Pagină:The-higher-powers-part-2.pdf/12

fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecați, fără milă". Ce imagine înfricoșătoare a întregii familii umane! Și totuși, toată lumea trebuie să recunoască faptul că această imagine este una adevărată. Acum, punctul care trebuie observat este acesta: Dumnezeu nu trebuie învinuit pentru aceste stări. Omenirea nu trebuie să învinovățească pe nimeni altcineva decât pe ea însăși. Prima vină este pusă în seama lui Adam. El a condus rasa umană pe calea ei de acțiune descendentă și fiecare din urmașii lui a accentuat numai această mișcare descendentă. Oamenii încearcă să oprească această tendință de degradare a rasei umane, dar o fac într-un mod greșit. Ei încearcă s-o facă în propriul lor mod și ignorând metoda lui Dumnezeu. Omul își folosește înțelepciunea și puterea în mod egoist. El se străduiește să aducă dreptatea folosind forța. El folosește brațul puternic al legislației și al autorității militare, cât și puterea propagandei pentru a modela opinia publică după linii false și egoiste, și pentru a se convinge că acestea vor aduce o stare de dreptate pe pământ. încercarea de a impune oamenilor dreptatea a avut întotdeauna ca rezultat eșecul și întotdeauna îl va avea. în ciuda celor șase mii de ani de eșec, omul este încă încrezător în succesul propriilor sale planuri, se laudă cu propria sa putere și abilitate, prezice cu optimism succesul proiectelor sale și continuă să facă legi restrictive, să stabilească guverne prin dictaturi, birocrații și alte metode de forță. După câte s-ar părea, el nu trage învățătură din lecțiile pe care Iehova i le-a dat de-a lungul experienței din trecut. Dar Scripturile ne asigură că doar peste puțin timp Iehova Dumnezeu va interveni pentru folosul rasei umane și va distruge printr-o nimicire completă și veșnică toate legile, dictaturile și birocrațiile restrictive, împreună cu toate celelalte mijloace de forță, cruzime și asuprire de pe pământ. Această nimicire este numită „bătălia zilei celei mari a Dumnezeului Cel Atotputernic". Ea va fi o victorie a dreptății asupra nedreptății, a iubirii asupra egoismului, a justiției asupra asupririi și a adevărului asupra minciunii. Această bătălie va convinge majoritatea omenirii că planurile oamenilor sunt planuri greșite, calea lor este una greșită și înțelepciunea lor este nebunie. Ea îi va mai convinge de asemenea că există un Dumnezeu, că El este înțelept, drept și puternic, și că a permis omului să-și urmeze propriile planuri numai pentru a-l învăța inutilitatea acestora. Acum, să rezumăm câteva din lecțiile pe care Iehova Dumnezeu, ca un mare învățător, le-a dat rasei umane de-a lungul celor șase mii de ani de istorie umană. Prima mare lecție este cea amintită deja, anume, că în Eden Dumnezeu și-a retras puterea și controlul de peste rasa umană și i-a lăsat să-și urmeze propriile dorințe pentru a-i învăța lecția că, Cuvântul Său este adevărat, că încălcarea legii Lui este păcat și va aduce cu sine pedeapsa sub forma sărăciei, mai mult păcat, nenorocire, nelegiuire, război, suferință, nesiguranță, teamă, asuprire, speculație, crimă, ură, egoism, etc. Dumnezeu dorește ca întreaga rasă umană să învețe această lecție și o va continua astfel până când vor fi născuți toți copiii lui Adam, ca ei să poată profita de pe urma acesteia. Omenirea și-a urmat propria cale pentru primii 1.656 de ani din istoria pământului, până la potop, iar rezultatul înțelepciunii omului este arătat la Geneza 6:5, 7, în aceste cuvinte: „DOMNUL a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. Și DOMNUL a zis: Am să șterg de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut". Ca urmare, Dumnezeu a trimis un potop și a nimicit toată lumea, cu excepția dreptului Noe și a familiei lui. Mulți oameni îl învinovățesc pe Dumnezeu pentru acest potop și ÎI acuză de cruzime și răutate în legătură cu acesta. Din contră, să distrugi astfel de oameni nelegiuiți și corupți este un act îndurător. Națiunile