Pagină:Drama-of-vindication-part-I-1939.djvu/12

44

TURNUL DE VEGHERE

BROOKLYN, N.Y.

acoperișul peste limita vizibilă a străjerilor și a oamenilor de pe celelalte acoperișuri. Ea nu era leneșă și aceasta este arătat prin faptul că ea adunase in și îl pusese pe acoperișul casei sale, folosindu-l în scopuri bune. „Cine poate găsi o femeie virtuoasă? Ea este mai de preț decât mărgăritarele (...) Ea face rost de lână și de in și lucrează cu mâini harnice (...) dezmierdările sunt înșelătoare și frumusețea este deșartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată” (Prov. 31:10,13,30).

⁴² La fel și cei din „mulțimea mare”, nu sunt leneși, ci sunt harnici și roditori. Ei pot părea în ochii lumii acesteia ca fiind necurați și fără reputație, ca și o prostituată, dar ei sunt serioși și apreciază privilegiile lor de a sluji pe Iehova Dumnezeu și astfel sunt activi în lucrare, servind cu bucurie și privind-o ca pe o oportunitate (Apoc. 7:15).

⁴³ Ionadabii, care sunt iubitori ai dreptății, văd cursul drept al martorilor lui Iehova și anticipând necazul ce va veni asupra lor, pentru că ei aduc mesajul Domnului într-un mod credincios, ei iau măsuri de precauție pentru a aranja protecția martorilor lui Iehova și fac tot ceea ce pot pentru a proteja interesele lor. Experiențele bogate, acumulate pe parcursul timpului de către martorii lui Iehova,

sprijină pe deplin această concluzie. O astfel de procedură din partea ionadabilor, primește aprobarea Domnului și aceasta este arătat de ceea ce s-a întâmplat apoi cu Rahav, iar apoi de atitudinea lui Ionatan față de David, atunci când el a recurs la un truc pentru a devia drumul dușmanilor lui David, persecutorii lui cruzi, de pe urmele sale. El l-a ajutat pe David să scape de dușmanii lui. În același fel, Rahav i¬a ajutat pe cei doi bărbați din oastea Domnului să scape de dușmani și astfel a făcut un serviciu organizației Domnului. În ambele cazuri, sunt prefigurați ionadabii, care își arată credința în Dumnezeu și în Domnul Isus Christos, făcând tot ceea ce pot pentru a ajuta bărbații și femeile credincioase, care duc oamenilor mesajul Domnului în timpul prezent.

⁴⁴ Autoritățile Ierihonului au ascultat raportul lui Rahav și au plecat imediat în urmărirea celor doi bărbați, cu scopul declarat de a le face rău. Tot la fel, de când Domnul a început să adune la Sine pe clasa „altor oi”, conducătorii religioși incită funcționarii politici și brațul armat al legii, să-i urmărească pe martorii lui Iehova și să le facă rău. Care este acum calea potrivită pe care ionadabii trebuie să o urmeze, pentru a putea obține aprobarea lui Dumnezeu? Este acest lucru descris în tabloul profetic înregistrat?

(Va urma)

---

PRIMA TRÂMBIȚĂ

În minunata descoperire trimisă lui de către Domnul, apostolul Ioan a văzut pe Mielul lui Dumnezeu primind din mâna lui Iehova Dumnezeu un sul, iar acesta era pecetluit cu șapte peceți; și l-a văzut pe Miel rupând una câte una cele șapte peceți, precum și evenimentele care au urmat după deschiderea fiecăreia. Descrierea apostolului Ioan (Apoc. 8:1-6), continuă: „și când El a rupt pecetea a șaptea, s-a făcut în cer o tăcere de o jumătate de ceas. Și am văzut pe cei șapte îngeri care stăteau înaintea lui Dumnezeu; și li s-au dat șapte trâmbițe (...) Și cei șapte îngeri care aveau cele șapte trâmbițe s-au pregătit să sune din trâmbițe”.

Deoarece Scripturile sunt scrise pentru încurajarea și mângâierea poporului consacrat al lui Dumnezeu, peste care a venit sfârșitul lumii (Rom. 15:4; 1Cor. 10:11) și deoarece cartea „Apocalipsa” este o profeție și Dumnezeu este interpretul profeției (2Pet. 1:20:21), este de așteptat ca Dumnezeu, prin intermediul celor numiți de El, prin îngeri și mai ales prin căpetenia lor, Isus Christos, să facă pe poporul Său de pe pământ, să îndeplinească unele lucruri care să fie în împlinirea profeției, iar apoi să arate celor consacrați împlinirea acestora pentru încurajarea și mângâierea lor. Acesta este un act de iubire din partea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este dragoste.

Îngerii au continuat să sune din trâmbițe. Faptele par a arăta în mod clar că s-a întâmplat în anul 1922, că primul înger a început să sune din trâmbița lui, iar poporului consacrat al lui Dumnezeu i-a fost dată o parte în aceasta; în mod cuvenit, după ce au trecut opt ani, Domnului i-a plăcut (în anul 1930, prin publicarea

{{{2}}}