Pagină:Woman-1949.djvu/11: Diferență între versiuni
Jump to navigation
Jump to search
Asz (Discuție | contribuții) |
Asz (Discuție | contribuții) |
||
| Corp-mesaj (pentru a fi introdus): | Corp-mesaj (pentru a fi introdus): | ||
| Linia 5: | Linia 5: | ||
{{raw:data:p|22|Apostolul s-a confruntat cu faptele când s-a angajat să discute despre femeile care se roagă sau profețesc între frații lor creștini. Femeile s-au rugat sau au profețit sub inspirație. Pentru o femeie să fie o profetesă printre poporul consacrat al lui Dumnezeu nu era o noutate. Miriam, sora mai mare a lui Aaron și a lui Moise, a fost profetesă. Iehova spune Israelului necredincios: „Te-am scos din țara Egiptului și te-am răscumpărat din casa slujitorilor; și am trimis înaintea ta pe Moise, Aaron și Maria”. (Ex. 15: 20, 21; Mic. 6: 4) Mulți ani mai târziu, Debora, din seminția lui Efraim, a fost o profetesă și o asociată a judecătorului Barac al lui Israel. Ca atare, ea nu era regina domnitoare a lui Israel, ci Iehova Dumnezeu era regele care domnea al Israelului. Deborah a făcut campanie alături de căpitanul Barak împotriva invadatorilor păgâni și i s-a alăturat cântând un cântec de victorie care a fost o profeție care a găsit împlinire în generația noastră. (Judec. 4:8-14; 5:1-31; 17:6; 21:25) Tocmai am menționat-o pe Hannah. Ea credea în rugăciune și în a face un jurământ și a achita un asemenea jurământ lui Dumnezeu. Pentru credința și devotamentul ei, ea a devenit mamă pentru profetul Samuel și, pentru că și-a ținut jurământul față de Iehova, a devenit profetesă. Ea a fost o soție credincioasă a unui levit din templu și, ca atare, a fost o onoare pentru el și a câștigat respect. - 1 Sam. 1:4 până la 2:10.}} | {{raw:data:p|22|Apostolul s-a confruntat cu faptele când s-a angajat să discute despre femeile care se roagă sau profețesc între frații lor creștini. Femeile s-au rugat sau au profețit sub inspirație. Pentru o femeie să fie o profetesă printre poporul consacrat al lui Dumnezeu nu era o noutate. Miriam, sora mai mare a lui Aaron și a lui Moise, a fost profetesă. Iehova spune Israelului necredincios: „Te-am scos din țara Egiptului și te-am răscumpărat din casa slujitorilor; și am trimis înaintea ta pe Moise, Aaron și Maria”. (Ex. 15: 20, 21; Mic. 6: 4) Mulți ani mai târziu, Debora, din seminția lui Efraim, a fost o profetesă și o asociată a judecătorului Barac al lui Israel. Ca atare, ea nu era regina domnitoare a lui Israel, ci Iehova Dumnezeu era regele care domnea al Israelului. Deborah a făcut campanie alături de căpitanul Barak împotriva invadatorilor păgâni și i s-a alăturat cântând un cântec de victorie care a fost o profeție care a găsit împlinire în generația noastră. (Judec. 4:8-14; 5:1-31; 17:6; 21:25) Tocmai am menționat-o pe Hannah. Ea credea în rugăciune și în a face un jurământ și a achita un asemenea jurământ lui Dumnezeu. Pentru credința și devotamentul ei, ea a devenit mamă pentru profetul Samuel și, pentru că și-a ținut jurământul față de Iehova, a devenit profetesă. Ea a fost o soție credincioasă a unui levit din templu și, ca atare, a fost o onoare pentru el și a câștigat respect. - 1 Sam. 1:4 până la 2:10.}} | ||
{{raw:data:p|23|Pe vremea regelui Iosia, exista profetesa Hulda pe care el putea să o consulte, dar mai târziu, când a zidit zidurile Ierusalimului, Neemia a fost obligat să se roage împotriva unei profetese necredincioase, Noadia. (2 Regi 22:14; 2 Cron. 34:22; Neh. 6:10-14) Pe vremea când s-a născut Isus, acolo era o profetesă bătrână pe nume Ana. Fiind văduvă de tânără, ea nu a adoptat o conduită liberă, ci, în văduvia ei, ea s-a dedicat casei lui Dumnezeu, închinându-se, postind și rugându-se. Pentru aceasta, în al 84-lea an al ei, ea a fost}} | {{raw:data:p|23|Pe vremea regelui Iosia, exista profetesa Hulda pe care el putea să o consulte, dar mai târziu, când a zidit zidurile Ierusalimului, Neemia a fost obligat să se roage împotriva unei profetese necredincioase, Noadia. (2 Regi 22:14; 2 Cron. 34:22; Neh. 6:10-14) Pe vremea când s-a născut Isus, acolo era o profetesă bătrână pe nume Ana. Fiind văduvă de tânără, ea nu a adoptat o conduită liberă, ci, în văduvia ei, ea s-a dedicat casei lui Dumnezeu, închinându-se, postind și rugându-se. Pentru aceasta, în al 84-lea an al ei, ea a fost}} | ||
| − | {{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}{{raw:data:q|22-23| | + | {{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}{{raw:data:q|22-23|De ce faptul că femeile profețeau nu a fost o noutate pentru apostoli?}} |
|{{raw:data:p|c|privilegiată să-l vadă pe pruncul Iisus și să rostească profeția. -Luca 2: 36-38; 1 Cor. 7:34; 1 Tim, 5:5.}} | |{{raw:data:p|c|privilegiată să-l vadă pe pruncul Iisus și să rostească profeția. -Luca 2: 36-38; 1 Cor. 7:34; 1 Tim, 5:5.}} | ||
{{raw:data:p|24|Cu sute de ani înainte de acea zi a cincizecimii din anul 33 d.Cr., profetul Ioel prezisese că, în epoca creștină, Iehova își va revărsa spiritul atât asupra femeilor, cât și asupra bărbaților, femeilor de toate vârstele și posturile, iar ele vor profeți. La Rusalii, în timp ce rămășița credincioasă a evreilor se întâlneau împreună, atât bărbați, cât și femei, profeția lui Ioel a început să se împlinească. Duhul sfânt a coborât peste bărbați și femei deopotrivă și ei au vorbit în limbi și au explicat ascultătorilor lor voia lui Dumnezeu. (Ioel 2: 28, 29; Fapte 2: 1-18) În materie de profețire sub inspirația spiritului, cele patru fiice fecioare ale lui Filip evanghelistul sunt menționate ca profețind și la douăzeci și trei de ani după Rusalii. (Fapt. 21:8, 9) Așadar, când spiritul a venit asupra surorilor la adunările mixte ale congregației, ce bărbat a fi putut putut să le împiedice pe bună dreptate să profețească sau să explice voia lui Dumnezeu conform Cuvântului Său al profeției? Era vorba, nu de a le interzice, ci de a le reglementa, ca ședințele să fie desfășurate ordonat și într-un mod cât se poate de folositor.}} | {{raw:data:p|24|Cu sute de ani înainte de acea zi a cincizecimii din anul 33 d.Cr., profetul Ioel prezisese că, în epoca creștină, Iehova își va revărsa spiritul atât asupra femeilor, cât și asupra bărbaților, femeilor de toate vârstele și posturile, iar ele vor profeți. La Rusalii, în timp ce rămășița credincioasă a evreilor se întâlneau împreună, atât bărbați, cât și femei, profeția lui Ioel a început să se împlinească. Duhul sfânt a coborât peste bărbați și femei deopotrivă și ei au vorbit în limbi și au explicat ascultătorilor lor voia lui Dumnezeu. (Ioel 2: 28, 29; Fapte 2: 1-18) În materie de profețire sub inspirația spiritului, cele patru fiice fecioare ale lui Filip evanghelistul sunt menționate ca profețind și la douăzeci și trei de ani după Rusalii. (Fapt. 21:8, 9) Așadar, când spiritul a venit asupra surorilor la adunările mixte ale congregației, ce bărbat a fi putut putut să le împiedice pe bună dreptate să profețească sau să explice voia lui Dumnezeu conform Cuvântului Său al profeției? Era vorba, nu de a le interzice, ci de a le reglementa, ca ședințele să fie desfășurate ordonat și într-un mod cât se poate de folositor.}} | ||
| Linia 12: | Linia 12: | ||
{{raw:data:p|26|Când femeile creștine au exercitat darul profeției prin spirit și regulile de mai sus au fost stabilite pentru folosirea darului de către ele, nu a fost în contradicție cu ceea ce spune apostolul imediat după aceea: „Toate să se facă cu bun gust și în ordine. După cum este regula în toate bisericile sfinților, femeile trebuie să tacă la adunările bisericii. Nu au voie să vorbească; ele trebuie să ocupe un loc subordonat, așa cum le impune Legea. Dacă vor vreo informație, să-și întrebe soții acasă; este scandalos pentru o femeie să vorbească în biserică. Contesti această regulă? Rugați-vă, a început Cuvântul lui Dumnezeu de la voi? Sunteți singurii oameni la care a ajuns?" -1 Cor. 14: 40, 33-36, ''Moffatt''.