Pagină:The-higher-powers-part-2.pdf/6

From Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
Această pagină nu a fost verificată


ai cui ar fi dacă ar fi vorba de oficialii guvernelor pământești]". Expresia „slujitori ai Iui Dumnezeu", așa cum este folosită în acest text, este tradusă din cuvântul grecesc leitourgos , din care derivă și cuvântul „liturghie". Cine sunt deci leitourgos (slujitorii) lui Dumnezeu? Cuvântul slujitori mai este folosit pentru a traduce cuvântul leitourgos și în textele următoare, care dovedesc peste orice îndoială că ei sunt slujitori unși ai lui Dumnezeu, care servesc în și pentru Biserică: Evrei 1:7; 8:1, 2, 6; 9:21; 10:11; Fapte 13:2; Romani 15:16; Filipeni 2:17, 25. Apoi, apostolul adaugă: 'făcând necurmat tocmai slujba aceasta'. În felul acesta, el vrea să spună lămurit că sarcina acestor slujitori ai lui Dumnezeu este de a menține ordinea și autoritatea în Biserică. Atunci, argumentul său este că pentru a fi ordine și pace în Biserică, cât și datorită conștiinței, legile țării vor fi respectate până la punctul în care vin în conflict cu legea lui Dumnezeu.
21 „Dați tuturor [fie din Biserică, fie din afara ei] ... darea, cui datorați darea; vama, cui datorați vama". Cuvintele „darea" și „vama" se referă amândouă la obligații comerciale sau financiare pe care guvernul le poate impune celor care locuiesc sub autoritatea lui, pentru a acoperi cheltuielile guvernamentale. Isus și discipolii Săi au plătit astfel de taxe. Ca răspuns la întrebarea dacă era potrivit sau nu să se plătească taxe guvernului roman, Isus a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului și Iui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu." -Matei 22:18-21.
22 Dar ce vrea apostolul să spună când tot în acest verset zice: „cui [datorați] frica, dați-i frica!" Vrea el să spună că este voința lui Dumnezeu ca creștinul să fie copleșit de teamă sau să-i fie frică de servii numiți din Biserică? Clerul, bătrânii și alții din adunări au folosit această scriptură ca o autoritate pentru a cere să le fie acordate teama și venerația din partea adunării. O astfel de aplicare a textului este greșită. Atunci de cine să se teamă în mod potrivit membrii Bisericii? Următoarele scripturi ne dau răspunsul.
23 „Supuneți-vă unii altora în frica lui Dumnezeu." (Efeseni 5:21). „Respectați pe toți; iubiți frăția; temeți- vă de Dumnezeu; cinstiți pe Rege. Servitorilor, supuneți-vă stăpânilor voștri cu toată frica; nu numai celor buni și blânzi, ci și celor mofturoși." (1 Petru 2:17, 18, Diaglott) „Dar chiar dacă suferiți din pricina dreptății, sunteți binecuvântați. Nu vă temeți de ei, nici nu vă alarmați; ci sfințiți pe Domnul cel uns în inimile voastre și totdeauna fiți pregătiți cu o pledoarie pentru oricine vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândețe și teamă." (1 Petru 3:14,15, Diaglott ) „Sfințiți însă pe Domnul oștirilor. De El să vă temeți și să vă înfricoșați!" - Isaia 8:13.
24 Creștinul nu trebuie să se teamă de om. „Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n- are de ce să se teamă." (Proverbe 29:25) Cei care au o încredere statornică în Dumnezeu, nu se tem de ce le-ar putea face omul. „Prin credință a fost ascuns Moise trei luni de către părinții lui, când s-a născut; pentru că vedeau că era frumos copilul și nu s-au lăsat înspăimântați de porunca împăratului [păgân]. Prin credință a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut." - Evrei 1 1:23, 27.
25 Este cu totul scriptural - de aceea și potrivit - ca și creștinii să se respecte unii pe alții în Biserică, deoarece Domnul a așezat membrele acolo. Apostolul vorbește de unii din Biserică ce urmează o cale de acțiune egoistă, care „disprețuiesc stăpânirea [guvernarea]" și pe care Domnul îi va pedepsi. Despre aceștia este scris: „Ca niște îndrăzneți și încăpățânați ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile [demnitățile]." (2Petru 2:10). „Totuși oamenii aceștia, târâți de visările lor, își pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea și batjocoresc dregătoriile [demnitățile]." - Iuda 8.
26 Apostolul zice: „Cui datorați cinstea, dați-i cinstea!" Ce vrea el să spună prin aceste cuvinte? Scripturile lămuresc cui să dea creștinul cinstea. „Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, pentru ca toți să cinstească Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinstește pe Fiul, nu cinstește pe Tatăl, care L-a trimis." (Ioan 5:22, 23) „Respectați pe toți; iubiți frăția; temeți-vă de Dumnezeu; cinstiți pe Rege [Cristos]." (1 Petru 2:17, Diaglott) Dacă un bătrân din Biserică se trudește potrivit Cuvântului adevărului pentru interesele împărăției, atunci el este îndreptățit pentru îndoită cinste sau respect. Dacă el se împotrivește lucrării Domnului și instrucțiunii cu privire la lucrarea Domnului, atunci nu este îndreptățit pentru nici o cinste. (1 Timotei 5:17) „De aceea, iată ce zice DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: Spusesem că și casa ta și casa tatălui tău au să umble întotdeauna înaintea Mea. Și acum, zice Domnul, departe de mine lucrul acesta! Căci voi cinsti pe cine Mă cinstește, dar cei ce Mă disprețuiesc, vor fi disprețuiți." - 1 Samuel 2:30.
27 „Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții; căci cine iubește pe alții, a împlinit legea" (versetul 8). Aici este fixată regula după care creștinii sunt datori să se iubească unii pe alții, adică să-și păzească în mod neegoist interesele unii altora în Biserică. Ei ar trebui să caute în mod silitor să-și facă bine unii altora. în aceasta se găsește adevăratul motiv pentru care creștinii trebuie să fie supuși tuturor legilor care sunt drepte.
MOTIV PENTRU SUPUNERE
28 „Pentru că: 'Să nu preacurvești, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu poftești' și orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: 'Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți'" (versetul 9). Când apostolul zice aici: