Pagină:Drama-of-vindication-part-VI-1939.djvu/3: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
(Neverificat: Pagină nouă: $he WAICHTOWIER ANNOUNCING JEHOVAH'S KINGDOM Vou. LX Apri. 15, 1939 No. 8 DRAMA OF VINDICATION PART 6 “Now therefore, if ye will obey my voice indeed, and keep my covenant...)
 
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 1: Linia 1:
$he WAICHTOWIER
+
{{raw:data:wth-ro-01|ANUNȚÂND REGATUL LUI IEHOVA|VOL. LX|15 APRILIE 1939|No.8|DRAMA JUSTIFICĂRII|
ANNOUNCING JEHOVAH'S KINGDOM
+
 
Vou. LX  
+
 
Apri. 15, 1939  
+
''„Acum, deci, dacă veți asculta cu adevărat de glasul Meu și veți păzi legământul Meu, atunci veți fi o comoară aparte pentru mine, mai presus de toți oamenii, căci tot pământul este al Meu.-Ex. 19: 5.''|Partea a 6-a }}
No. 8  
+
 
DRAMA OF VINDICATION
+
{{raw:data:c
PART 6
+
|{{raw:data:p|1|Numele lui IEHOVA simbolizează tot ceea ce este drept. Numele său nu ar putea fi justificat dacă el ar aproba ceva ce este nedrept. Ochii lui Iehova sunt puri și el nu poate privi nelegiuirea. (Habacuc 1:13). Neascultarea voită a poruncilor sale este o nedreptate sau o nelegiuire. Creatura care primește aprobarea lui Dumnezeu trebuie să fie ascultătoare. Această regulă imuabilă se aplică tuturor creaturilor sale. Când Dumnezeu a făcut un legământ cu Israel, el a subliniat necesitatea unei ascultări depline și complete. Israel, în legământul credincioșiei, i-a ilustrat pe israeliții spirituali în legământul pentru regat. Cei aleși ai lui Dumnezeu ca să se asocieze în ceruri cu Fiul său preaiubit sunt un popor aparte, iar aprobarea lor trebuie să fie precedată de ascultare deplină față de Domnul. Prin urmare, cuvintele rostite de Iehova Israelului firesc sunt valabile cu o și mai mare putere pentru Israelul spiritual, și anume: „Dacă veți asculta cu adevărat glasul Meu [adică cu tărie, până la o certitudine, în întregime sau în complet] și veți păzi legământul Meu, atunci veți fi pentru mine o comoară deosebită deasupra tuturor oamenilor, căci tot pământul este al Meu.” Nu există nimic pe pământ la care omul să aibă un drept inerent și care este opozabil lui Dumnezeu. Tot ceea ce primește omul este prin bunăvoința lui Dumnezeu. Aceasta este cu precădere adevărat în ceea ce-i privește pe cei care au făcut legământ cu Iehova. Este scopul lui Iehova cel pe care îl duce El mai departe, nu cel al omului. Ceea ce și-a propus Dumnezeu, aceea El va face, și nici unei creaturi nu i se va permite să urmeze propriul său curs egoist contrar scopului lui Dumnezeu și, în același timp, să primească aprobarea lui Dumnezeu. La timpul cuvenit, tot ceea ce urmează în mod voit o cale contrară voinței lui Dumnezeu va fi distrus. În mod repetat, Cuvântul lui Dumnezeu evidențiază necesitatea absolută ca fiecare creatură să fie obedientă lui Dumnezeu, Creatorul. Nu ar putea exista nicio excepție de la acea regulă divină și nici nu există.}}
“Now therefore, if ye will obey my voice indeed, and keep my covenant, then ye shall be a peculiar
+
}}
treasure unto me above all people: for all the earth is mine.-—Ex. 19:5.  
 
righteous. His name could not be vindicated if
 
he would approve anything that is unrighteous.  
 
The eyes of Jehovah are pure, and he cannot look
 
upon lawlessness. (Hab. 1:13) Willful disobedience
 
of his commandments is iniquity or lawlessness. The
 
creature that receives God’s approval must be obe-
 
dient. That unchangeable rule applies to all of his
 
creatures. When God made a covenant with Israel  
 
he emphasized the necessity for full and complete  
 
obedience. Israel, in the covenant of faithfulness,  
 
pictured the spiritual Israelites in the covenant for
 
the kingdom. Those chosen of God to he associated
 
in heaven with his beloved Son are a peculiar peo-
 
ple, and their approval must be preceded by full
 
obedience to the Lord. The words, therefore, uttered
 
by Jehovah to natural Israel apply with even greater
 
force to spiritual Israel, to wit: “If ye will obey my
 
voice indeed [that is, emphatically, to a certainty,  
 
wholly or completely], and keep my covenant, then
 
ye shall be a peculiar treasure unto me above all
 
people: for all the earth is mine.” There is nothing
 
in the earth to which man has an inherent right as
 
against God. Everything that man receives is by
 
God’s favor. That is particularly true with refer-  
 
ence to those in the covenant with Jehovah. It is
 
Jehovah’s purpose that He is carrying forward, not
 
man’s purpose. What God has purposed, that he will
 
do, and no creature will be permitted to pursue his
 
own selfish course contrary to God’s purpose and
 
at the same time receive God’s approval. In due
 
time everything that willfully takes a course con-
 
trary to God’s will shall be destroyed. Repeatedly
 
the Word of God emphasizes the absolute necessity
 
for the creature to be obedient to God the Creator.
 
