Această pagină nu a fost verificată
15 IUNIE, 1938
TURNUL DE VEGHERE
183
16 Cu siguranță, acum întreg poporul lui Dumnezeu trebuie să vadă că a sosit timpul pentru o mai bună organizare armonioasă pentru serviciul Domnului, și că acum e timpul pentru pace și dreptate în organizația văzută a lui Dumnezeu, timp în care fiecare din cei aflați în organizație și în serviciu să mențină pacea și dreptatea pentru înaintarea intereselor Împărăției ale organizației Domnului. Domnul cere o organizație armonioasă și de aceea trebuie menținută o unitate deplină în acțiune. Aceasta este porunca Domnului, iar poruncile Lui trebuie respectate. (Faptele 3:23) Nu este așa că acum cei unși văd clar că Iehova Dumnezeu a împlinit cele spuse în profeția de la Isaia 60:17? Așa cum aurul este mai bun decât argintul și celelalte materiale amintite acolo spre comparație, tot astfel Dumnezeu a adus acum o mai bună stare și înțelegere în organizația Sa, i-a adus și i-a făcut pe servii Lui aprobați pace și dreptate, și El cere din partea tuturor armonie deplină, precum și unitate în acțiune. În trecut, mulți care au condus în poporul lui Dumnezeu, au condus cu forță și cu asprime. Dumnezeu a promis că va face să înceteze această situație și de aceea a zis: „Le stăpâniți cu asuprire și asprime! Așa vorbește DOMNUL Dumnezeu: „Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile și nu se vor mai paște nici pe ei înșiși; căci îmi voi izbăvi oile din gura lor și nu le vor mai sluji ca hrană!” - Ezechiel 34:4, 10.
17 Această profeție se aplică tuturor celor care au dat dovadă de un spirit greșit în rândul poporului lui Dumnezeu, incluzând în special clerul și elementul „bătrâni aleși”, precum și alții care au arătat înclinația de a face pe șefii și de „a domni peste moștenirea lui Dumnezeu.” Din când în când sosește la Societate câte un raport care arată că într-o grupă se manifestă spiritul de „bătrâni aleși” sau de șefie din partea unora care pretind a fi unși și care acționează în mod arogant atât față de rămășiță cât și față de ionadabi. Să fie clar înțeles că datoria servilor în biserică, și de fapt a întregii clase a templului, este de a se mângâia unii pe alții și pe „alte oi”. În misiunea încredințată clasei unse a templului apar aceste cuvinte: „Să vestească ... ziua de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâie pe toți cei întristați.” De aceea este datoria clară a rămășiței să vestească ziua răzbunării lui Dumnezeu și să facă acest lucru în unitate absolută în acțiune; tot datoria rămășiței este de a-i mângâia pe „toți cei întristați”, care se referă în special la cei cu bunăvoință care suferă din pricina situației în care se află. (Ezechiel 9:4) Domnul nu va tolera șefii, tulburătorii, murmurătorii, conducătorii aspri sau duri în organizația Sa sau în oricare parte a ei, fie că este la tipografie, la fermă sau pe teren. Domnul dezvăluie acum clar scopul Lui de a avea pace și dreptate în organizația Sa, și
deci rezultă că pe toți cei care nu se vor supune cu bucurie acestei porunci, marele Ofițer Executiv îi va scoate afară cu ajutorul îngerilor Săi. (Matei 13:41) Acesta este un timp de război împotriva dușmanului, deci timpul acțiunii unite a tuturor celor din organizația lui Dumnezeu. Este timpul păcii, dreptății și unității depline, deci a acțiunii armonioase în serviciu din partea celor devotați lui Iehova. Fiecare din organizația lui Dumnezeu să se străduiască să umble smerit și supus cu Dumnezeul lui (Mica 6:8), adică cu Isus Cristos, „Dumnezeul Puternic”, și cu Iehova, Cel Suprem.
Timpul Său fixat
18 La timpul Său fixat, Iehova descoperă poporului Său credincios care este voința Lui, ca ei să știe; lucru dovedit și de felul de a proceda cu ei, în special în ultimii ani. El a arătat acum poporului Său că acesta este timpul când vor porni la război împotriva dușmanului. De aceea este necesar ca în rândurile organizației lui Dumnezeu să existe o deplină armonie. Să înceteze orice discordie, conflict și rivalitate. Sionul este acum zidit și toți cei din Sion trebuie să cunoască și să îndeplinească voința lui Dumnezeu. Regele Solomon a fost un tip al lui Isus Cristos, care este ziditorul adevăratului templu al lui Dumnezeu, iar ceea ce a fost înregistrat, printre alte lucruri, cu privire la zidirea templului tipic, „s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde și au fost scrise pentru învățătura noastră... pentru ca prin răbdarea și prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.” (1 Corinteni 10:11; Romani 15:4) Având această informație clară și sigură, următoarea comparație între ceea ce s-a întâmplat referitor la Solomon și templul tipic, și cele împlinite de Isus Cristos, Mai Marele Solomon, în adevăratul templu, poate fi analizată cu folos.
19 „În al patru sute optzecilea an după ieșirea copiilor lui Israel din țara Egiptului, Solomon a început să ridice casa Domnului, în al patrulea an al domniei lui peste Israel, în luna Ziv [înflorire], care este luna a doua.” (1 Regi 6:1) Timpul menționat aici era anul 1035 î.C., iar luna a doua, ziua a doua (2 Cronici 3:1, 2), și pare să corespundă anului 1918 d.C., cam prin 15 aprilie al acelui an, aproximativ timpul apariției Domnului Isus Cristos la templu. În anul 1918, Comemorarea a fost celebrată în a 14-a zi a primei luni evreiești, adică 26 martie 1918. Regii iudei erau întronați și încoronați oficial în primăvara anului. Deși „cele șapte timpuri ale Neamurilor” s-au sfârșit în toamna lui 1914, cam prin 1 octombrie, totuși, potrivit modelului iudaic, Iehova L-a instalat pe Regele Său domnitor în primăvara următoare, adică în 1915 A.D.
