Pagină:The-higher-powers-part-2.pdf/7

„Pentru că", poate fi pusă în mod potrivit întrebarea: Pentru ce motiv? Răspunsul este: Din pricina iubirii tu nu vei preacurvi, nu vei ucide, nu vei fura, nu vei face o mărturisire mincinoasă și nu vei pofti. Lucrurile menționate aici, pe care creștinul nu trebuie să le facă, sunt crime împotriva legii lui Dumnezeu. Este adevărat că în majoritatea națiunilor aceste lucruri sunt denunțate de lege ca rele. Cu toate acestea, dacă creștinul s-ar reține de la înfăptuirea crimelor menționate aici numai pentru că legea țării îl va pedepsi - și pedepsește pe cei care comit astfel de infracțiuni - atunci motivația creștinului ar fi greșită.

²⁹ Ce ar determina pe o persoană să comită adulter, omor, furt sau mărturie mincinoasă? Bineînțeles că egoismul, care este chiar contrarul iubirii. Dacă persoana iubește pe Dumnezeu și pe semenul său, el nu va săvârși aceste rele. Dacă el își iubește aproapele, atunci nu-i va pricinui pagubă. A satisface o anumită dorință egoistă sau rea este ceea ce-i îndeamnă pe oameni să facă aceste fapte rele. Dacă cineva își iubește aproapele ca pe sine însuși, el va fi neegoist față de acesta, și de aceea nu-i va face nici un rău cu voia. Din acest motiv creștinul ascultă de orice lege a țării care este în armonie cu legea lui Dumnezeu. El nu ascultă numai pentru că aceasta este legea țării, ci fiindcă este drept să asculte de ea.

³⁰ „Dragostea nu face rău aproapelui; dragostea este deci împlinirea Legii" (versetul 10). în acest verset apostolul nu s-ar fi putut referi la legile națiunilor sau așa-zisele națiuni creștine, pentru motivul că nu toate legile națiunilor ar putea fi împlinite de cel care este îndemnat cu totul de iubire. Dacă o națiune poruncește creștinului să meargă la război și să ucidă, iubirea n-ar putea fi o împlinire a acelei legi. Dacă o națiune poruncește ca un om să nu întindă o mână de ajutor aproapelui său, care este bolnav și suferind, sau să-i dea un pahar cu vin care l-ar ajuta, iubirea n-ar putea împlini acea lege.

³¹ Dar fiecare lege a lui Dumnezeu este împlinită de iubire sau de neegoism complet, deoarece toate legile lui Dumnezeu sunt drepte. Orice lege a fiecărei națiuni de pe pământ care este în armonie cu legea lui Dumnezeu va fi ascultată cu bucurie de creștin, fie că este sau nu cetățean al acelei națiuni. însă, când legea națiunii sau a guvernului este contrară legii lui Dumnezeu, atunci pentru creștin nu există compromis: el trebuie să asculte de legea lui Dumnezeu. Dacă ascultă de legea lui Dumnezeu, el nu va face rău sau pagubă.

RĂZBOI

³² Atunci, care este atitudinea potrivită a fiilor unși ai lui Dumnezeu față de război și participarea la război, al cărui scop este de a ucide ființe omenești? Capitolul 13 din Romani și cuvintele lui Petru (1 Petru 2:13, 17) au fost folosite în mod repetat pentru a dovedi că creștinii sunt obligați să se angajeze în lupta mortală a războiului, deoarece legea țării zice așa. O astfel de aplicare este cu totul greșită. Nici una din aceste scripturi, așa cum stabilește clar dovada de mai sus, nu se referă la legile națiunilor. Ambele scripturi se referă la guvernarea, ordinea și disciplina din organizația Domnului. Aplicarea acestor cuvinte la guvernele pământești îi induce în eroare pe creștini. Cuvântul lui Dumnezeu este explicit pentru poporul Său, când El le zice: „Să nu ucizi!" Creștinul care ucide în război, încalcă nu numai porunca lui Dumnezeu exprimată clar, așa cum este arătată mai sus, ci și legământul veșnic al lui Dumnezeu, prin urmare primește dezaprobarea lui Dumnezeu și este exclus de la a avea o parte în împărăția Sa. - Geneza 9:5, 7; Exodul 20:13; Matei 5:21; Isaia 24:5; 11oan 3:15.

³³ Cei din care se compune „Societatea", în înțelesul acestui termen așa cum este definit aici, și care, prin urmare, sunt unșii lui Dumnezeu de pe pământ, grupă de creștini despre care se vorbește ca despre Organizația internațională a Studenților Bibliei, în timp ce se află încă în carne, trebuie să fie guvernați de legea lui Dumnezeu. Deci legile Sale, așa cum sunt exprimate în Cuvântul Său, sunt regulile Studenților Bibliei și aceste reguli interzic cu desăvârșire ca acești unși să se angajeze în război cu arme literale. Pentru acest motiv, Studenții Bibliei sunt înțeleși greșit de puterile conducătoare ale acestei lumi. Ei nu au nici o dorință să se amestece cu guvernele lumești sau în acțiunea lor, nici nu pot călca cu voia legea lui Dumnezeu. Nu este prerogativa Studenților Bibliei, ca și creștini, să spună ca națiunile și popoarele pământului să nu se angajeze în război. Aceasta nu e treaba lor. Ar fi greșit ca ei să încerce să împiedice angajarea națiunilor în război, sau recrutarea oamenilor pentru a se angaja în război. În ce privește acțiunea unei națiuni de înrolare și instruire a unei armate, nici un creștin nu are drept să se amestece. Aceasta este o chestiune pe care trebuie să o hotărască națiunea însăși.

³⁴ Cu toate acestea, nici un creștin cu adevărat consacrat nu se poate angaja în războiul literal, și în același timp să-și mențină integritatea față de Dumnezeu. Datoria lui este să stea deoparte de treburile națiunilor care sunt angajate în război între ele și să se devoteze Domnului și să asculte de poruncile Sale. Dacă puterile conducătoare ale națiunii îi poruncesc să meargă la război și să ucidă, el trebuie să refuze să meargă la război, pentru a fi credincios poruncii lui Dumnezeu. Acest refuz, după toate probabilitățile, va atrage asupra creștinului mânia guvernului care i-a poruncit să meargă în război. Dar creștinul mai bine va suferi mânia guvernului pământesc, decât să fie supus mâniei lui Dumnezeu pentru neascultare de legea Sa.

³⁵ Creștinul consacrat și uns știe că el trebuie să moară pentru a fi făcut membru al gloriosului trup al lui Cristos. Dacă va muri din pricina credincioșiei sale pentru Dumnezeu și legământul Său, atunci va fi bine de el. Dacă nu ascultă de Dumnezeu, și în mod voluntar ascultă mai degrabă de puterea conducătoare pământească, merge în război și moare acolo, ocazia sa pentru un loc în împărăția lui Dumnezeu va fi pierdută pentru totdeauna. Prin urmare, el trebuie să aleagă: