Pagină:Drama-of-vindication-part-VI-1939.djvu/3

TURNUL DE VEGHE

ANUNȚÂND REGATUL LUI IEHOVA

VOL. LX

15 APRILIE 1939

No.8

DRAMA JUSTIFICĂRII

Partea a 6-a

„Acum, deci, dacă veți asculta cu adevărat de glasul Meu și veți păzi legământul Meu, atunci veți fi o comoară aparte pentru mine, mai presus de toți oamenii, căci tot pământul este al Meu.” -Ex. 19: 5.

¹ Numele lui IEHOVA simbolizează tot ceea ce este drept. Numele său nu ar putea fi justificat dacă el ar aproba ceva ce este nedrept. Ochii lui Iehova sunt puri și el nu poate privi nelegiuirea. (Habacuc 1:13). Neascultarea voită a poruncilor sale este o nedreptate sau o nelegiuire. Creatura care primește aprobarea lui Dumnezeu trebuie să fie ascultătoare. Această regulă imuabilă se aplică tuturor creaturilor sale. Când Dumnezeu a făcut un legământ cu Israel, el a subliniat necesitatea unei ascultări depline și complete. Israel, în legământul credincioșiei, i-a ilustrat pe israeliții spirituali în legământul pentru regat. Cei aleși ai lui Dumnezeu ca să se asocieze în ceruri cu Fiul său preaiubit sunt un popor aparte, iar aprobarea lor trebuie să fie precedată de ascultare deplină față de Domnul. Prin urmare, cuvintele rostite de Iehova Israelului firesc sunt valabile cu o și mai mare putere pentru Israelul spiritual, și anume: „Dacă veți asculta cu adevărat vocea Mea [adică categoric, până la o certitudine, în întregime sau în complet] și veți păzi legământul Meu, atunci veți fi pentru mine o comoară deosebită deasupra tuturor oamenilor, căci tot pământul este al Meu.” Nu există nimic pe pământ la care omul să aibă un drept inerent opozabil lui Dumnezeu. Tot ceea ce primește omul este prin bunăvoința lui Dumnezeu. Aceasta este cu precădere adevărat în ceea ce-i privește pe cei care au făcut legământ cu Iehova. Este scopul lui Iehova cel pe care îl duce El mai departe, nu cel al omului. Ceea ce și-a propus Dumnezeu, aceea El va face, și nici unei creaturi nu i se va permite să urmeze propriul său curs egoist contrar scopului lui Dumnezeu și, în același timp, să primească aprobarea lui Dumnezeu. La timpul cuvenit, tot ceea ce urmează în mod voit o cale contrară voinței lui Dumnezeu va fi distrus. În mod repetat, Cuvântul lui Dumnezeu evidențiază necesitatea absolută ca fiecare creatură să fie obedientă lui Dumnezeu, Creatorul. Nu ar putea exista nicio excepție de la acea regulă divină și nici nu există.

² Regula imuabilă a lui Iehova, care cere ascultare, a fost evidențiată în drama profetică a justificării, pe care Iehova a cauzat să fie jucată de poporul său de legământ, Israel, sub comanda lui Iosua.

Aceeași regulă este scoasă în evidență în împlinirea dramei, pe care Dumnezeu o dezvăluie poporului său, care se află acum sub comanda Mai Marelui Iosua, Cristos Isus. Iehova tocmai făcuse două mari miracole: unul, trecerea israeliților peste apele umflate ale Iordanului și celălalt, înfrângerea miraculoasă a Ierihonului; și prin aceste miracole El demonstrase pe deplin poporului Israel propria sa supremație. De ce oare ar îndrăzni un israelit, cât timp ar avea aceste două lucruri miraculoase proaspete în minte, să urmeze un curs contrar poruncii Celui Mai Înalt? Iosua rostise porunca, dar aceasta era porunca lui Iehova, iar israeliții nu aveau motive să se îndoiască de acest fapt.

³ Omul avar are o dorință nemăsurată de câștig material, fie de bani, fie de faimă sau onoare pentru el însuși. Acan, din tribul lui Iuda, a fost acel gen de persoană. Faptele arată că au existat persoane care erau în rând pentru a intra în regatul cerurilor și care au căzut din pricina dorinței lor exagerate de câștig personal. Acea parte a dramei profetice luate în considerare aici arată chiar acest lucru și a fost înregistrat și este clarificat acum în ajutorul și în beneficiul celor care au fost de acord să facă voia lui Dumnezeu și care vor evita capcanele și vor merge pe calea arătată de Iehova: „Dar copiii lui Israel au săvârșit o faptă ilicită în lucrul blestemat; căci Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din tribul lui Iuda, a luat din lucrul blestemat; și mânia Domnului s-a aprins împotriva copiilor lui Israel." — Ios. 7:1.

⁴ În realitate, doar un singur om din tribul lui Iuda a comis acea fărădelege, dar Dumnezeu arată aici că El tratează cu poporul Său în mod colectiv ca o organizație și că acțiunile rele săvârșite cu intenție în orice parte a acestuia nu vor fi trecute cu vederea și lăsate neobservate sau nepedepsite. A permite ca un act ilicit să treacă neobservat ar pune în pericol întreaga organizație și ar aduce ocară numelui lui Iehova.

⁵ „Lucrul blestemat” la acea vreme era Ierihonul, iar în prezent este organizația religiosă