}} | {{raw:data:p|26|Când femeile creștine au exercitat darul profeției prin spirit și regulile de mai sus au fost stabilite pentru folosirea darului de către ele, nu a fost în contradicție cu ceea ce spune apostolul imediat după aceea: „Toate să se facă cu bun gust și în ordine. După cum este regula în toate bisericile sfinților, femeile trebuie să tacă la adunările bisericii. Nu au voie să vorbească; ele trebuie să ocupe un loc subordonat, așa cum le impune Legea. Dacă vor vreo informație, să-și întrebe soții acasă; este scandalos pentru o femeie să vorbească în biserică. Contesti această regulă? Rugați-vă, a început Cuvântul lui Dumnezeu de la voi? Sunteți singurii oameni la care a ajuns?" -1 Cor. 14: 40, 33-36, ''Moffatt''.}} | ||
{{raw:data:p|27|„Legea” la care se referă apostolul aici care prescrie comportamentul feminin este în mod evident acea lege stabilită de Iehova în Geneza 3:16. Prin urmare,}} | {{raw:data:p|27|„Legea” la care se referă apostolul aici care prescrie comportamentul feminin este în mod evident acea lege stabilită de Iehova în Geneza 3:16. Prin urmare,}} | ||
| + | {{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}{{raw:data:q|24-25|De la Rusalii înaine, cum trebuia tratată profețirea femeilor?}} | ||
| + | {{raw:data:q|26-27|În ce mod trebuiau femeile să tacă la adunări?}} | ||
}} | }} | ||
Versiunea de la data 3 iunie 2022 09:30
Această pagină nu a fost verificată
1 Mai, 1949
Turnul de Veghe
139
considerat cast, pentru a nu jigni gustul publicului și, astfel, a împiedica pe alții să accepte mesajul regatului. Deoarece obiceiurile s-au schimbat și din moment ce în multe țări progresiste nu este obiceiul ca femeile să se învelească în public ca să pară decente, morale și respectabile, creștinele din aceste țări nu au obligația de a se acoperi în public sau când participă la adunările congregaționale. Argumentul apostolului nu cere ca ele să fie învelite în astfel de circumstanțe. Bineînțeles, dacă vor să se roage sau să profețească la o adunare creștină cu membri micști, atunci ar trebui să se înveleaască sau să-și acopere capul ca simbol al supunerii. În acel caz, ele nu vor fi ca faimoasele profetese păgâne cunoscute sub numele de sibile care au ajuns sub influența demonilor și au profețit cu fețele dezvelite, astfel încât trăsăturile lor răsucite și gura spumoasă s-au arătat împreună cu gesturile lor frenetice. Preotesele păgâne, de asemenea, s-au rugat sau au transmis predicțiile lor cu capul gol sau cu părul dezordonat.
22 Apostolul s-a confruntat cu faptele când s-a angajat să discute despre femeile care se roagă sau profețesc între frații lor creștini. Femeile s-au rugat sau au profețit sub inspirație. Pentru o femeie să fie o profetesă printre poporul consacrat al lui Dumnezeu nu era o noutate. Miriam, sora mai mare a lui Aaron și a lui Moise, a fost profetesă. Iehova spune Israelului necredincios: „Te-am scos din țara Egiptului și te-am răscumpărat din casa slujitorilor; și am trimis înaintea ta pe Moise, Aaron și Maria”. (Ex. 15: 20, 21; Mic. 6: 4) Mulți ani mai târziu, Debora, din seminția lui Efraim, a fost o profetesă și o asociată a judecătorului Barac al lui Israel. Ca atare, ea nu era regina domnitoare a lui Israel, ci Iehova Dumnezeu era regele care domnea al Israelului. Deborah a făcut campanie alături de căpitanul Barak împotriva invadatorilor păgâni și i s-a alăturat cântând un cântec de victorie care a fost o profeție care a găsit împlinire în generația noastră. (Judec. 4:8-14; 5:1-31; 17:6; 21:25) Tocmai am menționat-o pe Hannah. Ea credea în rugăciune și în a face un jurământ și a achita un asemenea jurământ lui Dumnezeu. Pentru credința și devotamentul ei, ea a devenit mamă pentru profetul Samuel și, pentru că și-a ținut jurământul față de Iehova, a devenit profetesă. Ea a fost o soție credincioasă a unui levit din templu și, ca atare, a fost o onoare pentru el și a câștigat respect. - 1 Sam. 1:4 până la 2:10.
