Pagină:Woman-1949.djvu/7: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
(Neverificat: Pagină nouă: {{raw:data:ai|3|1 Mai, 1949|Turnul de Veghe|135}} {{raw:data:c| {{raw:data:p|c|consacrată în trup și spirit, dar femeia care se căsătorește este pre...)
 
 
(Nu s-au afișat 15 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 2: Linia 2:
 
                          
 
                          
 
{{raw:data:c|
 
{{raw:data:c|
{{raw:data:p|c|consacrată în trup și spirit, dar femeia care se căsătorește este preocupată de afacerile lumești și de modul în care își poate mulțumi soțul.}}
+
{{raw:data:p|c|consacrată în trup și în spirit, dar femeia care se căsătorește este preocupată de treburile lumești și de cum poate să-l mulțumească pe soțul ei. O soție este legată de soțul ei atâta timp cât acesta trăiește. Dacă soțul ei moare, ea este liberă să se căsătorească cu oricine dorește atâta timp cât el este creștin. Dar ea va fi mai fericită, după părerea mea, dacă rămâne așa cum este." - 1 Cor. 7: 34, 39, 40, An Amer. Trans.}}
 +
 
 +
{{raw:data:p|2|În singurătate, o fată sau o văduvă poate fi la fel de ocupată cu lucruri bune de făcut ca și sora ei creștină căsătorită, cu condiția să-și ocupe trupul, mintea și spiritul în serviciul direct al lui Dumnezeu. În congregația din Israelul antic, poziția femeii era una inferioară și s-au impus limitări asupra a ceea ce putea să aibă ea ca ocupație. Cu toate acestea, poziția ei era mult mai liberă și mai protejată decât cea a femeilor păgâne care nu erau sub legea teocratică a lui Moise. Cu siguranță, totuși, când a apărut creștinismul, a înălțat poziția femeilor și le-a lărgit sfera de acțiune mai mult decât orice altceva până atunci. - Gal. 5: 1.}}
 +
 
 +
{{raw:data:p|3|Preoți, leviți, regi în națiunea lui Israel? O femeie nu ar fi putut spera niciodată să ocupe vreouna din acele poziții. Preoția era strict pentru membrii bărbați ai familiei lui Aaron și nu exista așa ceva ca preotese. Serviciul levitic la templu era, de asemenea, limitat la bărbați, cei din seminția lui Levi. La fel, tronul regal a fost rezervat prin legământul regatului lui Iehova cu David membrilor bărbați din descendența lui David. (Ex. 28: 1-3, 43; Numeri 3: 1-10; 2 Sam. 7: 1-17) Femeile puteau fi doar mame și soții fără funcții oficiale pentru acești oficiali. Dar în congregația teocratică a creștinilor, femeile nu mai puțin decât bărbații făceau parte din națiunea sfântă căreia i s-au făcut promisiunile preoțești și regale. Ele au fost printre cei cărora li s-a adresat atapostolul Petru atunci când le-a scris colegilor săi creștini și a spus: „Voi sunteți o neam ales, o preoție regală, o națiune sfântă, un popor care se află în posesia lui Dumnezeu, pentru ca să arătați excelența celui care va chemat din întuneric în lumina Lui minunată”. Căci în aceeași epistolă apostolul se adresează soțiilor și le spune bărbaților „să dea cinste femeii, ca vasului mai slab, ca fiind deasemenea co-moștenitori ai grației vieții”. - 1 Petru 2:9 și 3:1-7, Am. Stan. Ver.}}
 +
 
 +
{{raw:data:p|4|Gândiți-vă la ce a însemnat egalizarea dintre bărbați și femei înaintea lui Dumnezeu când și-a inspirat apostolul să scrie creștinilor, anume: „Dar acum, că a venit credința, nu mai suntem în sarcina însoțitorului. Căci în Cristos Isus sunteți toți fiii lui Dumnezeu prin credința voastră. Căci voi toți care ați fost botezați în uniune cu Cristos v-ați îmbrăcat cu Cristos. Nu este loc pentru „evreu” și „grec”; nu este loc pentru „sclav” și „liber”;}}
 +
 
