Această pagină nu a fost verificată
15 Septembrie, 1947
Turnul de Veghe
285
aeriană a armatei. Avionul nostru se află în compania altor opt avioane rămase aici din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile la punctele de aterizare către care sunt destinate. Dar avionul nostru stă aici aproape zece ore pentru a oferi echipajului șansa de a dormi, pregătindu-se pentru următorul hop, unul lung de peste douăsprezece ore.
Insulele Bermude sunt încântătoare. Câțiva dintre absolvenții Școlii Biblice Gilead a Watchtower se află acum acolo, dar, din cauza vizitei lor neașteptate, frații Franz și Covington nu au avut adresa acestora. Au ratat marea plăcere de a petrece ziua în compania celor doi misionari staționați aici. În plus, o altă zi mai fusese pierdută pentru vizita lor în Portugalia. În lumina unei luni pline, avionul a plecat din nou la ora 20:40, îndreptându-se spre est, iar la ora 8:57 dimineața următoare atinge din nou pământul pe aerodromul Santa Maria din insulele Azore. Deoarece am ajuns acum pe teritoriul portughez, aici trebuie să predăm pașapoartele americane pentru o inspecție inițială de către oficialii portughezi. În puțin mai mult de o oră suntem din nou sus. Ora se întorcea spre ora 15:00 când am dat de uscat și am scanat orașul Lisabona, Portugalia, din aer. Am coborât în siguranță pe pământ pe aeroportul din Sacavem, Luni, 5 Mai, chiar ziua în care programul nostru inițial stabilea pentru noi să plecăm din Portugalia spre Spania. Trebuie să ne vedem cu frații noștri creștini din Portugalia pentru perioada de timp pe care am alocat-o la început și, pentru a face acest lucru, ne-am tăiat două zile din vizita noastră în Spania.
Opt dintre frați au fost la aeroport pentru a ne întâmpina. Unul dintre ei, care vorbește destul de bine engleza, a rupt rândurile și s-a grăbit la noi la ghișeul de inspecție al Vămii, aproape dansând de bucurie să ne întâlnească și să ne strângă mâna. Dar toți cei din acest comitet voluntar de primire au fost foarte bucuroși să ne vadă și bine am putea aprecia acest lucru. Ultimul raport despre Portugalia care a fost publicat în Anuarul Societății a fost referitor la anul 1938 și a raportat că doar două persoane acolo în cursul anului au putut să facă ceva, făcând ceva lucrare bună în mediul rural și cu doar 6.804 de cărți și broșuri, toate împreună fiind plasate în mâinile oamenilor. Așadar, cel puțin timp de nouă ani, sau de la al Doilea Război Mondial, prietenii noștri portughezi în adevăr au fost tăiați de la vizitele reprezentanților sediului Turnului de Veghe din Brooklyn, N. Y., precum și de la vizitele literaturii pe care Societatea o publică. Ei doreau să se întâlnească cu câțiva frați reprezentativi de la sediul Societății și să-și reînnoiască legătura personală cu aceasta. Împreună cu restul locuitorilor Portugaliei, ei se află sub restricții supărătoare. Încă din 1932 Portugalia a avut ca prim-ministru un romano-catolic înflăcărat cu legături iezuite, care păzește cu zel interesele Vaticanului în acel ținut. Acest lucru, în ciuda libertății de închinare care se presupune că ar exista, a redus exercitarea efectivă a închinării libere, așa cum aceasta există în Marea Britanie și America. În Mai 1925, fostul președinte al Societății, Jos. F. Rutherford, a vizitat Portugalia și a susținut o prelegere publică despre „Cum să trăiești pe Pământ pentru Totdeauna”, în sala de gimnastică a Liceului Camoes, Lisabona, timp în care o încercare de a opri întâlnirea prin provocarea unei tulburări a fost zădărnicită de prezența de spirit rapidă a vorbitorului. În anii care au urmat, lucrarea Domnului acolo a cunoscut o oarecare creștere și a promis o bună dezvoltare, dar în anii războiului global interesele regatului lui Dumnezeu au declinat, au întârziat și au rămas în urmă progreselor făcute în alte țări. Acum puținii consacrați ai lui Iehova care au rămas credincioși în Portugalia aveau nevoie urgentă de reorganizare. Dar există obstacole în cale.
