sionului?
pune şi că ce relaţie are cu Domnul şi cu lucrul său depe
+
<br>
pământ? Care este purtarea  
+
</div>
potrivită, „dacă cineva nu.”
+
<br>
N
+
<div style="text-align:center; font-size:300%; font-family:Garamond">
se uneşte cu calea urmată de Societate? Cui trebuie să,
+
Stăpânirile cele mai înalte  
se pupună fiecare membru a Sionului?  
+
</div>
wW. T. 1. Lunie 1929.
+
<div style="text-align:center">
Stăpânirile înalte  
+
„Pentru acela cel ce se opune stăpânirilor, se opune ordinului lui Dumnezeu, și cei ce se opun își vor trage condamnare” - Romani 13:2.
„Pentru aceia cel ce se opune stăpânirilor,  
+
 
se opune ordinului lui Dumnezeu, şi cei ce se opun îşi vor trage  
+
== Partea a 2-a ==
. condamnare. — Romani 13 :2.  
+
{{raw:data:p|1| Iehova este stăpânirea cea mai înaltă, iar Isus Cristos împreună cu Iehova formează stăpânirile înalte, și ordinile bisericii vin de la Iehova și Isus Cristos. Fiecare membru al bisericii care se bucură de aprobarea lui Iehova și a lui Isus Cristos, trebuie să se supună cu plăcere acestei orânduieli dumnezeiești. Nu se face nici o excepție de sub această regulă; și de aceea această regulă totdeauna trebuie să fie în mintea unșilor lui Dumnezeu și să-și dea seama, ca să se conformeze ei. Este natural, că nici o nepotrivire nu există între stăpânirea cea mai înaltă, și cele înalte, deoarece Cristos este în deplină armonie cu Dumnezeu întotdeauna. După traducerea engleză Diaglott, textul se traduce astfel: „Fiecare să se supună autorităților puse asupra lui!Apostolii încă se pot număra între stăpânirile înalte, deoarece în afară de Iehova și Isus Cristos, în biserică ei ocupă locurile cele mai presuse. Această Scriptură, creștinii de mult timp au aplicat-o asupra guvernelor națiunilor. Se vede clar, că apostolul Pavel nu la dânșii s-a referit, când a scris aceste cuvinte.}}
Partea a 2-a.
+
{{raw:data:p|2| Cuvântul „condamnare” cuprins în versul al doilea, este tradus din cuvântul grecesc „krima” și înseamnă sentință judecătorească, condamnare, după cum arată și traducerile românești. Fiecare creștin poate să vadă clar, că ordinul, sau așezământul lui Dumnezeu amintit în textul, nu se referă, la așezămintele națiunilor. Pentru că deși Dumnezeu nu a împiedicat națiunile ca să aducă legi, și să le aplice, este cert, că răspunderea pentru aceste legi, nu este a lui Iehova. Dumnezeu numai într-atât le-a dat voie, că nu i-a împiedicat în ceea ce au făcut. Dar textul nostru spune, că stăpânirea este rânduită de la Dumnezeu, și putem trage concluzia, că Dumnezeu își asumă răspundere pentru aceste stăpâniri, de care vorbește apostolul.}}
-
+
{{raw:data:p|3| Nu se poate spune, că Dumnezeu a judecat lumea încă în timpul lui Pavel, pentru că însuși apostolul Pavel spune, că Dumnezeu a rânduit o zi (în viitor) când va judeca în dreptate lumea (atunci va fi întronată stăpânirea de dreptate) prin Isus Cristos. (Fapte 17:31; Apocalips 20:4) Judecata la care se referă apostolul Pavel trebuie să se aplice asupra bisericii, ce se va face prin acea stăpânire pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru judecarea bisericii. Spre întrunirea acestei argumentări, să observăm următorul text: „Căci timpul a sosit, ca să se înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; iar dacă începe mai întâi de la noi, care va fi sfârșitul celor ce nu ascultă de evanghelia lui Dumnezeu? (1 Petru 4:17) Să examinăm pe mai departe cuvintele lui Pavel adresate către Galateni: „Eu am încrede în voi întru Domnul, că alt nimic nu veți cugeta (despre circumcizie) iar cel ce vă tulbură, va purta pedeapsa sa oricare ar fi el.” - Galateni 5:10.}}
Ț este stăpânirea cea, mai înaltă iar. Isus Chris-
+
{{raw:data:p|4|Dacă judecata amintită în Romani 13, trebuie să o facă autoritățile națiunilor de pe pământ, și tot ar trebui s-o facă unii ca judecători; cea ce se contrazice cu cuvântul lui Dumnezeu. Nici un om nu este îndreptățit, fie în biserică, sau în afara bisericii, ca să judece pe cineva. „Așadar omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te dezvinovăți, căci prin faptul că judeci pe altul te osândești singur, fiindcă tu care judeci pe altul, faci același lucruri... Și oare crezi tu omule, care judeci pe cei ce săvârșesc astfel de fapte, și pe cari le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?(Romani 2:1,3) Pentru aceia trebuie să tragem concluzia, că „condamnarea” despre care este vorba în Romani 13:2, este acea judecată pe care Domnul a rânduit-o în organizația sa prin capul acestei organizații, sau prin aceia, pe cari i-a împuternicit la aceasta.}}
maree ,
+
{{raw:data:p|5| Miezul cuvintelor lui Pavel (Romani 13:2) este următorul: Toți aceia din biserică care se opun orânduielii stabilite pentru conducerea bisericii lui Dumnezeu, aceia se opun lui Dumnezeu, pentru ce vor primi pedeapsa de la Dumnezeu prin Isus Cristos. Că autoritățile pământești pedepsesc pe cei neleguți, adeseori atârnă de influența acuzatului ce are asupra judecătorului. În judecățile lui Dumnezeu nu există părtinire. Fie oricine individul, care se opune stăpânirii, se pedepsește fără excepție. Numai acest fapt în sine ne arată că dreptul de judecată este numai al organizației lui Dumnezeu și anume al acelor stăpâniri din organizația lui Dumnezeu care sunt chemate să facă judecata.}}
“tos împreună eu lehova formează, stă
+
{{raw:data:p|6| „Pentru că cei mari nu sunt de teamă pentru fapta bună, ci pentru rău. Voiești dar să nu te temi de stăpânire? Fă binele și vei avea laudă de la dânsa.” (vers 3) Cine sunt stăpânitorii amintiți aici? Satan este domnitorul sau prințul lumii acesteia. Dacă cuvântul stăpânire din Romani 13:3 nu se referă la așezământul biserici, atunci trebuie să se refere la Satan și la organizația sa. Oare Satan, sau oricare parte a organizației sale}}
şi ordinaţiunile bisericii i dela lehova si dela I5u8
 
Christos. Fiecare embru al bisericii, care se pucură de  
 
aprobarear lui Iehova şi lui Isus. Christos, trebuie să. se  
 
supună cu plăcere acestei grândueli dumnezeesti. Nu  
 
so face nici 0 excepiie i. de  
 
ăs sub această regulă; şi
 
aceia, această regulă totdeauna trebuie să fie în mintea  
 
unşilor. lui Dumnezeu şi să-și deie seamă, ca să ge,tOR-
 
formeze ri. Este natural, că.nici 0 nepotrivire nu sxis-
 
între stăpânirea cea mai înaltă, şi cele înalte, deoarece  
 
Christos este în deplină armonie cu. Dumnezeu întotde-
 
“ auna, După traducerea engleză Diaglott, textul s6 tra-
 
duce astfel: „Fiecine să se supună autorităţilor - puse  
 
asupra lui!Apostolii încă se pot număra între stă-
 
pânirile înalte, deoarece afară de Ihova şi Isus Chris-
 
tos, în biserică ei ocupă locurile cele mai presuse. Ace-
 
astă, Scriptură, cre tinii de mult timp au aplicat-o_asup-
 
ra guvernamentelor nuţiunilor, Se veds clar, că aposto-
 
lal Pavel nu la dânşii s'a referit, „când: scris aceste: cu:  
 
vinte. | a
 
„2 Cuvântul „condamnare“ cuprins în versul al doilea,  
 
"este tradus din cuvântul grecese „krima“ și înssamnă
 
„sentinţă judecătorească, condananare,  
 
"4raducerile. româneşti.
 
