Pagină:Woman-1949.djvu/7: Diferență între versiuni
Jump to navigation
Jump to search
Asz (Discuție | contribuții) (Pagină înlocuită cu „{{raw:data:ai|3|1 Mai, 1949|Turnul de Veghe|135}} {{raw:data:c| {{raw:data:p|c|consacrată în trup și spirit, dar femeia care se căsător...”) (Etichetă: Înlocuit) |
Asz (Discuție | contribuții) |
||
| Corp-mesaj (pentru a fi introdus): | Corp-mesaj (pentru a fi introdus): | ||
| Linia 2: | Linia 2: | ||
{{raw:data:c| | {{raw:data:c| | ||
| − | {{raw:data:p|c|consacrată în trup și spirit, dar femeia care se căsătorește este preocupată de afacerile lumești și de modul în care își poate mulțumi soțul. O soție este legată de soțul ei cât el trăiește. Dacă soțul ei moare, este liberă să se căsătorească cu oricine îi place, atâta timp cât acesta este creștin. Dar va fi mai fericită, după părerea mea, dacă va rămâne așa cum este. "- 1 Cor. 7: 34, 39,40, An Amer. Trans.}} | + | {{raw:data:p|c|consacrată în trup și spirit, dar femeia care se căsătorește este preocupată de afacerile lumești și de modul în care își poate mulțumi soțul. O soție este legată de soțul ei cât el trăiește. Dacă soțul ei moare, este liberă să se căsătorească cu oricine îi place, atâta timp cât acesta este creștin. Dar va fi mai fericită, după părerea mea, dacă va rămâne așa cum este."- 1 Cor. 7: 34, 39,40, An Amer. Trans.}} |
| + | {{raw:data:p|2|În singurătate, o fată sau o văduvă poate fi la fel de ocupată cu lucruri bune de făcut ca sora ei creștină căsătorită, cu condiția să-și ocupe trupul, mintea și spiritul în serviciul direct al lui Dumnezeu. În congregația Israelului antic, poziția femeii era una inferioară și existau limitări asupra a ceea ce ar putea face ca ocupație. Cu toate acestea, poziția ei era mult mai liberă și mai protejată decât cea a femeilor păgâne care nu se aflau sub legea teocratică a lui Moise. Cu siguranță, însă, când a venit creștinismul, a ridicat poziția femeilor și le-a extins sfera de acțiune mai mult decât orice altceva până atunci. - Gal. 5: 1.}} | ||
| + | |||
| + | {{raw:data:p|3|Preoți, Leviți, regi în națiunea Israelului? O femeie nu putea spera niciodată să ocupe vreuna dintre aceste funcții. Preoția era strict pentru membrii bărbați ai familiei lui Aaron și nu existau preotese. Slujba levitică la templu a fost de asemenea limitată la bărbați, cei din tribul lui Levi. La fel, tronul regal a fost rezervat prin legământul Împărăției lui Iehova cu David membrilor bărbați ai descendenței lui David. (Ex. 28: 1-3, 43; Numeri 3: 1-10; 2 Sam. 7: 1-17) Femeile puteau fi doar mame neoficiale și soții pentru acești oficiali. Dar în congregația teocratică a creștinilor, femeile nu mai puțin decât bărbații făceau parte din națiunea sfântă căreia i s-au făcut promisiunile preoțești și regale. Acestea au fost printre cei cărora li s-a adresat apostolul Petru când a scris camarazilor săi creștini și a spus: "Sunteți o rasă aleasă, o preoție regală, o națiune sfântă, un popor pentru posesia lui Dumnezeu, ca să arătați excelențele celui care va chemat din întuneric în lumina Lui minunată". Căci în aceeași epistolă apostolul se adresează soțiilor și le spune soților să „dea cinste femeii, precum vasului mai slab, fiind și ele moștenitori comuni ai harului vieții”. -1 Pet. 2:9 și 3:1-7, Am. Stan. Ver.}} | ||
}} | }} | ||
Versiunea de la data 12 ianuarie 2021 19:50
Această pagină nu a fost verificată
1 Mai, 1949
Turnul de Veghe
135
consacrată în trup și spirit, dar femeia care se căsătorește este preocupată de afacerile lumești și de modul în care își poate mulțumi soțul. O soție este legată de soțul ei cât el trăiește. Dacă soțul ei moare, este liberă să se căsătorească cu oricine îi place, atâta timp cât acesta este creștin. Dar va fi mai fericită, după părerea mea, dacă va rămâne așa cum este."- 1 Cor. 7: 34, 39,40, An Amer. Trans.
2 În singurătate, o fată sau o văduvă poate fi la fel de ocupată cu lucruri bune de făcut ca sora ei creștină căsătorită, cu condiția să-și ocupe trupul, mintea și spiritul în serviciul direct al lui Dumnezeu. În congregația Israelului antic, poziția femeii era una inferioară și existau limitări asupra a ceea ce ar putea face ca ocupație. Cu toate acestea, poziția ei era mult mai liberă și mai protejată decât cea a femeilor păgâne care nu se aflau sub legea teocratică a lui Moise. Cu siguranță, însă, când a venit creștinismul, a ridicat poziția femeilor și le-a extins sfera de acțiune mai mult decât orice altceva până atunci. - Gal. 5: 1.
3 Preoți, Leviți, regi în națiunea Israelului? O femeie nu putea spera niciodată să ocupe vreuna dintre aceste funcții. Preoția era strict pentru membrii bărbați ai familiei lui Aaron și nu existau preotese. Slujba levitică la templu a fost de asemenea limitată la bărbați, cei din tribul lui Levi. La fel, tronul regal a fost rezervat prin legământul Împărăției lui Iehova cu David membrilor bărbați ai descendenței lui David. (Ex. 28: 1-3, 43; Numeri 3: 1-10; 2 Sam. 7: 1-17) Femeile puteau fi doar mame neoficiale și soții pentru acești oficiali. Dar în congregația teocratică a creștinilor, femeile nu mai puțin decât bărbații făceau parte din națiunea sfântă căreia i s-au făcut promisiunile preoțești și regale. Acestea au fost printre cei cărora li s-a adresat apostolul Petru când a scris camarazilor săi creștini și a spus: "Sunteți o rasă aleasă, o preoție regală, o națiune sfântă, un popor pentru posesia lui Dumnezeu, ca să arătați excelențele celui care va chemat din întuneric în lumina Lui minunată". Căci în aceeași epistolă apostolul se adresează soțiilor și le spune soților să „dea cinste femeii, precum vasului mai slab, fiind și ele moștenitori comuni ai harului vieții”. -1 Pet. 2:9 și 3:1-7, Am. Stan. Ver.
{{{2}}}
