Pagină:Turning-in-the-report-1947.pdf/13

15 Septembrie, 1947

Turnul de Veghe

285

aeriană a armatei. Avionul nostru se află în compania altor opt avioane rămase aici din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile la punctele de aterizare către care sunt destinate. Dar avionul nostru stă aici aproape zece ore pentru a oferi echipajului șansa de a dormi, pregătindu-se pentru următorul hop, unul lung de peste douăsprezece ore.

Insulele Bermude sunt încântătoare. Câțiva dintre absolvenții Școlii Biblice Gilead a Watchtower se află acum acolo, dar, din cauza vizitei lor neașteptate, frații Franz și Covington nu au avut adresa acestora. Au ratat marea plăcere de a petrece ziua în compania celor doi misionari staționați aici. În plus, o altă zi mai fusese pierdută pentru vizita lor în Portugalia. În lumina unei luni pline, avionul a plecat din nou la ora 20:40, îndreptându-se spre est, iar la ora 8:57 dimineața următoare atinge din nou pământul pe aerodromul Santa Maria din insulele Azore. Deoarece am ajuns acum pe teritoriul portughez, aici trebuie să predăm pașapoartele americane pentru o inspecție inițială de către oficialii portughezi. În puțin mai mult de o oră suntem din nou sus. Ora se întorcea spre ora 15:00 când am dat de uscat și am scanat orașul Lisabona, Portugalia, din aer. Am coborât în ​​siguranță pe pământ pe aeroportul din Sacavem, Luni, 5 Mai, chiar ziua în care programul nostru inițial stabilea pentru noi să plecăm din Portugalia spre Spania. Trebuie să ne vedem cu frații noștri creștini din Portugalia pentru perioada de timp pe care am alocat-o la început și, pentru a face acest lucru, ne-am tăiat două zile din vizita noastră în Spania.

Opt dintre frați au fost la aeroport pentru a ne întâmpina. Unul dintre ei, care vorbește destul de bine engleza, a rupt rândurile și s-a grăbit la noi la ghișeul de inspecție al Vămii, aproape dansând de bucurie să ne întâlnească și să ne strângă mâna. Dar toți cei din acest comitet voluntar de primire au fost foarte bucuroși să ne vadă și bine am putea aprecia acest lucru. Ultimul raport despre Portugalia care a fost publicat în Anuarul Societății a fost referitor la anul 1938 și a raportat că doar două persoane acolo în cursul anului au putut să facă ceva, făcând ceva lucrare bună în mediul rural și cu doar 6.804 de cărți și broșuri, toate împreună fiind plasate în mâinile oamenilor. Așadar, cel puțin timp de nouă ani, sau de la al Doilea Război Mondial, prietenii noștri portughezi în adevăr au fost tăiați de la vizitele reprezentanților sediului Turnului de Veghe din Brooklyn, N. Y., precum și de la vizitele literaturii pe care Societatea o publică. Ei doreau să se întâlnească cu câțiva frați reprezentativi de la sediul Societății și să-și reînnoiască legătura personală cu aceasta. Împreună cu restul locuitorilor Portugaliei, ei se află sub restricții supărătoare. Încă din 1932 Portugalia a avut ca prim-ministru un romano-catolic înflăcărat cu legături iezuite, care păzește cu zel interesele Vaticanului în acel ținut. Acest lucru, în ciuda libertății de închinare care se presupune că ar exista, a redus exercitarea efectivă a închinării libere, așa cum aceasta există în Marea Britanie și America. În Mai 1925, fostul președinte al Societății, Jos. F. Rutherford, a vizitat Portugalia și a susținut o prelegere publică despre „Cum să trăiești pe Pământ pentru Totdeauna”, în sala de gimnastică a Liceului Camoes, Lisabona, timp în care o încercare de a opri întâlnirea prin provocarea unei tulburări a fost zădărnicită de prezența de spirit rapidă a vorbitorului. În anii care au urmat, lucrarea Domnului acolo a cunoscut o oarecare creștere și a promis o bună dezvoltare, dar în anii războiului global interesele regatului lui Dumnezeu au declinat, au întârziat și au rămas în urmă progreselor făcute în alte țări. Acum puținii consacrați ai lui Iehova care au rămas credincioși în Portugalia aveau nevoie urgentă de reorganizare. Dar există obstacole în cale.

{{{2}}}