Pagină:Organization-part-II-1938.djvu/6: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
(Neverificat: Pagină nouă: 182 the direct supervision and control of the Lord Jesus Christ at the temple, who is the Head of Zion. 12 Jehovah God is the great Theocrat, and Christ Jesus performs all the...)
 
 
(Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 1: Linia 1:
182  
+
{{raw:data:ai|3|182|TURNUL DE VEGHERE|BROOKLYN, N. Y.}}
the direct supervision and control of the Lord Jesus
+
 
Christ at the temple, who is the Head of Zion.
+
{{raw:data:c
12 Jehovah God is the great Theocrat, and Christ
+
| {{raw:data:p|12|11-13|Iehova Dumnezeu este marele Teocrat, iar Cristos Isus îndeplinește toate acțiunile oficiale ale lui Iehova, inclusiv numirea și destituirea servilor. Organizația este a lui Dumnezeu, și nu a omului; deoarece Societatea este reprezentanta Domnului pe pământ, El o folosește pentru scopul Lui. Așa cum regele Solomon a exercitat o putere asemănătoare într-o manieră tipică, la fel Mai Marele decât Solomon, Cristos Isus, își exercită deplina putere dându-l afară pe „servul rău” și ridicându-l și punându-l în serviciu pe „servul credincios și înțelept”, pe care mai târziu îl folosește pentru scopul Său. - 1 Regi 2:1-6, 26-35; Matei 24:45-51.}}
Jesus performs all the official acts of Jehovah, includ-
+
 
ing the appointment and discharge of servants. The
+
{{raw:data:p|13|11-13|Împărăția este aici și Regele își îndeplinește îndatoririle, iar acest lucru fiind adevărat, nu mai poate fi cazul de a folosi metoda „perioadei Ilie” sau forma democratică de guvernare în grupele sau adunările poporului lui Dumnezeu, votând pro sau contra celor propuși pentru serviciu, „Dumnezeu domnește peste Iacov [cei unși] până la marginile pământului.(Psalmii 59:13) De la venirea Domnului Isus în 1918 are loc o reorganizare a servilor Domnului, chiar dacă cei consacrați ajung să aibă cunoștința acestui lucru la un timp după ce schimbarea este făcută. Este prerogativa exclusivă a Marelui Teocrat să numească și să pună membrii la locurile lor în corpul lui Cristos după cum îi place. (1 Corinteni 12:18, 28) El acționează prin Oficialul Principal, Isus Cristos, care este Marele Judecător al timpurilor noastre. (Faptele 17:31) El își revarsă spiritul Său sfânt peste „toată carnea”, începând cu anul 1922, și din acest motiv Dumnezeu nu a înființat o clasă separată, superioară, a clericilor sau așa numitele „ordine sfinte”, ci toți cei din Sion se află pe picior de egalitate. „Unul singur este Maestrul [lor] [''kathegetes'', în greacă] călăuza, liderul, conducătorul, comandantul și învățătorul], Cristos.” - Matei 23:8, ''Parkhurst''.}}
organization is God’s, and not man’s; and since the
+
 
Society is the Lord’s representative on earth, he uses
+
{{raw:data:p|14|14|Toți participă la îndeplinirea generală a misiunii pe care Dumnezeu a încredințat-o rămășiței, dar, în mod necesar sunt diferite locuri de serviciu în guvernarea teocratică, așa cum au fost și în serviciul tabernacolului. Oficialii sau titlurile nu înseamnă nimic, deoarece serviciul poate fi îndeplinit la fel de bine sub un nume sau altul. Isus Cristos, Capul, poartă pe bună dreptate toate titlurile. El arată supunere totală față de Marele Teocrat. Isus Cristos poartă cu bucurie numele de „serv ales”, „servul Meu”. Rămășița constituie „picioarele Lui” și de aceea sunt numiți în mod corect servi. În armonie cu cele spuse mai sus, nu demult Societatea i-a denumit pe toți cei din organizație „servi”, fără vreo referire la locul pe care cineva îl ocupă. Repartizarea și numirea cuiva într-un anumit loc înseamnă că servului i s-au repartizat anumite îndatoriri într-o sferă de acțiune delimitată și toți servii lucrează în mod armonios pentru atingerea aceluiași scop.}}
it for his purpose. As King Solomon exercised like
+
 
