Pagină:The-higher-powers-part-2.pdf/11

că nimicirea veșnică este pedeapsa Lui pentru încăpățânare, Iehova Dumnezeu a dat multe ilustrații care sunt înregistrate în Cuvântul Său. Biblia nu spune că Dumnezeu va chinui veșnic pe cineva și acesta este motivul pentru care nu există ilustrații ale chinului veșnic în Biblie. Astfel de ilustrații se găsesc în crezurile și în cărțile făcute de om, ca Infernul lui Dante. Care sunt lecțiile despre care Dumnezeu vrea să învețe neamul omenesc? Există multe lecții; de fapt, prea multe pentru a vorbi despre toate într-o singură cuvântare. Dar aici este o listă parțială. Dumnezeu dorește ca toți oamenii să știe că El este singurul Dumnezeu; că El este Creatorul tuturor lucrurilor; că din mâna Sa nu vine altceva decât daruri bune și desăvârșite; că El este complet ne-egoist și nu are în inimă decât cele mai bune interese pentru creaturile Sale; că El este înțelept, drept, iubitor și puternic, că niciodată nu folosește vreuna din aceste însușiri spre paguba creaturilor Sale; că ascultarea de legile și aranjamentele Sale aduce pace, fericire, libertate și viață veșnică, în timp ce neascultarea de aceleași lucruri aduce necaz, regret, suferință și în cele din urmă moartea sau nimicirea veșnică. El, de asemenea, învață rasa umană că atunci când oamenii sau îngerii urmează propria lor înțelepciune, propriile lor dorințe, căi și planuri, indiferent cât de înțelepte și potrivite pot părea acestea, ei ajung totdeauna în dificultate. El demască înțelepciunea acestei lumi și arată că aceasta este nebunie înaintea lui Dumnezeu. El învață rasa umană că nu există altă cale de a obține binecuvântări, viață veșnică, libertate, pace și fericire decât prin ascultarea de legile Lui și prin supunere completă față de planurile și aranjamentele Sale. Toate aceste lecții sunt arătate în Cuvântul Său, dar Iehova știe, așa cum știe orice învățător înțelept, că nu este suficient doar să memorezi anumite reguli și legi, ci că sunt necesare experiențe practice pentru a imprima lecții care nu vor fi uitate niciodată. De aceea, El a pus deoparte șapte mii de ani cu scopul de a da aceste experiențe. Importantă între aceste experiențe practice pentru om este că Dumnezeu a considerat înțelept să permită omenirii să-și încerce propriile căi, planuri și scheme, știind foarte bine că fiecare din ele va fi un eșec. Pentru mai bine de șase mii de ani Dumnezeu i- a permis omului să-și încerce cele mai înțelepte planuri financiare, politice și religioase. Acești șase mii de ani sunt presărați cu eșecurile planurilor omului, ale speranțelor și proiectelor sale. Fiecare plan financiar, politic și religios pe care cei mai înțelepți oameni ai pământului l-au putut concepe a fost un eșec, și totuși omenirea n-a învățat lecția atât de clar și accentuat arătată în Cuvântul lui Dumnezeu, anume că „înțelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu". Motivul pentru care planurile oamenilor eșuează este că ele sunt egoiste, în timp ce planurile lui Dumnezeu sunt întemeiate pe iubire; căci însuși Iehova a decretat 'să iubești pe DOMNUL Dumnezeul tău cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți'. Orice proiect sau plan pentru binecuvântarea rasei umane, dacă este întemeiat pe orice altă bază decât pe iubire, este sortit eșecului, împreună cu durerea, dezamăgirea și regretul care-l însoțesc. Șase mii de ani de înțelepciune a omului, cu toate eșecurile, dezamăgirile și durerile ei, încă nu l-au învățat pe om lecția că legea și planul lui Dumnezeu sunt cele mai bune. De ce este omenirea atât de neglijentă să învețe aceste lecții? Răspunsul este că de când omul a căzut, ca rezultat al păcatului, el a devenit mândru, arogant, lăudăros, redus, pervers, încăpățânat, împietrit, îndărătnic și rebel. Această stare îl împiedică să profite de pe urma experiențelor sale. Toate acestea pot fi rezumate într-un singur cuvânt: egoism. Egoismul este de la Satan și este contrarul iubirii, care este de la Dumnezeu. Oamenii decăzuți, chiar cei mai buni dintre ei, sunt controlați de egoism. Dumnezeu a plănuit să aibă un neam de ființe drepte și fericite care să trăiască veșnic pe pământ. El a dat început acestui neam omenesc prin Adam și i-a spus să se înmulțească, să crească și să umple pământul. El i-a spus într-un limbaj clar și accentuat că, dacă va asculta, el va trăi, iar dacă nu va asculta, va muri. Adam nu era ignorant cu privire la ceea ce cerea Dumnezeu de la el. Pavel zice: „Și nu Adam a fost amăgit." (1Timotei 2:14) El avea cuvântul vorbit al lui Dumnezeu, dar nu avea experiențe practice pentru a-l confirma; și, când a venit un moment de criză, lui i-au lipsit încrederea, respecți I și devotamentul potrivit față de Creatorul său și a ales cu premeditare să urmeze propria cale de acțiune. Fără îndoială, el a gândit că făcea alegerea în mod înțelept și Dumnezeu i-a permis să facă așa cum alesese. Rezultatul a fost că au venit în existență păcatul și moartea, războaie, crime și toate lucrurile rele. Dumnezeu a executat pedeapsa împotriva lui Adam scoțându-l din grădină și lăsându-l să-și urmeze propriile planuri și dorințe. După 930 de ani de efort zadarnic, el a murit. Dar ce moștenire îngrozitoare a lăsat posterității! Acest lucru este relatat la Romani 1:21- 31. Cităm o parte a acesteia: „Măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu l-au mulțumit; ci s-au dedat la gânduri deșarte și inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit; și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor ... De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, ... căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu și au slujit și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului. ... Din pricina aceasta Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; ... Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune, de porniri răutăcioase; sunt șoptitori, bârfitori, urători de Dumnezeu, obraznici, trufași, lăudăroși, născocitori de rele, neascultători de părinți,