civilizate pun capăt în mod îndurător vieților criminalilor pentru binele lor și al altora. Dar marea lecție aflată în spatele acestei manifestări a puterii este trecută cu vederea de aproape toată lumea. Ca un mare învățător, Dumnezeu i-a învățat pe oameni lecția că El poate distruge într-o clipă păcatul și răul și pe toți păcătoșii, dacă ar dori asta. De asemenea, El i-a mai învățat o altă lecție, predată peste tot în Cuvântul Său, anume că El nu va permite niciodată păcătoșilor să se bucure de viață veșnică, ci îi va nimici în moartea a doua. Prin potop, Dumnezeu a ilustrat pur și simplu exact ceea ce învață Cuvântul Său, că El este Atotputernic și îi va nimici pe păcătoși. Permițând acestor stări să existe timp de 1.656 de ani, Dumnezeu a ilustrat de asemenea faptul că este îndelung răbdător, îngăduitor, îndurător și iertător. Salvându-I pe Noe și familia sa, El a ilustrat faptul că numai cei drepți vor avea viață și binecuvântări de la Iehova Dumnezeu. în planul divin a venit timpul când Iehova a dat o ilustrație a felului de credință ce-i plăcea Lui și care-i dădea dreptul cuiva la favoarea și binecuvântarea Sa. Pentru a face această ilustrație, El l-a folosit pe Avraam. El i-a cerut să-și părăsească propriul popor și casa tatălui său și să meargă într-o țară străină, și i-a spus că după ce sosea acolo va face un legământ cu el. Avraam a mers 2.400 de kilometri până în această țară și acolo Dumnezeu a făcut un legământ sau o învoială pentru a-l face tatăl multor națiuni și pentru a-i da țara Palestina, o promisiune care va fi împlinită față de Avraam atunci când va fi înviat din morți. El a folosit de asemenea credința lui Avraam ca un model de credință pe care poporul Său trebuie să o posede pentru a-i plăcea lui Dumnezeu. în felul acesta Avraam este numit „tatăl celor care cred". Este scris că 'Avraam l-a crezut pe Dumnezeu și credința lui a fost socotită ca neprihănire'. Astăzi există puțini oameni pe pământ care au o credință ca a lui Avraam. Când Dumnezeu a scăpat pe copiii lui Israel de sub puterea lui Faraon, El îi învăța pur și simplu o altă lecție. Faraon îl ilustrează pe Diavol. Faraon a asuprit pe poporul ales al lui Dumnezeu. Diavolul îi asuprește pe toți oamenii de pe pământ. Dumnezeu intenționează să-i scape pe toți oamenii de sub puterea Diavolului și să-I distrugă complet pe acesta. Cuvântul Său ne spune aceste fapte, dar Dumnezeu și-a ilustrat scopul atunci când și-a scăpat poporul de mândrul, îngâmfatul și sfidătorul Faraon și a înecat oștirile acestuia în Marea Roșie. Aceasta înseamnă că Iehova îi va elibera pe toți de Satan și puterea lui și-l va nimici pe acesta. De multe ori Dumnezeu a purtat bătălii pentru poporul Său ales, izraeliții, și a nimicit un mare număr din dușmanii lor. Scepticii, savanții și alții, călăuziți de propria lor înțelepciune omenească, văd doar cruzime și nedreptate în aceasta și îl acuză pe Dumnezeu de intenții și scopuri rele. Dar marele învățător preda numai o lecție, pe care acești oameni sunt împiedicați s- o învețe de propria lor înțelepciune omenească, de propria lor îngâmfare. Dușmanii lui Israel erau și dușmanii lui Dumnezeu. Cuvântul Său declară că El îi va nimici pe toți dușmanii Lui în moartea a doua. Iehova a dorit să ofere ilustrații despre faptul că El avea putere să-și distrugă dușmanii și că în cele din urmă va face aceasta; de aceea, au existat aceste mari distrugeri de viață prin grindină, ciumă și în alte moduri. Prin distrugerea Sodomei și Gomorei și prin eliberarea dreptului Lot, Dumnezeu a dat o altă ilustrație a puterii și a scopului Său de a nimici tot răul și pe toți răufăcătorii și de a-i elibera pe cei drepți. Prin ocrotirea vieții lui Daniel în groapa leilor și a celor trei evrei în cuptorul de foc, Dumnezeu a ilustrat puterea și hotărârea Sa de a se îngriji și de a-i proteja pe urmașii Lui credincioși în toate timpurile și în felul acesta să-și confirme Cuvântul. în trecut, Iehova și-a ilustrat mai ales