Pagină:Judgement-day-for-jehovahs-vindication-1947.pdf/9

15 Iunie, 1947

Turnul de Veghe

185

ce-L așteaptă se va arăta a doua oară, fără păcat, spre salvare”. -- Evr. 9: 25-28.

²³ Cristos Isus a venit în mod evident cu un scop pozitiv, nu pentru o „slujire de condamnare” precum cea a lui Moise atunci când a mijlocit legământul legii cu Israel. El a venit pentru o lucrare de salvare în justificarea numelui și suveranității lui Dumnezeu. Toți cei salvați vor fi aduși la obediență veșnică față de suveranitatea universală a lui Dumnezeu. Prin urmare, Isus i-a spus conducătorului iudeu: „Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume să condamne lumea; ci pentru ca lumea prin el să fie salvată. Cine crede în el nu este condamnat; dar cel care nu crede, este deja condamnat, pentru că n-a crezut în numele singurului Fiu născut al lui Dumnezeu. Și aceasta este condamnarea, că lumina a venit în lume și oamenii au iubit întunericul mai degrabă decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Pentru că oricine face răul urăște lumina și nu vine la lumină, pentru ca faptele lui să nu fie reprobate. Dar cel care îndeplinește adevărul vine la lumină, pentru ca faptele lui să fie făcute cunoscute, căci sunt lucrate în Dumnezeu." (Ioan 3: 17-21) Astfel, deși Isus nu a fost trimis în mod expres în lume pentru a condamna omenirea printr-o „slujire de condamnare”, au fost mulți care au fost condamnați în legătură cu venirea și prezența Sa. Acest lucru a fost adevărat, deși judecata întregii lumi, evrei și neamuri, nu venise încă.

²⁴ Isus a spus: „Eu am venit o lumină în lume, pentru ca oricine crede în mine să nu rămână în întuneric. Și dacă aude cineva cuvintele mele și nu crede, eu nu îl judec: căci eu n-am venit să judec lumea, ci pentru a salva lumea. Cel ce mă respinge și nu primește cuvintele mele, are unul care îl judecă; cuvântul pe care l-am rostit, același îl va judeca în ziua din urmă.” (Ioan 12: 46-48) Din aceasta deducem gândul că, atunci, la prima sa venire, care a fost în trup, el nu a venit să înceapă o zi a judecății pentru toată umanitatea. Aceasta va veni „în ziuia din urmă”. El și-a limitat predicarea și activitățile strict la israeliți sau evrei, iar acest lucru i-a pus pe israeliți în mod special în judecată înaintea lui Dumnezeu. Pe această bază, Isus nu a contrazis ceea ce am citat mai sus când el a spus în auzul fariseilor evrei: „Pentru judecată, eu am venit în lumea aceasta, ca cei ce nu văd să vadă și cei ce văd să fie orbi. ." --- Ioan 9: 39.

²⁵ Omul care fusese orb de la naștere și pe care Isus l-a vindecat a răspuns la întrebarea: 'Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?' 'Doamne, cred,' a spus el, și apoi s-a închinat lui Isus. Dar fariseii l-au auzit pe Isus spunând că mulți dintre cei care pretindeau că au vedere spirituală vor fi orbi și de aceea i-au zis: „Suntem și noi orbi?” Iar Isus a răspuns: „Dacă

---

23 Cu ce ​​scop pozitiv a venit Isus în trup?

24 Cum nu a venit el să judece lumea, totuși a venit pentru judecată?

25 Ce judecăți au venit asupra celor care văd și asupra orbilor

a-ți fi orbi, n-ați avea păcat; dar acum voi ziceți: Vedem; de aceea păcatul vostru rămâne”. (Ioan 9: 35, 38, 40, 41) Este fără îndoială, așadar, că prezența, predicarea și lucrările Fiului lui Dumnezeu i-au pus pe israeliți la judecată. Întreaga națiune a lui Israel ca atare a intrat într-o zi a judecății. A existat o divizare a israeliților în orbi spirituali și cei care văd spiritual. Cei care au văzut având credință, precum strămoșul lor Avraam, au văzut că Isus era Fiul lui Dumnezeu, Sămânța promisă a lui Avraam pentru binecuvântarea lor. Ei s-au dovedit a fi adevărați copii ai credinciosului Avraam, deoarece nu s-au încrezut în nicio îndreptățire de sine prin lucrările legământului mozaic. Toți aceștia au fost adunați din mijlocul națiunii lui Israel și aduși în organizația teocratică a lui Iehova sub Cristos, Sămânța lui Avraam. Tot restul națiunii a continuat sub condamnare și blestemul legământului Legii pe care ei nu l-au ținut.

²⁶ Despre acel timp al judecății și împărțirea națiunii în două categorii, Ioan Botezătorul a spus următoarele ca un profet: „Și chiar acum securea stă la rădăcina copacilor: fiecare copac, așadar, care nu aduce roade bune este tăiat și aruncat în foc. Eu, într-adevăr, vă botez cu apă spre căință; dar cel care vine după mine este mai mare decât mine, al cărui încălțăminte nu sunt vrednic să i-o desfac: el vă va boteza cu spiritul sfânt și cu foc: lopata lui este în mâna lui, și va curăța temelia lui cu desăvârșire; și va aduna grâul său în hambar, dar pleava o va arde cu foc nestins.” (Mat. 3:10-12, Am. Stan. Ver.) Din necesitate, Isus, ca tăietor de copaci sau ca secerător cu lopata sau furca de treierat, a trebuit să acționeze ca judecător, pentru a determina care copaci să fie tăiați și distruși cu foc și pentru a decide care israeliți erau grâu care să fie botezați cu spiritul sfânt și care erau pleavă care să fie botezați cu distrugere prin foc. Prin urmare, aceasta a fost o zi a judecății naționale, din care a ieșit doar o rămășiță de israeliți naturali, aducând fructele Regatului ca niște pomi fructiferi buni și ca grâul botezat cu spirit, păstrat în organizația teocratică a lui Cristos. Cu referire la acea zi națională de judecată sau de seceriș, Isus le-a spus apostolilor săi: „Ridicați-vă ochii și priviți câmpurile; căci ele sunt albe deja pentru secerat. Și cel care seceră primește plată și adună roade pentru viața eternă: astfel încât atât cel care seamănă, cât și cel care seceră să se bucure împreună. V-am trimis să secerați.” (Ioan 4: 35, 36, 38) Acea judecată-seceriș s-a încheiat cu sfârșitul de foc al Ierusalimului în anul 70 d.Cr.

²⁷ La prima venire a lui Isus la israeliți, așadar, el a venit să execute judecata lui Dumnezeu prezisă

---

26 Cum a fost o zi a judecății așa cum a fost descrisă de Ioan Botezătorul?

27 De ce ar trebui noi astăzi să luăm în serios acea judecată a Israelului?