 +
{{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}{{raw:data:q|3|Cum s-au deosebit femeile creștine de cele evreice în preivilegii?}}
 +
{{raw:data:q|4-5|Cum în Cristos nu existau nici bărbați, nici femei??}}
 +
 
 +
|{{raw:data:p|c|nu este loc pentru „bărbat” și „femeie”; căci în uniunea cu Cristos Isus, toți sunteți una. Și dacă aparțineți lui Cristos, atunci sunteți adevărați descendenți ai lui Avraam și moștenitorii lui sub promisiune.” - Gal. 3: 25-29, An Amer. Trans.}}
 +
 
 +
{{raw:data:p|5|Atât femeilor cât și bărbaților le-a fost permis privilegiul de a accepta adevărata credință și de a se devota în întregime lui Dumnezeu și, prin aceasta, de a fi botezați în uniune cu Isus Cristos. Aceasta însemna să devii un fiu al lui Dumnezeu, o parte din „sămânța lui Avraam” și un moștenitor al promisiunii lui Dumnezeu. Femeilor credincioase, precum și bărbaților li s-au deschis aceleași speranțe și oportunități cerești ca „moștenitori ai lui Dumnezeu și comoștenitori cu Cristos”, pentru a obține „prima înviere” și pentru a trăi și a domni cu Cristos o mie de ani și a fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos. (Romani 8:16, 17; Apoc. 20:4-6) Ele, la fel ca și bărbații creștini, sunt „pietre vii” și sunt zidite în casa spirituală în care locuiește Dumnezeu prin spiritul Său, pentru ca ei să poată aduce jertfe spirituale, acceptabile lui Dumnezeu prin Cristos Isus. (1 Pet. 2:4, 5, An Amer. Trans.) Astfel ca și ele să poată sluji lui Dumnezeu în această viață, imitând exemplul lui Isus, suferind ocară împreună cu el și lăudând zilnic pe Iehova Dumnezeu. Dumnezeu nu reține de la ele adopția sa, și nici ungerea sa cu spiritul Său.}}
 +
 
 +
{{raw:data:p|6|Nu a existat o segregare generală între cele două sexe, ci după învierea lui Isus și înălțarea sa la ceruri și până în ziua Cincizecimii ei s-au întâlnit împreună la Ierusalim. Citim: „Toți aceștia au continuat împreună în rugăciune și cerere, cu femeile și „Maria, mama lui Isus, și cu frații săi. Și când ziua Cincizecimii a sosit pe deplin, toți erau împreună într-un singur loc. Și deodată s-a auzit un sunet din cer... și toți s-au umplut de [spiritul] sfânt și au început să vorbească în alte limbi, așa cum le dădea duhul să se vorbească.” (Fapte 1:14 și 2:1-4) Astfel s-a întâmplat că persoane de ambele sexe au vorbit sub inspirație. La fel, persoane de ambele sexe au continuat să devină credincioși, astfel încât citim: „Și credincioșii s-au adăugat tot mai mult la Domnul, mulțimi de bărbați și de femei”. Botezul în apă nu li s-a refuzat mai mult decât botezul cu duhul sfânt, iar mărturia în acest sens spune: „Când au crezut pe Filip predicând lucrurile despre regatul lui Dumnezeu și despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezați, atât bărbați, cât și femei”. (Fapte 5:14; 8:12) Prima persoană dintre neamuri care a auzit predicarea apostolică în Europa și care a crezut a fost o doamnă din Filipi pe nume Lidia. Luca ne spune că, „atunci când a fost botezată ea și familia ei”, ea a insistat să primească grupul misionar al lui Pavel. (Faptele apostolilor 16:14, 15, 40) În aceste lucruri, Dumnezeu și Cristos nu au fost părtinitori față de niciunul dintre sexe.}}
 +
 
 +
{{raw:data:p|7|Există o consecvență în acțiunile lui Dumnezeu, astfel încât}}
 +
 
 +
{{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}{{raw:data:q|6|Cum nu a existat nici o segregare, nici parțialitate, în ceea ce privește sexul?}}
 +
{{raw:data:q|7-8|Totuși, cum recunoaște Dumnezeu sexul și de ce nu ne plângem?}}
 +
 
 
}}
 
}}
consecrated in body and spirit, but the woman who
 
marries is concerned with worldly affairs, and how
 
she can please her husband. A wife is bound to her
 
husband as long as he lives. If her husband dies, she
 
is free to marry anyone she pleases so long as he is
 
a Christian. But she will be happier, in my judgment,
 
if she remains as she is." -l Cor. 7: 34, 39,40, An
 
Amer. Trans.
 
2 In singleness a girl or a widow can be just as
 
fully occupied with good things to do as her married
 
Christian sister, provided she occupies her body,
 
mind and spirit in God's direct service. In the con-
 
gregation of ancient Israel woman's position was an
 
inferior one and there were limitations placed upon
 
what she might take up as her occupation. N onethe-
 
less, her position was far freer and more protected
 
than that of pagan women who were not under the
 
Theocratic law of :Moses. Certainly, though, when
 
Christianity came in, it lifted the position of women
 
and enlarged their sphere of action more than any-
 
thing else till then. - Gal. 5: l.
 
8 Priests, Levites, kings in the nation of Israel? A
 
woman could never hope to fill any of those positions.
 
Priesthood was strictly for male members of the
 
family of Aaron, and there were no such things as
 
priestesses. The Levitical service at the temple was
 
also confined to the males, those of the tribe of Levi.
 
Likewise, the royal throne was reserved by J eho-
 
vah's kingdom covenant with David to the male mem-
 
bers of the lineage of David. (Ex. 28: 1-3, 43; Num.
 
3: 1-10; 2 Sam. 7: 1-17) Womankind could be only
 
unofficial mothers and wives to these officials. But in
 
the Theocratic congregation of Christians, women
 
no less than men made up part of the holy nation to
 
whom the priestly and royal promises were made.
 
They were among the ones addressed when the apos-
 
tle Peter wrote his fellow Christians and said: "Ye
 
are an elect race, a royal priesthood, a holy nation,
 
a people for God's own possession, that ye may show
 
forth the excellencies of him WllO called you out of
 
darkness into his marvellous light." For in the same
 
epistle the apostle addresses the wives and tells the
 
husbands to be "giving honor unto the woman, as
 
unto the weaker vessel, as being also joint-heirs of
 
the grace of life". -l Pet. 2: 9 and 3: 1-7, Am. Stan.
 
Ver.
 
• Think of the equalization between men and
 
women that it meant before God when he inspired
 
his apostle to write to Christians to say: "But now
 
that faith has come, we are no longer in the charge
 
of the attendant. For in Christ Jesus you are all sons
 
of God through your faith. For all of you who have
 
been baptized into union with Christ have clothed
 
yourselves with Christ. There is no room for 'Jew'
 
;nd 'Greek'; there is no room for 'slave' and 'free-
 
3. How did the Christian woman diner from Jewesses In privilege?
 
4. f>. How. In ChrIst, was there neither male nor female?
 
man'; there is no room for 'male' and 'female'; for
 
in union with Christ Jesus you are all one. And if
 
you belong to Christ, then you are true descendants
 
of Abraham and his heirs under the promise." -Gal.
 
3: 25-29, An Amer. Trans.
 
5 To the female as well as the male was allowed the
 
privilege of accepting the true faith and of devoting
 
oneself entirely to God and thereby being baptized
 
into union with Jesus Christ. That meant becoming a
 
son of God, a part of the "seed of Abraham" and an
 
heir of God's promise. To the female believer as well
 
as the male were opened up the same heavenly hopes
 
and opportunities as "heirs of God, and joint-heirs
 
with Clnist", to gain the "first resurrection" and to
 
live and reign with Christ a thousand years and to
 
be priests of God and of Christ. (Rom. 8: 16, 17; Rev.
 
20: 4-6) They, equally with the male Christians, are
 
"living stones" and are built up into the spiritual
 
house in which God dwells by his spirit, that they
 
might offer up spiritual sacrifices, acceptable to God
 
by Christ Jesus. (1 Pet. 2: 4,5, An Amer. Trans.) So
 
they, too, may serve God in this life, copying Jesus'
 
example, suffering reproach with him, and praising
 
Jehovah God daily. God does not withhold his adop-
 
tion and his anointing with the spirit from them.
 
d There was no general segregation between the
 
two sexes, but after Jesus' resurrection and ascension
 
to heaven and down to the day of Pentecost they met
 
together at Jerusalem. We read: "These all con-
 
tinued with one accord in prayer and supplication,
 
with the women, and "Mary the mother of Jesus, and
 
with his brethren. And when the day of Pentecost
 
was fully come, they were all with one accord in one
 
place. And suddenly there came a sound from heaven
 
...
 
and they were all filled with the holy [spirit],
 
and began to speak with other tongues, as the spirit
 
gave them utterance." (Acts 1: 14 and 2: 1-4) Thus
 
it came about that persons of both sexes spoke under
 
inspiration. Likewise persons of both sexes kept on
 
becoming believers, so that we read: "And believers
 
were the more added to the Lord, multitudes both of
 
men and women." Baptism in water was no more
 
denied to them than was baptism with the holy spirit,
 
and the testimony to this effect says: "When they
 
believed Philip preaching the things concerning the
 
kingdom of God, and the name of Jesus Christ, they
 
were baptized, both men and women." (Acts 5: 14;
 
8: 12) The first Gentile to hear apostolic preaching
 
in Europe and to believe was a Philippian lady
 
named Lydia. Luke tells us that, "when she was bap-
 
tized, and her household," she insisted on entertain-
 
ing Paul's missionary group. (Acts 16: 14, 15, 40)
 
In these things God and Christ were not partial to
 
either sex.
 
1 There is a consistency in God's actions, so that
 
6. How was there no segregation, nor partiallty. as to sex?
 
7. 8 . Yet how does Uod recognize sex. and Why do we not complain'
 

Versiunea curentă din 27 mai 2022 13:03

Această pagină nu a fost verificată


1 Mai, 1949
Turnul de Veghe
135


consacrată în trup și în spirit, dar femeia care se căsătorește este preocupată de treburile lumești și de cum poate să-l mulțumească pe soțul ei. O soție este legată de soțul ei atâta timp cât acesta trăiește. Dacă soțul ei moare, ea este liberă să se căsătorească cu oricine dorește atâta timp cât el este creștin. Dar ea va fi mai fericită, după părerea mea, dacă rămâne așa cum este." - 1 Cor. 7: 34, 39, 40, An Amer. Trans.
2 În singurătate, o fată sau o văduvă poate fi la fel de ocupată cu lucruri bune de făcut ca și sora ei creștină căsătorită, cu condiția să-și ocupe trupul, mintea și spiritul în serviciul direct al lui Dumnezeu. În congregația din Israelul antic, poziția femeii era una inferioară și s-au impus limitări asupra a ceea ce putea să aibă ea ca ocupație. Cu toate acestea, poziția ei era mult mai liberă și mai protejată decât cea a femeilor păgâne care nu erau sub legea teocratică a lui Moise. Cu siguranță, totuși, când a apărut creștinismul, a înălțat poziția femeilor și le-a lărgit sfera de acțiune mai mult decât orice altceva până atunci. - Gal. 5: 1.
3 Preoți, leviți, regi în națiunea lui Israel? O femeie nu ar fi putut spera niciodată să ocupe vreouna din acele poziții. Preoția era strict pentru membrii bărbați ai familiei lui Aaron și nu exista așa ceva ca preotese. Serviciul levitic la templu era, de asemenea, limitat la bărbați, cei din seminția lui Levi. La fel, tronul regal a fost rezervat prin legământul regatului lui Iehova cu David membrilor bărbați din descendența lui David. (Ex. 28: 1-3, 43; Numeri 3: 1-10; 2 Sam. 7: 1-17) Femeile puteau fi doar mame și soții fără funcții oficiale pentru acești oficiali. Dar în congregația teocratică a creștinilor, femeile nu mai puțin decât bărbații făceau parte din națiunea sfântă căreia i s-au făcut promisiunile preoțești și regale. Ele au fost printre cei cărora li s-a adresat atapostolul Petru atunci când le-a scris colegilor săi creștini și a spus: „Voi sunteți o neam ales, o preoție regală, o națiune sfântă, un popor care se află în posesia lui Dumnezeu, pentru ca să arătați excelența celui care va chemat din întuneric în lumina Lui minunată”. Căci în aceeași epistolă apostolul se adresează soțiilor și le spune bărbaților „să dea cinste femeii, ca vasului mai slab, ca fiind deasemenea co-moștenitori ai grației vieții”. - 1 Petru 2:9 și 3:1-7, Am. Stan. Ver.
4 Gândiți-vă la ce a însemnat egalizarea dintre bărbați și femei înaintea lui Dumnezeu când și-a inspirat apostolul să scrie creștinilor, anume: „Dar acum, că a venit credința, nu mai suntem în sarcina însoțitorului. Căci în Cristos Isus sunteți toți fiii lui Dumnezeu prin credința voastră. Căci voi toți care ați fost botezați în uniune cu Cristos v-ați îmbrăcat cu Cristos. Nu este loc pentru „evreu” și „grec”; nu este loc pentru „sclav” și „liber”;