23 Pe vremea regelui Iosia, exista profetesa Hulda pe care el putea să o consulte, dar mai târziu, când a zidit zidurile Ierusalimului, Neemia a fost obligat să se roage împotriva unei profetese necredincioase, Noadia. (2 Regi 22:14; 2 Cron. 34:22; Neh. 6:10-14) Pe vremea când s-a născut Isus, acolo era o profetesă bătrână pe nume Ana. Fiind văduvă de tânără, ea nu a adoptat o conduită liberă, ci, în văduvia ei, ea s-a dedicat casei lui Dumnezeu, închinându-se, postind și rugându-se. Pentru aceasta, în al 84-lea an al ei, ea a fost
privilegiată să-l vadă pe pruncul Iisus și să rostească profeția. -Luca 2: 36-38; 1 Cor. 7:34; 1 Tim, 5:5.
24 Cu sute de ani înainte de acea zi a cincizecimii din anul 33 d.Cr., profetul Ioel prezisese că, în epoca creștină, Iehova își va revărsa spiritul atât asupra femeilor, cât și asupra bărbaților, femeilor de toate vârstele și posturile, iar ele vor profeți. La Rusalii, în timp ce rămășița credincioasă a evreilor se întâlneau împreună, atât bărbați, cât și femei, profeția lui Ioel a început să se împlinească. Duhul sfânt a coborât peste bărbați și femei deopotrivă și ei au vorbit în limbi și au explicat ascultătorilor lor voia lui Dumnezeu. (Ioel 2: 28, 29; Fapte 2: 1-18) În materie de profețire sub inspirația spiritului, cele patru fiice fecioare ale lui Filip evanghelistul sunt menționate ca profețind și la douăzeci și trei de ani după Rusalii. (Fapt. 21:8, 9) Așadar, când spiritul a venit asupra surorilor la adunările mixte ale congregației, ce bărbat a fi putut putut să le împiedice pe bună dreptate să profețească sau să explice voia lui Dumnezeu conform Cuvântului Său al profeției? Era vorba, nu de a le interzice, ci de a le reglementa, ca ședințele să fie desfășurate ordonat și într-un mod cât se poate de folositor.
25 Prin urmare, prin instrucțiunile organizației teocratice Pavel a spus: „Cine profețește se adresează oamenilor cu cuvinte care îi zidesc, îi încurajează și îi consolează. Cel ce vorbește într-o limbă se edifică pe sine însuși, în timp ce cel ce profețește edifică biserica. Să vorbească doar doi sau trei profeți, în timp ce ceilalți își exercită judecata asupra celor spuse. Dacă îi vine o revelație unuia care este așezat, primul vorbitor trebuie să tacă.Toți puteți profeți destul de bine, unul după altul, pentru a-i lăsa pe toți să învețe și toți să fie încurajați. Profeții își pot controla propriile spirite profetice, pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu nu al dezordinei, ci al armoniei”. - 1 Cor. 14: 3,4,29-33, Moffatt.
NU ESTE PERMIS A PREDA IN BISERICA
26 Când femeile creștine au exercitat darul profeției prin spirit și regulile de mai sus au fost stabilite pentru folosirea darului de către ele, nu a fost în contradicție cu ceea ce spune apostolul imediat după aceea: „Toate să se facă cu bun gust și în ordine. După cum este regula în toate bisericile sfinților, femeile trebuie să tacă la adunările bisericii. Nu au voie să vorbească; ele trebuie să ocupe un loc subordonat, așa cum le impune Legea. Dacă vor vreo informație, să-și întrebe soții acasă; este scandalos pentru o femeie să vorbească în biserică. Contesti această regulă? Rugați-vă, a început Cuvântul lui Dumnezeu de la voi? Sunteți singurii oameni la care a ajuns?" -1 Cor. 14: 40, 33-36, Moffatt.
27 „Legea” la care se referă apostolul aici care prescrie comportamentul feminin este în mod evident acea lege stabilită de Iehova în Geneza 3:16. Prin urmare,
