Pagină:Drama-of-vindication-part-I-1939.djvu/9

1 FEBRUARIE 1939

TURNUL DE VEGHERE

41

Isus Christos este autoritatea pentru afirmația potrivit căreia „creștinătatea” este produsul Diavolului și pentru judecata lui Iehova scrisă împotriva „creștinătății”, că ea trebuie să fie înjosită, adânc „umilită” și nimicită, ceea ce reprezintă însemnătatea numelui „canaanit”.

³⁰ Cetatea Ierihon trebuia să fie prima cetate a Canaanului dată de către Iehova în mâinile lui Iosua, comandantul Său care a condus oastea lui Israel. De aceea, aceasta trebuia oferită lui Iehova ca primele roade ale Canaanului. Izraeliții puteau să lase alte cetăți să rămână în picioare, nu însă și Ierihonul; el trebuia să cadă (Deut. 6:10,11). În mod asemănător, nu este nici o posibilitate pentru „creștinătate” să rămână în picioare. Ca și Ierihonul, ea trebuie nimicită complet. În Armaghedon, „creștinătatea” este prima țintă de atac a Domnului, după cum arată multe din textele Scripturii. Armatele Sale o vor distruge prima dată și ea nu va mai fi niciodată reînviată sau restatornicită. Asemenea unui lucru consacrat, acesta este un lucru blestemat și trebuie să fie nimicit complet. (Lev. 27:28,29).

³¹ Și acum, să urmărim împlinirea acelei părți a tabloului profetic privitor la „cei doi bărbați”. Ei i-au reprezentat pe martorii lui Iehova, care cercetează țara, Ierihonul modern, „creștinătatea”. Aceasta este împlinit prin faptul că Iehova le explică în Cuvântul Său privitor la organizația lui Satan, că religia formează partea importantă din aceasta, prin care oamenii sunt ținuți împreună în robie. Martorii lui Iehova, prin studierea profețiilor descoperite și prin compararea lor cu faptele fizice ale istoriei, precum și cu faptele prezente, discern împlinirea și înțelegerea profețiilor și astfel ei sunt încurajați, iar nădejdea lor se întărește spre a putea înainta. Un asemenea discernământ, cu privire la organizația dușmanului, a început să fie făcut de cunoscut de Domnul pentru poporul Său, prin intermediul revistei Turnul de Veghere, de timpuriu, chiar în anul 1921. Observați în această revistă, articolul despre Iosua 1:9, „Fii curajos”, paginile 90 și 91, unde „organizația Diavolului” a fost menționată pentru prima dată. Împotrivirea organizației lui Satan față de Împărăția lui Dumnezeu, a fost clarificată încă și mai mult, atunci când Domnul Isus, prin publicația Turnul de Veghere, a descoperit și a făcut să fie publicat în luna martie a anului 1925, articolul numit „Nașterea națiunii”. În anul 1926, a fost publicată cartea Eliberare și prin intermediul acesteia, Domnul a dat poporului Său viziunea clară asupra organizației lui Satan, iar în anul 1929 a apărut cartea Profeție, cu o expunere mai detaliată a organizației lui Satan. De atunci, lucrarea de „iscodire” a fost continuată de acei credincioși care s-au devotat lui Dumnezeu și Împărăției Sale. Cuvântul „iscoadă“ (conform Bibliei ebraice) tradus în mod literal, înseamnă „a merge de-a lungul”, cu alte cuvinte a face o recunoaștere. În timpul anilor menționați mai sus, martorii lui Iehova, care au fost reprezentați de cei doi oameni pe care Iosua i-a trimis

să cerceteze teritoriul, au făcut multă recunoaște în serviciul lui Dumnezeu, ei fiind trimiși în mijlocul organizației vizibile a lui Satan și prin comunicare cu oamenii, să stabilească care este poziția lor cu privire la Iehova și Împărăția Sa sub Christos și atitudinea față de lume, precum și față de martorii Domnului. Acum, când noi relatăm modul în care Domnul și-a condus poporul pe parcursul celor cincisprezece ani trecuți, putem observa cum a descris Dumnezeu cursul acțiunii lor cu mult timp în urmă și cum și-a determinat poporul să meargă acolo, fără a cunoaște în momentul acela de ce proceda așa. Începând cu anul 1919, cu ajutorul lui Iehova și a lui Isus Christos, servii credincioși de pe pământ au continuat lucrarea, având încredere deplină în Domnul și cunoscând bine faptul că El, care îi îndrumă, conform promisiunii Sale, va continua să procedeze astfel, să îi călăuzească și să-i ocrotească; nu a contat pentru ei dacă știau sau nu de ce trebuia făcută lucrarea, precum și ce însemna ea în acel timp, ci tot ceea ce le era necesar a fost să știe că erau călăuziți de către Domnul și că acționau, așadar, conform voinței Sale.

RAHAV

³² Ascultând porunca primită de la Iosua, cele două iscoade s-au dus și „au ajuns în casa unei prostituate, numită Rahav și s-au oprit acolo”. Evident că acolo nu existau hoteluri disponibile, în care ei se puteau adăposti, pentru a găsi un loc unde să doarmă și să se odihnească, în timp ce își continuau investigațiile. Înaintea altor concluzii, noi trebuie să cunoaștem faptul că Iehova i-a condus pe cei doi bărbați în casa lui Rahav pentru a înfăptui un tablou profetic sau o parte a dramei profetice, prevestind astfel scopul Său. Din această cauză, nu există motiv să căutăm vină sau să criticăm pe acei oameni, pe Rahav sau pe altcineva, în legătură cu aceasta.

³³ Femeia Rahav, datorită căii sale de acțiune, era o persoană cu o reputație proastă și pentru cei doi bărbați, a intra în casa ei însemna fără îndoială o probă; ei însă, s-au supus instrucțiunilor, dorind să meargă acolo unde au fost trimiși. Fără îndoială că în Ierihon au existat multe case de prostituție, dar Iehova i-a condus pe cei doi bărbați în cea de pe zidul cetății, unde era situată casa lui Rahav și a făcut-o din motive bine cunoscute Lui. Martorilor lui Iehova, înaintând în lucrare, le-a fost probată atât credința lor în Dumnezeu, cât și dorința lor de a se supune instrucțiunilor, de a merge la clasa aceea de persoane, care sunt mai puțin populare decât altele în această lume, chiar și în locuri locuite de persoane cu o reputație proastă și de a duce mesajul unor oameni, neavând o reputație prea bună. După cum Isus nu a căutat să-și facă o reputație, tot la fel și martorii săi credincioși, nu se opresc pentru a lua în considerare cum poate fi afectată reputația lor. Iona a avut și el parte de o asemenea încercare, atunci când a trebuit să ducă mesajul în cetatea Ninive.