Pagină:Paradise-1949.pdf/15

15 Iunie, 1949

Turnul de Veghe

191

a fost în legătură cu mărturia dată unui avocat înstărit care are o fermă la țară. El i-a invitat pe doi dintre misionari să iasă la ferma lui pentru un sfârșit de săptămână pentru a vorbi cu familia lui și cu el însuși despre adevăr și pentru a răspunde la multe întrebări. Le-a spus să aducă cu ei niște literatură pentru că o puteau plasa angajaților săi de la fermă. Avocatul a aranjat ca frații să dea o mărturie orală angajaților, adunându-i pe toți la un loc. Era ziua de salariu și înainte de a le da salariul lucrătorilor săi, a făcut un anunț că acei doi creștini erau acolo cu literatură care era de mare ajutor și după ce își primesc salariul ar trebui să meargă la masa unde era o expoziție de literatură și dacă voiau să învețe ceea ce învăța Biblia, o puteau obține. A fost doar o chestiune de câteva minute când cele douăzeci sau mai multe cărți care fuseseră aduse au fost luate, așa că frații au trebuit să preia comenzi și să facă aranjamente pentru a le livra mai târziu prin intermediul avocatului, când acesta se întoarce săptămâna următoare.

Experiențe de genul acesta, desigur, sunt neobișnuite, dar ele vor exista dacă cineva continuă cu credincioșie în serviciul de teren.

Toți misionarii au participat la multe dintre studiile lor la adunare și, desigur, toată lumea a fost încântată de rezultate. Lima are baza pentru o bună organizație. Mesajul Regatului este în Peru pentru a rămâne și toată lumea de acolo este nerăbdătoare să vadă că lucrarea se extinde în alte orașe.

Trebuia să plecăm luni în jurul orei 9 dimineața, dar vizitând biroul Panagra am constatat că avionul va avea întârziere și nu vom pleca decât la 1:10 după-amiaza. Așadar, aceasta ne-a dat toată dimineața să lucrăm suplimentar în legătură cu detaliile filialei și să răspundem la întrebările fraților. Toată familia, împreună cu alți frați care au venit la aeroport să-și ia rămas-bun, erau foarte optimiști cu privire la progresul viitoarei lucrări și se gândeau la adunarea internațională din 1950 din America. Întrebările lor au fost: Unde? Când? Putem veni? Așa că, cu mari speranțe de a-i vedea pe unii dintre frații peruvieni în 1950, am părăsit aeroportul în drum spre Santiago, Chile.

CHILE

Pe marile avioane DC-6 se călătorește rapid. Cele 1.654 de mile au fost parcurse până la ora 7:30 seara. Nu am putut vedea prea multe din avion din cauza altitudinii mari de zbor și, de asemenea, pentru că nu aveam locuri preferențiale disponibile. Era seară când am zburat deasupra orașului Santiago și luminile se aprindeau pentru a face orașul să strălucească. Familia de la Filială a fost cu toții la aeroport să ne întâmpine și să ne ureze bun venit în țara Chile. Am fost încântați să revedem prieteni vechi.

{{{2}}}