Această pagină nu a fost verificată
grad de închinare la creaturi, înălțare și preamărire a conducătorilor pământești, deci comiterea „păcatului Samariei”. (Amos 8:14) Nu era nici un război real declarat împotriva religiei, ca fiind a lui Satan, până la sfârșitul anului 1936. Se pare că întotdeauna a fost foarte greu chiar și pentru cei consacrați să stea departe de religie și de practicile religioase.
12 Observați că Judecători 4:1 spune: „Copiii lui Israel iarăși au făcut ce nu place Domnului, după moartea lui Ehud.” Aici se face referire la Ehud. Ehud și-a jucat rolul într-o mare dramă și a murit, iar referirea la moartea lui face ca astăzi să fie potrivită examinarea istoriei aceei drame și a semnificației ei tipice, așa cum este detaliat în capitolul 3 din Judecători, în special în versetele 12-30. În acea dramă profetică, Ehud și pumnaul său au jucat un rol important.
13 La timpul menționat în Judecători 3:12, copiii lui Israel practicau religia Diavolului. În acel timp nu era nici un judecător în Israel. Otniel, care fuses judecător în Israel, tocmai murise. În același fel, din 1878 și până în 1918 a fost un timp de pregătire a căii lui Iehova, înainte de venirea marelui Judecător trimis de Iehova. Apoi, Domnul Iehova L-a trimis direct pe Critos Isus, Judecătorul, la templu să-i judece pe creștinii mărutrisiți și pe practicanții ipocriți din „creștinătate” care pretind că sunt slujitorii lui Dumnezeu. Venirea lui Cristos Isus la templu a avut loc în anul 1918. - Maleahi 3:1-4.
14 Făcând acum referire la dramă, observați ce este scris: „Domnul l-a întărit pe Eglon, regele Moabului, împotriva Israelului, pentru că ăcuseră lucruri rele în ochii lui [Iehova]”. Răul lor consta în practicarea religiei. Moab a fost unul dintre fiii lui Lot, nepotul lui Avraam, marele patriarh al Israelului după care a fost numită națiunea. Acest lucru i-a făcut pe moabiți veri îndepărtați ai izraeliților. Practicarea religiei de către izraeliți a dus naținea într-o stare de mare neputință. Ei nu se mai bucurau de favoarea lui Iehova. Moabiții ocupau teritoriul din partea de est a Iordanului, erau puternici și au devenit mai agresivi. Moab, în această dramă profetică, pare să-i preumbrească pe liderii religioși care slujesc pentru plată, adică clasa religioasă, comercială și politică, ce adoptă și practică religia, cu scopuri egoiste. Aceștia sunt acei religioși care conduc tărâmul cunoscut sub numele de „creștinătate”. Chiar înainte ca izraeliții să treacă râul Iordan în Canaan, regele moabit, Balac, l-a angajat pe Balaam, profetul necredincios, un religios (și care în timpurile moderne ar fi clasificat ca „a cincia coloană”), să încerce să aducă un blestem asupra izraeliților, dar Balaam nu a reușit. - Numeri 22:1-41; 23:1-30.
15 În timpurile moderne mulți dintre cei care preting ca sunt consacrați în totalitate Domnului continuă să țină practicile religioase, să recunoască și să respecte oameni ca „stămâniri înalte”. Aceștia devin victimele marilor afaceri au ai puterilor financiare comerciale care împreună cu cei care practică religia ca profesie, o adoptă din motive egoiste, acționând sub influența și puterea demonilor. Această combinație a fost ilustrată de moabiți.
