Pagină:Drama-of-vindication-part-I-1939.djvu/5

1 FEBRUARIE 1939

TURNUL DE VEGHERE

37

Faptele Apostolilor 7:45 și în Evrei 4: 8, se folosește numele de Isus în locul numelui lui Iosua, Isus fiind numele în greacă și Iosua fiind numele în ebraică. Tatăl lui Iosua se numea Nun, iar acest nume înseamnă „perpetuitate”.

⁹ Prin urmare, Iosua l-a reprezentat pe Cristos Isus, Fiul singurului care este veșnic, Iehova Dumnezeu, și mai ales după anul 1918, când Cristos s-a angajat în lucrarea de justificare a numelui Tatălui său.

¹⁰ Iosua era descendentul lui Iosif, prin fiul acestuia, Efraim. Iosua s-a născut în Egipt, unde a slujit ca sclav, iar la sfârșitul călătoriei de patruzeci de ani în pustie, avea aproximativ nouăzeci de ani. Domnul l-a păstrat pe el pentru a traversa Iordanul în Canaan, deoarece el și Caleb au adus înapoi cu ei un raport bun și credincios după ce au spionat țara, misiune în care au fost trimiși de Moise. (Numeri 13: 17; 14: 6-10, 30). El a luptat în mai multe bătălii pentru numele lui Iehova înainte de a ajunge la Iordan și a-l traversa. El a preluat comanda poporului lui Israel în Shittim, în partea de est a Iordanului, vizavi de Ierihon. Shittim înseamnă „salcâmi” sau „pomi de soi rău”, din cauza spinilor de pe ei. (Numeri 25: 1; 33: 48-53; Ios. 2: 1) La fel, Cristos Isus, Mai marele Iosua, a venit la templu și a luat comanda directă asupra poporului lui Dumnezeu de pe pământ, într-un moment de năpastă sau tulburări care se abătuseră asupra rămășiței credincioase, aduse asupra lor de „copacii de soi rău” din rândul creaturilor umane care acționau la porunca lui Satan. Iosua a repartizat trei orașe de refugiu la vest de Iordan, pe lângă cele trei orașe de refugiu pe care Moise le repartizase la est de Iordan. (Iosua, capitolul al douăzecilea). Iosua a început celebrarea sărbătorii corturilor în țara Canaanului după ce a trecut Iordanul. (Neh. 8:17). Aceste fapte cu siguranță ajută pe mai departe la fixarea timpului împlinirii cărții lui Iosua, după anul 1918, așa cum se va observa pe măsură ce se progresează în acest studiu. Aceasta este o dovadă suplimentară și concludentă că toate lucrurile consemnate în acea carte au fost scrise odinioară pentru ajutorul special al poporului credincios al lui Dumnezeu asupra căruia a venit sfârșitul lumii.

¹¹ Abia după anul 1919 d.Cr., imitatorii credincioși ai lui Cristos Isus aflați atunci pe pământ au realizat că lucrarea Ilie s-a sfârșit. În ilustrație, Domnul i-a spus lui Iosua: „Robul Meu Moise a murit; acum, ridicăte, treci Iordanul acesta, tu şi toți oamenii aceștia, şi intraţi în ţara pe care o dau copiilor lui Israel.” (Ios. 1: 2). Lucrarea lui Ilie era la fel moartă atunci, iar lucrarea lui Elisei trebuie făcută din acel moment înainte. Domnul, fără îndoială, a îndrumat și a făcut să fie publicate, în Turnul de veghe din 1 și 15 august 1919, articolele sub titlul „Fericiți sunt cei fără frică”, care au adus în discuție diferența dintre lucrarea lui Ilie și lucrarea lui Elisei, arătând că

lucrarea lui Ilie a fost făcută și că lucrarea lui Elisei trebuie să înceapă, iar aceasta fără nici o teamă de dușman. Același mesaj a fost publicat și proclamat public la congresul de la Cedar Point (Ohio) din septembrie același an. Dintre israeliții care au plecat din Egipt, doar câțiva, și anume Iosua, Caleb și Eleazar, au supraviețuit și au trecut Iordanul, intrând în țara Canaanului. Chiar și așa, doar o mică rămășiță a celor care, în perioada Ilie, au făcut legământul de a face voia lui Dumnezeu și, prin urmare, care au părăsit Egiptul antitipic, au supraviețuit perioadei lui Ilie și au trecut peste Iordanul antitipic și s-au angajat în lucrarea Elisei.

¹² După cum li s-a poruncit israeliților, aflați sub conducerea lui Iosua, să se ridice, să treacă Iordanul și să ia în stăpânire pământul ocupat de dușman, tot așa și imitatorilor credincioși ai lui Cristos Isus aflați sub conducerea sa li s-a poruncit să se angajeze în lucrarea regatului și să intre în posesia țării pe care dușmanului îi fusese permis să o ocupe și să o revendice. Din acel moment, activitatea trebuie să crească până la limita maximă, iar acest lucru este arătat prin porunca Domnului către Iosua: „Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru vi-l dau, cum am spus lui Moise. Ţinutul vostru se va întinde de la pustie şi Liban până la râul cel mare, râul Eufrat, toată ţara hetiţilor şi până la Marea cea Mare, spre apusul soarelui.” (Ios. 1: 3, 4). De asemenea, în folosul martorilor lui Iehova, Dumnezeu le-a spus israeliților care stăteau în partea de est a Iordanului: „Nimeni nu va putea să stea împotriva ta cât vei trăi. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi”- Ios. 1: 5.

CURAJOS

¹³ Pentru a fi curajos, unul trebuie să aibă credință deplină și încredere în puterea care îl susține și, bazându-se complet pe acea putere, trebuie să înainteze viguros pentru a împlini lucrarea care i se așterne înainte. De aceea este scris: „Facă-vi-se după credința voastră”. Porunca lui Iosua de a lua cu el dincolo de Iordan „toți acești oameni” arată că Cristos Isus, Cel mai Mare decât Iosua, face ca imitatorii săi credincioși să se împărtășească în lucrarea sa despre regat împreună cu el, care oameni devin comeștenitori în regat. Urmașii săi credincioși nu trebuie să se teamă; ci trebuie să fie foarte curajoși pentru a face față atacurilor inamicului; iar aceasta se arată în continuare prin cuvintele Domnului rostite prin Iosua: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, căci poporului acesta îi vei împărți ca moștenire țara, pe care am jurat părinților lor că le-o voi da.” (Ios. 1: 6). Iehova a făcut legământ cu Isus pentru regat, iar Isus a făcut legământ