nu este loc pentru „bărbat” și „femeie”; căci în uniunea cu Cristos Isus, toți sunteți una. Și dacă aparțineți lui Cristos, atunci sunteți adevărați descendenți ai lui Avraam și moștenitorii lui sub promisiune.” - Gal. 3: 25-29, An Amer. Trans.
5 Atât femeilor cât și bărbaților le-a fost permis privilegiul de a accepta adevărata credință și de a se devota în întregime lui Dumnezeu și, prin aceasta, de a fi botezați în uniune cu Isus Cristos. Aceasta însemna să devii un fiu al lui Dumnezeu, o parte din „sămânța lui Avraam” și un moștenitor al promisiunii lui Dumnezeu. Femeilor credincioase, precum și bărbaților li s-au deschis aceleași speranțe și oportunități cerești ca „moștenitori ai lui Dumnezeu și comoștenitori cu Cristos”, pentru a obține „prima înviere” și pentru a trăi și a domni cu Cristos o mie de ani și a fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos. (Romani 8:16, 17; Apoc. 20:4-6) Ele, la fel ca și bărbații creștini, sunt „pietre vii” și sunt zidite în casa spirituală în care locuiește Dumnezeu prin spiritul Său, pentru ca ei să poată aduce jertfe spirituale, acceptabile lui Dumnezeu prin Cristos Isus. (1 Pet. 2:4, 5, An Amer. Trans.) Astfel ca și ele să poată sluji lui Dumnezeu în această viață, imitând exemplul lui Isus, suferind ocară împreună cu el și lăudând zilnic pe Iehova Dumnezeu. Dumnezeu nu reține de la ele adopția sa, și nici ungerea sa cu spiritul Său.
6 Nu a existat o segregare generală între cele două sexe, ci după învierea lui Isus și înălțarea sa la ceruri și până în ziua Cincizecimii ei s-au întâlnit împreună la Ierusalim. Citim: „Toți aceștia au continuat împreună în rugăciune și cerere, cu femeile și „Maria, mama lui Isus, și cu frații săi. Și când ziua Cincizecimii a sosit pe deplin, toți erau împreună într-un singur loc. Și deodată s-a auzit un sunet din cer... și toți s-au umplut de [spiritul] sfânt și au început să vorbească în alte limbi, așa cum le dădea duhul să se vorbească.” (Fapte 1:14 și 2:1-4) Astfel s-a întâmplat că persoane de ambele sexe au vorbit sub inspirație. La fel, persoane de ambele sexe au continuat să devină credincioși, astfel încât citim: „Și credincioșii s-au adăugat tot mai mult la Domnul, mulțimi de bărbați și de femei”. Botezul în apă nu li s-a refuzat mai mult decât botezul cu duhul sfânt, iar mărturia în acest sens spune: „Când au crezut pe Filip predicând lucrurile despre regatul lui Dumnezeu și despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezați, atât bărbați, cât și femei”. (Fapte 5:14; 8:12) Prima persoană dintre neamuri care a auzit predicarea apostolică în Europa și care a crezut a fost o doamnă din Filipi pe nume Lidia. Luca ne spune că, „atunci când a fost botezată ea și familia ei”, ea a insistat să primească grupul misionar al lui Pavel. (Faptele apostolilor 16:14, 15, 40) În aceste lucruri, Dumnezeu și Cristos nu au fost părtinitori față de niciunul dintre sexe.
7 Există o consecvență în acțiunile lui Dumnezeu, astfel încât