puterea și dreptatea, dar curând va veni timpul când El va oferi ilustrații ale iubirii Sale. Cu toate acestea, înainte de acel timp, El va da încă o ilustrație a dreptății Sale. El a decretat în mod drept că nici un păcătos nu va trăi, ci toți încăpățânații și îndărătnicii în ciuda celor șapte mii de ani de școală, vor fi nimiciți complet în moartea a doua. El a decretat că toate instituțiile rele vor fi distruse. în armonie cu aceste decrete, El a aranjat să vină „bătălia zilei celei mari a Dumnezeului Cel Atotputernic", care acum se află chiar în fața noastră. Această bătălie este numită „ziua cea mare a mâniei lui Dumnezeu" și „ziua răzbunării". în această bătălie Iehova își va demonstra din nou poporului Său dreptatea și puterea, nimicind toate planurile făcute de om, de păcat, nedreptate și asuprire și cele politice, financiare și religioase. Doctrinele false vor dispărea pentru totdeauna; legile restrictive vor fi interzise pentru totdeauna; națiunile vor fi zdrobite în bucăți ca vasul unui olar și niciodată nu vor mai fi refăcute; întregul pământ va fi pus sub un singur guvern, un guvern divin cu Isus ca Rege. Acest guvern va continua apoi să demonstreze iubirea lui Dumnezeu, deschizând mormintele și aducându-i de acolo pe cei morți și învățându-i și pe aceștia, împreună cu milioanele de oameni vii care nu vor merge în mormânt, adevărul despre planurile și scopurile lui Dumnezeu; învățându-i învățătura adevărată în locul doctrinelor false; făcând un nou cod complet de legi care nu va aduce foloase celor bogați și asuprire celor săraci; răsplătindu-i pe cei ascultători cu sănătate, putere, libertate, pace și viață veșnică, chiar aici pe pământ. Dându-I la moarte pe singurul Său Fiu născut pentru a fi Răscumpărătorul omului, Dumnezeu făcea o ilustrație sau o demonstrație practică a iubirii Sale. El confirma faptul repetat adesea în Cuvântul Său, că Dumnezeu este iubire. De aceea, noi citim că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu născut pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică". Bazat pe faptul morții lui Isus, va fi posibilă o înviere a tuturor celor morți. Această înviere a celor morți va fi cea mai minunată ilustrație a marii iubiri a lui Dumnezeu, precum și a îndurării Sale nemărginite. Pentru o mie de ani Dumnezeu va continua să-și demonstreze iubirea și îndurarea scoțându-i din mormânt pe toți care se află acolo și binecuvântându-i cu o cunoștință perfectă a adevărului, dreptății și iubirii. S-ar părea că aceste lecții, atunci când se vor termina, vor aduce pe fiecare persoană care a trăit vreodată, în armonie cu Dumnezeu; dar Biblia învață că unii vor rămâne împietriți, egoiști și răi la inimă și că aceștia, la sfârșitul celor șapte mii de ani, vor fi nimiciți în moartea a doua. Acesta va fi un alt act de îndurare și iubire din partea lui Dumnezeu. A-i lăsa să trăiască pe păcătoșii cu voia, când ei ar fi un blestem veșnic pentru ei și pentru alții, nu este o parte din programul divin. Planul lui Dumnezeu pentru cei rebeli este arătat în Ieremia 51:39, 57, care zice: „Vor adormi somnul cel de veci și nu se vor mai trezi". Această pedeapsă a unei nimiciri instantanee, fără vreo suferință legată de ea, ilustrează puterea, înțelepciunea, dreptatea și iubirea lui Dumnezeu. Cei care vor fi lăsați să trăiască vor fi cei cu bunăvoință, cei ascultători, cei care au învățat bine lecțiile și care, prin urmare, au drept la darul Iui Dumnezeu, care este viața veșnică. Aceștia vor cunoaște bineînțeles planurile și scopurile lui Dumnezeu; ei vor ști că El este singurul Dumnezeu adevărat; ei vor avea o încredere absolută în EI și nu se vor încrede în înțelepciunea omului. Ei vor asculta legea Sa pentru totdeauna și vor face veșnic voința Lui. în felul acesta vedem că marelui învățător îi va lua șapte mii de ani să-și învețe poporul marele adevăr declarat de Isus: „Și viața veșnică este aceasta: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu." - Ioan 17:3.