There could be no exception to that divine rule, and
 
there is none.
 
? Jehovah’s unchangeable rule requiring obedience
 
was emphasized in the prophetic drama of vindica-
 
tion which Jehovah caused to be played by his cove-
 
nant people Israel under the command of Joshua.
 
J sisntons. name stands for everything that is
 
The same rule is emphasized in the fulfillment of
 
the drama, which God reveals to his people who are
 
now under the command of the Greater Joshua,
 
Christ Jesus. Jehovah had just performed two great
 
miracles: one, the bringing of the Israelites across
 
the swollen waters of the Jordan, and the other,
 
the miraculous overthrow of Jericho; and by these
 
miracles he had fully demonstrated to Israel his own
 
supremacy. Why should any Israelite, while those
 
two miraculous things were fresh in mind, dare
 
take a course contrary to the commandment of the
 
Most High? Joshua had uttered the commandment,  
 
but that was the commandment of Jehovah, and the
 
Israelites had no reason to doubt that fact.  
 
* The avaricious man has an inordinate desire for
 
material gain, either of money or of fame or honor
 
for himself. Achan, of the tribe of Judah, was that
 
kind of person. The facts show that there have been
 
persons in line for the kingdom of heaven and who
 
have fallen by reason of their inordinate desire for
 
personal gain. That part of the prophetic drama
 
here considered shows that very thing, and it was
 
recorded and is now made clear for the aid and
 
benefit of those who have agreed to do the will of
 
God and who would avoid pitfalls and walk in the
 
way that Jehovah has pointed out: “But the chil-
 
dren of Israel committed a trespass in the accursed
 
thing; for Achan, the son of Carmi, the son of Zabdi,
 
the son of Zerah, of the tribe of Judah, took of the
 
accursed thing: and the anger of the Lord was kin-
 
dled against the children of Israel.”—Josh. 7:1.
 
“In reality only one man of the tribe of Judah
 
committed that trespass, but God here shows that
 
he deals with his people collectively as an organi-
 
zation and that willful wrongdoing in any part
 
thereof will not be overlooked and left unnoticed
 
or unpunished. To permit a wrongful act to go un-
 
noticed would put in danger the entire organization
 
and bring reproach upon Jechovah’s name.
 
*The “aceursed thing” at that time was Jericho,
 
and at the present time it is the religious organi-
 
115
 

Versiunea de la data 6 decembrie 2021 16:16

Această pagină nu a fost verificată



TURNUL DE VEGHE

ANUNȚÂND REGATUL LUI IEHOVA

VOL. LX
15 APRILIE 1939
No.8

DRAMA JUSTIFICĂRII

Partea a 6-a


„Acum, deci, dacă veți asculta cu adevărat de glasul Meu și veți păzi legământul Meu, atunci veți fi o comoară aparte pentru mine, mai presus de toți oamenii, căci tot pământul este al Meu.” -Ex. 19: 5.


1 Numele lui IEHOVA simbolizează tot ceea ce este drept. Numele său nu ar putea fi justificat dacă el ar aproba ceva ce este nedrept. Ochii lui Iehova sunt puri și el nu poate privi nelegiuirea. (Habacuc 1:13). Neascultarea voită a poruncilor sale este o nedreptate sau o nelegiuire. Creatura care primește aprobarea lui Dumnezeu trebuie să fie ascultătoare. Această regulă imuabilă se aplică tuturor creaturilor sale. Când Dumnezeu a făcut un legământ cu Israel, el a subliniat necesitatea unei ascultări depline și complete. Israel, în legământul credincioșiei, i-a ilustrat pe israeliții spirituali în legământul pentru regat. Cei aleși ai lui Dumnezeu ca să se asocieze în ceruri cu Fiul său preaiubit sunt un popor aparte, iar aprobarea lor trebuie să fie precedată de ascultare deplină față de Domnul. Prin urmare, cuvintele rostite de Iehova Israelului firesc sunt valabile cu o și mai mare putere pentru Israelul spiritual, și anume: „Dacă veți asculta cu adevărat glasul Meu [adică cu tărie, până la o certitudine, în întregime sau în complet] și veți păzi legământul Meu, atunci veți fi pentru mine o comoară deosebită deasupra tuturor oamenilor, căci tot pământul este al Meu.” Nu există nimic pe pământ la care omul să aibă un drept inerent și care este opozabil lui Dumnezeu. Tot ceea ce primește omul este prin bunăvoința lui Dumnezeu. Aceasta este cu precădere adevărat în ceea ce-i privește pe cei care au făcut legământ cu Iehova. Este scopul lui Iehova cel pe care îl duce El mai departe, nu cel al omului. Ceea ce și-a propus Dumnezeu, aceea El va face, și nici unei creaturi nu i se va permite să urmeze propriul său curs egoist contrar scopului lui Dumnezeu și, în același timp, să primească aprobarea lui Dumnezeu. La timpul cuvenit, tot ceea ce urmează în mod voit o cale contrară voinței lui Dumnezeu va fi distrus. În mod repetat, Cuvântul lui Dumnezeu evidențiază necesitatea absolută ca fiecare creatură să fie obedientă lui Dumnezeu, Creatorul. Nu ar putea exista nicio excepție de la acea regulă divină și nici nu există.
{{{2}}}