power in a typical manner, so now the Greater-than-
+
| {{raw:data:p|15|15-16|Domnul a dezvăluit treptat poporului Său semnificația corectă a „organizației Sale”; reiese acum clar din Scripturi că toți servii aflați în diferite poziții în organizația rămășiței sau a celor unși  din poporul lui Dumnezeu pe pământ, sunt numiți corespunzător de către Societate, ca reprezentanți văzuți ai Domnului la templu. Această obligație de a numi servii nu este dată fiecărei grupe separat, pentru a acționa în mod democratic cu voturi pro și contra. Grupa poporului lui Dumnezeu din Londra, Anglia, a sesizat această situație cu ceva timp în urmă și, printr-o rezoluție a cerut Societății să numească servii grupei. Astfel, acționând în supunere față de Scripturi și în armonie cu această cerere, grupa din Londra a fost organizată ca o singură grupă, alcătuită din câteva unități, având un serv de grupă numit peste toate unitățile și câte o căpetenie sau serv de unitate pentru fiecare dintre unitățile care alcătuiesc grupa. Marea grupă din New York, grupa din Chicago, cea din Los Angeles și altele, au fost organizate și acum funcționează în aceiași mod. La cererea fiecărei grupe, Societatea le-a reorganizat și a numit servii. Modul acesta pare a fi în întregime Scriptural și în ordine, ca o grupă a poporului lui Dumnezeu să ceară Societății să facă acest aranjament organizatoric, lucru pe care îl poate face fiecare grupă a poporului lui Dumnezeu. Fiecare grupă locală poate, în mod potrivit, să propună numele celor care par a fi cei mai calificați pentru a ocupa respectivele poziții de serviciu, iar apoi să trimită aceste propuneri la sediul Societății din Brooklyn sau la sediile din diferitele țări de pe pământ, iar aceste nume vor fi analizate pentru numire. Cei unși au deplina credință că Domnul va îndruma astfel încât să fie făcută alegerea potrivită. Acest lucru nu înseamnă că nu vor exista greșeli, deoarece unii după ce vor fi numiți se pot dovedi necredincioși, dar Domnul a făcut aranjamente complete pentru demiterea acestora. Toate grupele poporului lui Dumnezeu care văd că acesta este un aranjament potrivit și scriptural, să adopte o scurtă rezoluție pe care să o trimită la sediile menționate mai sus, rezoluție care poate avea următorul conținut:
Solomon, Christ Jesus, exercises full power and puts
+
    „Noi, grupa poporului lui Dumnezeu ales pentru numele Său din _____, recunoaștem că guvernarea lui Dumnezeu este o teocrație pură, că Isus Cristos este la templu și deține controlul complet al organizației văzute, cât și al celei nevăzute a lui Iehova, că „SOCIETATEA” este reprezentantul văzut al Domnului pe pământ. De aceea cerem „Societății” să organizeze această grupă pentru serviciu și să numească servii ei, astfel încât toți să putem lucra împreună în pace, dreptate, armonie și unitate deplină. În acest sens atașăm o listă cu numele celor care ni se par a fi mai maturi și cei mai potriviți pentru a ocupa pozițiile respective desemnate pentru serviciu.”}}
out the ‘‘evil servant’’ and raises up and puts into
+
 
office and action the ‘‘faithful and wise servant’’,  
+
}}
which latter he uses for his purpose—1 Ki. 2: 1-6,  
 
26-35; Matt, 24: 45-51.  
 
13 The kingdom is actually here, and the King is
 
performing his functions, and, that being true, there
 
could be no further occasion to employ the ‘‘Elijah
 
period’’ method or democratic form of government
 
in the companies or congregations of God’s people by
 
voting for or against those put forward for service.
 
‘*God ruleth in Jacob [his anointed ones] unto the
 
ends of the earth.’’ (Ps. 59:18) Since the coming of
 
the Lord Jesus in 1918 there is therefore a reorgani-
 
zation of the Lord’s servants, even though the con-
 
secrated come to a knowledge thereof some time after
 
the change is made. It is the sole prerogative of the
 
great Theocrat to appoint the members and set them
 
in their places in the body of Christ as it pleases him.
 
(1 Cor. 12: 18, 28) He acts by his Chief Officer, Christ
 
Jesus, who is the great Judge for our time. (Acts
 
17:31) He is pouring out his holy spirit upon ‘‘all
 
flesh’’, that is, all of the temple company in the flesh,
 
from A.D. 1922 onward, and therefore God has not
 
set up a separate and superior clergy-class or so-called
 
*tholy orders’’, but all of Zion are on a common foot-
 
ing, and ‘‘one is [their] Master [(Greek) kathegetes,  
 
guide, leader, director, commander, and teacher], even
 
Christ’’.—Matt. 23:8, Parkhurst.  
 
14 All share in one general fulfillment of the com-  
 
mission God has given to the remnant, but necessarily
 
there are different places of service in the theocratic
 
government, just as there were in the tabernacle serv-
 
ice. Officers or titles are nothing, because the service
 
can be performed in one name as well as in another.  
 
The Head, Christ Jesus, properly bears any and all
 
titles. He shows his complete submission to the great
 
Theocrat. Christ Jesus joyfully bears the name ‘‘elect”’
 
“‘servant’’, ‘‘my servant.’? The remnant constitute
 
‘‘the feet of him’’, and therefore all are properly
 
called servants. In harmony therewith the Society,  
 
in the recent past, has designated all in the organi-  
 
zation as ‘‘servants’’, and that without reference to
 
the place one fills. The assignment and designation
 
of a certain one in a certain place means that the
 
servant is assigned to certain duties within a restricted
 
area, and all the servants are working harmoniously
 
to one end,  
 
Fhe WATCHTOWER.  
 
BROOKLYN, N. Y.
 
The Lord has gradually revealed to his people
 
the proper meaning of ‘‘his organization’’, and now
 
it clearly appears from the Scriptures that all serv-
 
ants in the various positions of the organization of
 
the remnant or anointed ones of God’s people on the
 
earth are properly named by the Society as the vis-
 
ible representatives of the Lord at the temple, and
 
that such obligation of naming their servants is not
 
laid upon each separate company, to act in the demo-  
 
cratic fashion of casting votes for and against. The
 
company of God’s people at London, England, some
 
time ago saw this situation and by resolution requested
 
the Society to appoint servants of the company. There-
 
fore, acting in obedience to the Scriptures and in har-
 
Mony with such request, the London company was
 
organized as one company, composed of several units,
 
and one company servant appointed over all units
 
and a eaptain or unit servant for each of the units
 
which composed the company. The Greater New York  
 
company, the Chicago company, the Los Angeles com-
 
pany, and other companies, have been organized and
 
are now operated in a like manner, At the request of
 
each of the companies the Society has reorganized the
 
Service organization and appointed the servants. It
 
therefore appears to be entirely Scriptural, and in
 
order, that a company of God’s people may request
 
the Society to carry out this organization arrange-
 
ment, and this may be done for each and every com-
 
pany of the Lord’s people. Each local company may
 
properly suggest the names of those who appear to
 
be best qualified to fill the respective positions of serv-
 
ice, and then place before or send such request to the
 
Society at the Brooklyn headquarters or to the head-
 
quarters in the various countries of the earth, and
 
such names will be considered in making such appoint-
 
ment. The anointed have full faith that the Lord will
 
direct that the proper course may be taken. That will
 
not mean that there will be no mistakes, because some,  
 
after being appointed, may prove unfaithful, and the
 
Lord has made full arrangements in removing such.  
 
Let all companies of God’s people who see that such
 
is the proper and Scriptural arrangement adopt a
 
brief resolution and send it to the respective head-
 
quarters above mentioned, which resolution may be
 
in the following form, to wit:  
 
““We, the company of God’s people taken out for
 
Hig mame, and NOW At ecresesscenscsecnersnscnnmennesanenememeein , rec-
 
ognize that God’s government is a pure theocracy and
 
that Christ Jesus is at the temple and in full charge
 
and control of the visible organization of Jehovah,  
 
as well as the invisible, and that ‘‘Tur Socrety’’ is
 
the visible representative of the Lord on earth, and
 
we therefore request ‘‘The Society’’ to organize this
 
company for service and to appoint the various serv-
 
ants thereof, so that all of us may work together in
 
peace, righteousness, harmony and complete unity.  
 
We attach hereto a list of names of persons in this
 
company that to us appear more fully mature and
 

Versiunea curentă din 19 noiembrie 2020 18:38

Această pagină nu a fost verificată


182
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.


12 Iehova Dumnezeu este marele Teocrat, iar Cristos Isus îndeplinește toate acțiunile oficiale ale lui Iehova, inclusiv numirea și destituirea servilor. Organizația este a lui Dumnezeu, și nu a omului; deoarece Societatea este reprezentanta Domnului pe pământ, El o folosește pentru scopul Lui. Așa cum regele Solomon a exercitat o putere asemănătoare într-o manieră tipică, la fel Mai Marele decât Solomon, Cristos Isus, își exercită deplina putere dându-l afară pe „servul rău” și ridicându-l și punându-l în serviciu pe „servul credincios și înțelept”, pe care mai târziu îl folosește pentru scopul Său. - 1 Regi 2:1-6, 26-35; Matei 24:45-51.
13 Împărăția este aici și Regele își îndeplinește îndatoririle, iar acest lucru fiind adevărat, nu mai poate fi cazul de a folosi metoda „perioadei Ilie” sau forma democratică de guvernare în grupele sau adunările poporului lui Dumnezeu, votând pro sau contra celor propuși pentru serviciu, „Dumnezeu domnește peste Iacov [cei unși] până la marginile pământului.” (Psalmii 59:13) De la venirea Domnului Isus în 1918 are loc o reorganizare a servilor Domnului, chiar dacă cei consacrați ajung să aibă cunoștința acestui lucru la un timp după ce schimbarea este făcută. Este prerogativa exclusivă a Marelui Teocrat să numească și să pună membrii la locurile lor în corpul lui Cristos după cum îi place. (1 Corinteni 12:18, 28) El acționează prin Oficialul Principal, Isus Cristos, care este Marele Judecător al timpurilor noastre. (Faptele 17:31) El își revarsă spiritul Său sfânt peste „toată carnea”, începând cu anul 1922, și din acest motiv Dumnezeu nu a înființat o clasă separată, superioară, a clericilor sau așa numitele „ordine sfinte”, ci toți cei din Sion se află pe picior de egalitate. „Unul singur este Maestrul [lor] [kathegetes, în greacă] călăuza, liderul, conducătorul, comandantul și învățătorul], Cristos.” - Matei 23:8, Parkhurst.
14 Toți participă la îndeplinirea generală a misiunii pe care Dumnezeu a încredințat-o rămășiței, dar, în mod necesar sunt diferite locuri de serviciu în guvernarea teocratică, așa cum au fost și în serviciul tabernacolului. Oficialii sau titlurile nu înseamnă nimic, deoarece serviciul poate fi îndeplinit la fel de bine sub un nume sau altul. Isus Cristos, Capul, poartă pe bună dreptate toate titlurile. El arată supunere totală față de Marele Teocrat. Isus Cristos poartă cu bucurie numele de „serv ales”, „servul Meu”. Rămășița constituie „picioarele Lui” și de aceea sunt numiți în mod corect servi. În armonie cu cele spuse mai sus, nu demult Societatea i-a denumit pe toți cei din organizație „servi”, fără vreo referire la locul pe care cineva îl ocupă. Repartizarea și numirea cuiva într-un anumit loc înseamnă că servului i s-au repartizat anumite îndatoriri într-o sferă de acțiune delimitată și toți servii lucrează în mod armonios pentru atingerea aceluiași scop.
15 Domnul a dezvăluit treptat poporului Său semnificația corectă a „organizației Sale”; reiese acum clar din Scripturi că toți servii aflați în diferite poziții în organizația rămășiței sau a celor unși din poporul lui Dumnezeu pe pământ, sunt numiți corespunzător de către Societate, ca reprezentanți văzuți ai Domnului la templu. Această obligație de a numi servii nu este dată fiecărei grupe separat, pentru a acționa în mod democratic cu voturi pro și contra. Grupa poporului lui Dumnezeu din Londra, Anglia, a sesizat această situație cu ceva timp în urmă și, printr-o rezoluție a cerut Societății să numească servii grupei. Astfel, acționând în supunere față de Scripturi și în armonie cu această cerere, grupa din Londra a fost organizată ca o singură grupă, alcătuită din câteva unități, având un serv de grupă numit peste toate unitățile și câte o căpetenie sau serv de unitate pentru fiecare dintre unitățile care alcătuiesc grupa. Marea grupă din New York, grupa din Chicago, cea din Los Angeles și altele, au fost organizate și acum funcționează în aceiași mod. La cererea fiecărei grupe, Societatea le-a reorganizat și a numit servii. Modul acesta pare a fi în întregime Scriptural și în ordine, ca o grupă a poporului lui Dumnezeu să ceară Societății să facă acest aranjament organizatoric, lucru pe care îl poate face fiecare grupă a poporului lui Dumnezeu. Fiecare grupă locală poate, în mod potrivit, să propună numele celor care par a fi cei mai calificați pentru a ocupa respectivele poziții de serviciu, iar apoi să trimită aceste propuneri la sediul Societății din Brooklyn sau la sediile din diferitele țări de pe pământ, iar aceste nume vor fi analizate pentru numire. Cei unși au deplina credință că Domnul va îndruma astfel încât să fie făcută alegerea potrivită. Acest lucru nu înseamnă că nu vor exista greșeli, deoarece unii după ce vor fi numiți se pot dovedi necredincioși, dar Domnul a făcut aranjamente complete pentru demiterea acestora. Toate grupele poporului lui Dumnezeu care văd că acesta este un aranjament potrivit și scriptural, să adopte o scurtă rezoluție pe care să o trimită la sediile menționate mai sus, rezoluție care poate avea următorul conținut: „Noi, grupa poporului lui Dumnezeu ales pentru numele Său din _____, recunoaștem că guvernarea lui Dumnezeu este o teocrație pură, că Isus Cristos este la templu și deține controlul complet al organizației văzute, cât și al celei nevăzute a lui Iehova, că „SOCIETATEA” este reprezentantul văzut al Domnului pe pământ. De aceea cerem „Societății” să organizeze această grupă pentru serviciu și să numească servii ei, astfel încât toți să putem lucra împreună în pace, dreptate, armonie și unitate deplină. În acest sens atașăm o listă cu numele celor care ni se par a fi mai maturi și cei mai potriviți pentru a ocupa pozițiile respective desemnate pentru serviciu.”