- clar, că ordinul, “sau așezământul lui: Dumnezeu amintit  
 
. învtext, Du se reteră,, la, așezemintele naţiunilor. Pentrucă
 
dpşi „Dumnezeu nu a, împiedecat naţiunile ca să aducă  
 
legi, şi să le aplice, este cert, că răspunderea pentru  
 
aceste- legi, nu este a lui Iehova. Dumnezeu numai într  
 
atât le-a dat voie,  
 
făcut. Dar textul nostru spune; că stăpânirea este rân-
 
duită de Dumnezeu, şi putem trage concluzia, că Dumn-
 
nezâu îşi asumă răspundere. pentru aceste stăpâniri, de  
 
care vorbeşte apostolul.  
 
3 Nu se poate spune, că Dumnezeu a judecat lumea  
 
încă în timpul lui Pavel, pentrucă.. însuși apostolul Pa-
 
vel spune; . Dumnezeu arânduit: o ziuă (în viitor)  
 
când va. judeca, în dreptate: lumea (atunci când va îi:
 
întronată stăpânirea de dreptate) prin Isus' -Christos.  
 
(Fapte 17: 31; “Apocalips 20 : 4) ' Judecata, la, câre_58-
 
ricii, ce $8 va face prin ăceia stăpânire pe care Dumn-
 
nezeu a rănduit-o. pentru judecarea bisericii. “Spre. în-
 
tărirea, acestei argumentări, să observăm: următorul text:  
 
„Căci timpul a sosit, ca. să se înceapă judecata, dela casa-
 
14
 
lui Dumnezeu;  
 
nirile înalte,
 
Dumnezeu?" (| Petru 4:10) Să examinăm pe maidepar-
 
trebuie să 0 _facă autoriţătile naţiunilor
 
dupăcum arată şi
 
Fiecare ereştin poate - să vedă
 
că nu i-a împiedecat în ceiace au -:
 
iar dacă, începe mai întâi dela noi, care  
 
va îi sfârşitul celor ce nu ascultă de evanghelia dui
 
te cuvintele lui Pavel adresate către Galateni: „Eu aia
 
încredere în yoi întru Domnul, că alt nimic nu veţi cu-
 
geta, (despre circumcisiune) iar cel ce vă, turbură, Yă
 
purta, pedeapsa să, oricare ar  
 
fi  
 
a Dacă ă
 
ământ,  
 
şi tot ei ar trebui so şi execute, atunci aceia, udecată,
 
ar trebui să o facă unii ca judecători: ceiace se contra-
 
zice cu cuvântul lui Dumnezeu. Nici un Om NU este  
 
indrept, în biserică, sau afară de biserică, ca să  
 
judece pe cineva. „Aşadar omule oricine ai îi tu, care  
 
judeci pe altul, nu te poţi desvinovăţi, căci prin faptul  
 
că judeci pe altul te osândeş i singur, fiindcă tu care  
 
imdeci. pe- altul, faci acelaşi lucruri. . » Si oare crezi tu  
 
omule cate judeci pe câi ce sâvârşese astfel de îapte,  
 
şi pe cari le faci şi tu, că vei scăpa de judecata, lui  
 
„„Rumnezeu?* (Romani 2 : 1, 3) Pentru__aceia, trebuie . să  
 
vorba în Români 13 :2, este aceia sudecată, pe _care
 
Domnul a rânduit în organizitia, sa prin capul acestei!
 
organizaţii, său prin aceia, pe care i-a înputernicit la  
 
aceasta. patul
 
s Miezul cuvintelor lui Pavel (Romani 13 : 2). esa
 
următorul: “Poţi aceia, din biserică care se opun Cor:
 
duielii stabilite pentru conducerea. bisericii lui -Dutnonit”i
 
zeu, aceia se opun lui Dumnezeu, pentruce vor pruni
 
pedeapsă dela Dumnezeu prin Isus Christos. Căsidutotiii
 
tăţile, pământeşti pedepsesc pe cei nelegiuiţă; ădegorii!
 
atârnă de influinţa, acuzatului ce are asupră fuiăcătbru:
 
lui. In judecăţile lui Dumnezeu nu există ptritimiteli Ei6
 
oricine individul, care se opune stăpâniveiiisti' pede”
 
seşte fără excepţie. Numai acest fapt în Istnărhnee arătăl,!
 
, dreptul de judecată este numaisale igaidizățieir: lui!
 
jragem concluzia, că ' „condamnarea. despre carc_este.
 
_Beumnezeu,. şi anume al acelor stă pâbietenăid otgăniizaţiali
 
lui Dumnezeu care sunt» chemate. cară jssbtur juddeautai"
 
e „Pentrucă cei mari nu suntu tim perii aptă”
 
bună, ci pentru rău. Voieşti dă săi storte iezii de Stă”
 
pânire? Fă binele şi vei aveailaudăz dota aânsao virs: 8):
 
Cine sunt stăpânitorii amintiţi aici?isBbtărtnestărdufiitiii: |
 
torul sau prințul” lumei acesteia. Dacă cuvântul ştăpă-
 
nire din Romani 13: 3 nuite 19 eji pre SA RR AIR
 
. _.. . i E > $â : ) 2 4; 2
 
„ici atunci replici PILA trebe
 
ş 3%
 
Po
 
. E i
 
sa. Oară Satan, sau oricare parte a OTgApIRAlA0I:
 

Versiunea curentă din 4 mai 2020 15:39

Această pagină nu a fost verificată


43. Care este privilegiul și datorința hotărâtă a fiecărui membru al Societății dacă vede, că din cine se compune și că ce relație are cu Domnul și cu lucrul său de pe pământ? Care este purtarea potrivită dacă cineva nu se unește cu calea urmată de Societate? Cui trebuie să se supună fiecare membru a Sionului?


Stăpânirile cele mai înalte

„Pentru acela cel ce se opune stăpânirilor, se opune ordinului lui Dumnezeu, și cei ce se opun își vor trage condamnare” - Romani 13:2.

Partea a 2-a

1 Iehova este stăpânirea cea mai înaltă, iar Isus Cristos împreună cu Iehova formează stăpânirile înalte, și ordinile bisericii vin de la Iehova și Isus Cristos. Fiecare membru al bisericii care se bucură de aprobarea lui Iehova și a lui Isus Cristos, trebuie să se supună cu plăcere acestei orânduieli dumnezeiești. Nu se face nici o excepție de sub această regulă; și de aceea această regulă totdeauna trebuie să fie în mintea unșilor lui Dumnezeu și să-și dea seama, ca să se conformeze ei. Este natural, că nici o nepotrivire nu există între stăpânirea cea mai înaltă, și cele înalte, deoarece Cristos este în deplină armonie cu Dumnezeu întotdeauna. După traducerea engleză Diaglott, textul se traduce astfel: „Fiecare să se supună autorităților puse asupra lui!” Apostolii încă se pot număra între stăpânirile înalte, deoarece în afară de Iehova și Isus Cristos, în biserică ei ocupă locurile cele mai presuse. Această Scriptură, creștinii de mult timp au aplicat-o asupra guvernelor națiunilor. Se vede clar, că apostolul Pavel nu la dânșii s-a referit, când a scris aceste cuvinte.
2 Cuvântul „condamnare” cuprins în versul al doilea, este tradus din cuvântul grecesc „krima” și înseamnă sentință judecătorească, condamnare, după cum arată și traducerile românești. Fiecare creștin poate să vadă clar, că ordinul, sau așezământul lui Dumnezeu amintit în textul, nu se referă, la așezămintele națiunilor. Pentru că deși Dumnezeu nu a împiedicat națiunile ca să aducă legi, și să le aplice, este cert, că răspunderea pentru aceste legi, nu este a lui Iehova. Dumnezeu numai într-atât le-a dat voie, că nu i-a împiedicat în ceea ce au făcut. Dar textul nostru spune, că stăpânirea este rânduită de la Dumnezeu, și putem trage concluzia, că Dumnezeu își asumă răspundere pentru aceste stăpâniri, de care vorbește apostolul.
3 Nu se poate spune, că Dumnezeu a judecat lumea încă în timpul lui Pavel, pentru că însuși apostolul Pavel spune, că Dumnezeu a rânduit o zi (în viitor) când va judeca în dreptate lumea (atunci va fi întronată stăpânirea de dreptate) prin Isus Cristos. (Fapte 17:31; Apocalips 20:4) Judecata la care se referă apostolul Pavel trebuie să se aplice asupra bisericii, ce se va face prin acea stăpânire pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru judecarea bisericii. Spre întrunirea acestei argumentări, să observăm următorul text: „Căci timpul a sosit, ca să se înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; iar dacă începe mai întâi de la noi, care va fi sfârșitul celor ce nu ascultă de evanghelia lui Dumnezeu? (1 Petru 4:17) Să examinăm pe mai departe cuvintele lui Pavel adresate către Galateni: „Eu am încrede în voi întru Domnul, că alt nimic nu veți cugeta (despre circumcizie) iar cel ce vă tulbură, va purta pedeapsa sa oricare ar fi el.” - Galateni 5:10.
4 Dacă judecata amintită în Romani 13, trebuie să o facă autoritățile națiunilor de pe pământ, și tot ar trebui s-o facă unii ca judecători; cea ce se contrazice cu cuvântul lui Dumnezeu. Nici un om nu este îndreptățit, fie în biserică, sau în afara bisericii, ca să judece pe cineva. „Așadar omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te dezvinovăți, căci prin faptul că judeci pe altul te osândești singur, fiindcă tu care judeci pe altul, faci același lucruri... Și oare crezi tu omule, care judeci pe cei ce săvârșesc astfel de fapte, și pe cari le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?” (Romani 2:1,3) Pentru aceia trebuie să tragem concluzia, că „condamnarea” despre care este vorba în Romani 13:2, este acea judecată pe care Domnul a rânduit-o în organizația sa prin capul acestei organizații, sau prin aceia, pe cari i-a împuternicit la aceasta.
5 Miezul cuvintelor lui Pavel (Romani 13:2) este următorul: Toți aceia din biserică care se opun orânduielii stabilite pentru conducerea bisericii lui Dumnezeu, aceia se opun lui Dumnezeu, pentru ce vor primi pedeapsa de la Dumnezeu prin Isus Cristos. Că autoritățile pământești pedepsesc pe cei neleguți, adeseori atârnă de influența acuzatului ce are asupra judecătorului. În judecățile lui Dumnezeu nu există părtinire. Fie oricine individul, care se opune stăpânirii, se pedepsește fără excepție. Numai acest fapt în sine ne arată că dreptul de judecată este numai al organizației lui Dumnezeu și anume al acelor stăpâniri din organizația lui Dumnezeu care sunt chemate să facă judecata.
6 „Pentru că cei mari nu sunt de teamă pentru fapta bună, ci pentru rău. Voiești dar să nu te temi de stăpânire? Fă binele și vei avea laudă de la dânsa.” (vers 3) Cine sunt stăpânitorii amintiți aici? Satan este domnitorul sau prințul lumii acesteia. Dacă cuvântul stăpânire din Romani 13:3 nu se referă la așezământul biserici, atunci trebuie să se refere la Satan și la organizația sa. Oare Satan, sau oricare parte a organizației sale