De exemplu, ceea ce este foarte necesar este să aducem cel puțin
câțiva absolvenți ai Școlii Biblice Watchtower Gilead în Portugalia pentru a supraveghea și promova lucrarea. În acest scop, primul lucru după ce ne aflăm în Lisabona, mergem să vizităm un avocat nativ cunoscut și competent; dar în prezent el nu poate să acționeze în interesul problemelor noastre. El nu este interesat de religia Creștinătății, și mai ales de cea Romano-Catolică, și din acest motiv este catalogat pe nedrept drept comunist. Se teme că, acţionând pentru noi, stigmatizarea „comunismului” s-ar putea ataşa Societăţii noastre; pe când Societatea Watch Tower nu are niciun interes în comunismul lumesc și nu are și nu vrea să aibă nicio legătură cu un astfel de comunism. În consecință, a doua zi este necesar ca avocatul Societății să viziteze ambasadorul Statelor Unite cu privire la ceea ce se poate face. Cu toate acestea, poliția de stat, și nu departamentul de stat portughez, are de-a face cu imigrația. În aceste circumstanțe, fiind acționați de prejudecăți, suspiciuni și înțelegeri greșite, religioșii din pozițiile guvernamentale cheie care controlează intrarea și reședința britanicilor și americanilor în acest ținut pot astfel exclude reprezentanții non-portughezi ai Societății noastre, și acest lucru spre ai face pe plac Ierarhiei romano-catolică, care este adevărata putere aici.
Deoarece timpul nostru aici este scurt, conform aranjamentului prealabil, ne întâlnim cu frații noștri în aceeași zi a sosirii noastre. În această seară, la opt și jumătate, ne-am întâlnit cu 18 dintre frații noștri portughezi și persoane de interes prietenesc în casa unui frate consacrat, la etajul doi al unei case cu apartamente. Adunăm informații despre ei pe toți, despre calificările mai multor bărbați, despre întrunirile ținute și despre predicarea Evangheliei care a fost făcută. Constatăm că șapte au ieșit într-o astfel de mărturie din casă în casă până în 1942. Destul de mulți s-au străduit să fie credincioși lui Iehova Dumnezeu și lui Cristos de-a lungul anilor și toți au fost plini de un zel aprins și de o dorință mistuitoare de a fi reorganizați în conform celor mai recente instrucțiuni de organizare de la biroul Societății din Brooklyn. Atunci erau doar trei abonați Watchtower; dar toți doreau traduceri ale publicațiilor sale biblice în limba portugheză standard, care este limba oficială pentru toate posesiunile portugheze de pe tot pământul. Ei au vrut să le studieze împreună și să le transmită tuturor persoanelor interesate de Cuvântul lui Dumnezeu. La 10:45 p.m. ne-am încheiat adunarea cu rugăciunea către Dumnezeu oferită de unul dintre frații noștri portughezi. Apoi doi tineri, amândoi evrei și frați după trup, ne-au condus la hotelul nostru.
A doua zi dimineața ne-am prezentat la sediul poliției internaționale pentru a obține ștampila permisului de ieșire pe pașapoartele noastre. Pe unul dintre pașapoartele noastre s-a constatat că lipsește înregistrarea datei de intrare a polițiștilor de pe aeroportul din Sacavem, deși au avut ambele pașapoarte în mână. Acum au refuzat să predea acest pașaport cu greșeală. În cele din urmă a devenit necesar să facem apel la ambasada americană pentru a grăbi eliberarea acestui pașaport, care s-a întâmplat târziu în cursul zilei, la ora 16:45. Între timp, din cauza acestei întârzieri, am fost ținuți în mișcările noastre, chiar și pentru a obține bilete pentru zborul din Portugalia a doua zi; și o întrunire de 25 de persoane pe care un martor activ le adunase în acea după-amiază de cealaltă parte a râului Tagus au așteptat în zadar sosirea noastră. Nu puteau să iasă la întâlnirile noastre de noapte, deoarece soții lor nu le permiteau să iasă noaptea. Acest frate a condus săptămânal în mijlocul lor un studiu Watchtower. A trebuit să le trimitem vorbă prin mesager că nu putem ajunge să le vorbim despre Cuvântul lui Dumnezeu. Ei au fost foarte dezamăgiți.
