Această pagină a fost verificată
1 FEBRUARIE 1939
TURNUL DE VEGHE
43
țara” (Iosua 2:2). Acele gărzi care au făcut raportul au ilustrat pe religioniștii „Creștinătății” de azi, care acționează ca duhovnici și care stau de pază pentru a veghea ca nimeni să nu le invadeze teritoriul, să nu-i demaște și să nu interfereze cu îngrădirile pe care ei le-au așezat în jurul oilor captive. În schimb însă, în loc să intre ei înșiși cu îndrăzneală în acțiune, raportează conducătorilor politici și îi conving să intre în acțiune, să îi lovească și să îi rănească pe martorii Domnului. Experiențele repetate ale martorilor lui Iehova în teritoriul „Creștinătății”, se potrivesc exact acestei părți a ilustraței prezentate aici. Acei religioniști nu au la inimă interesele oamenilor, ci ei caută satisfacerea intereselor lor egoiste și au grijă ca atât cât stă în puterea lor, oamenii să fie ținuți în ignoranță cu privire la ceea ce fac ei și de faptul că martorii lui Iehova sunt feriți de ei și sunt persecutați, pentru că merg și spun oamenilor adevărul.
38 Conducătorii politici ai cetății au acționat imediat. „Iar regele Ierihonului a trimis la Rahab, spunând: „Scoate-i pe oamenii care au venit la tine, care au intrat în casa ta; căci ei au venit să cerceteze toată țara.” „(Iosua 2:3). La fel și astăzi, clerul sau conducătorii religioși, speră ca autoritățile politice să oblige pe Ionadabi să se supună și să mărturisească în instanță împotriva martorilor lui Iehova, ca să poată rezulta pentru martorii lui Iehova durere sau pagubă. Pentru ca Rahab să nu fi respectat porunca dată de poliție și care fusese emisă la îndrumarea ofițerilor superiori, care acționau la sfatul preoților religioși, ar fi fost destul de periculos pentru Rahab. Ei ar fi acuzat-o de adăpostirea dușmanilor. Dar Rahav, fără îndoială, a socotit că dacă predă pe cei doi spioni în mâinile ofițerilor, aceasta ar fi avut drept rezultat moartea lor și aceasta n-ar fi salvat Ierihonul de la cădere; în timp ce, primind pe cei doi spioni și protejându-i, ar arăta credința ei în Iehova Dumnezeu, singurul de la care putea primi ajutor. Ea a acționat după cum a afirmat Isus cu privire la străinii care fac bine Domnului, când a spus: „am fost un străin și totuși voi M-ați primit” de dragul Numelui lui Dumnezeu și din cauza bunăvoinței voastre față de Dumnezeu (Mat. 25:34,35).
39 Rahav și-a arătat credința în Dumnezeu, la fel cum Ionadabii sau „alte oi” își arată astăzi credința în Iehova și în Domnul Isus Christos. „Iar femeia i-a luat pe cei doi bărbați și i-a ascuns și a spus astfel: Au venit bărbați la mine, dar nu știam de unde erau.” (Iosua 2:4). Rahav a considerat favoarea lui Dumnezeu mult mai de dorit decât a avea favoarea regelui Ierihonului. Ea și-a arătat teama față de Dumnezeu și nici o frică față de oameni. Conduita ei a fost
aprobată de Domnul, așa după cum lucrul este scris în Scripturi: „De asemenea, Rahab, prostituata, nu era oare îndreptățită prin fapte, când primise pe soli și îi trimisese pe altă cale?” (Iac. 2:25). Credința ei a fost plăcută Domnului și pentru aceasta El a considerat-o dreaptă (Evr. 11:31). Astfel este arătat că, pentru protecție, credința în Dumnezeu este esențială.
40 Comentatorii religioși au luat în discuție Cuvântul lui Dumnezeu privitor la Rahav. Argumentul lor este că buna morală și supunerea față de legile țării, cereau ca Rahav să spună ofițerilor de poliție ai regelui starea faptelor, așa cum s-au petrecut, deși aceasta putea rezulta în moartea celor doi bărbați. Aceasta arată că astfel de critici, sunt fie ignoranți față de Scripturi fie, din motive egoiste, crează astfel de argumente, dorind să pară că sprijină buna morală și legile țării, indiferent de ce poate spune Dumnezeu, pentru ca ei, predicatorii, să poată avea o bună reputație printre oameni. Dacă Rahav ar fi urmat calea trasată de religioniști, ea și-ar fi arătat propriul său egoism și dorința sa de a-și salva propriul cap cu prețul vieților celor doi oameni care Îl reprezentau pe Iehova. În loc de aceasta, ea a arătat credință în puterea Dumnezeului Cel Atotputernic. Rahav nu a fost o trădătoare a celor care i-au adus informații și sfaturi bune. La fel și cei care formează astăzi „mulțimea mare”, refuză să trădeze pe mesagerii Domnului în mâinile dușmanului și astfel să producă pagubă lucrării de mărturie a Regatului. Adevărații Ionadabi își arată credința lor în Dumnezeu, știind că El va aduce întotdeauna ceea ce este mai bun și de aceea ei se bazează pe El, știind tot timpul că dacă ei fac bine martorilor Domnului, ei fac bine Domnului însuși. Astfel de oameni credincioși, par în ochii celorlalți „ca înșelători, și totuși adevărați” față de Dumnezeu și scopul Său drept (2 Corinteni 6:8).
41 Apoi, seara s-a așternut peste cetatea Ierihon, deoarece Rahav a menționat că era „timpul închiderii porții”. Ea a refuzat să fie de folos dușmanilor lui Dumnezeu. La fel și cei din „marea mulțime”, refuză să acorde asistență persecutorilor martorilor lui Iehova. Rahav și-a folosit istețimea și mintea și i-a ajutat pe cei doi bărbați să scape și de aceea ea a spus ofițerilor de poliție ceea ce îi va abate să le descopere urma (Versetul 5). Anticipând venirea ofițerilor care vor percheziționa casa, ea le-a dat drumul înăuntru fără a face vreo obiecție și apoi a vorbit cu aceștia, după ce a ascuns spionii. „Dar ea îi suise pe acoperiș și-i ascunsese sub niște mănunchiuri de in, pe care le întinsese în ordine pe acoperiș” (Iosua 2:6). Acoperișurile caselor în acel ținut erau plate și casa lui Rahav fiind deasupra zidului cetății, a ridicat
