Drama justificării (Partea 4)
Versiunea din 13 noiembrie 2020 05:01, autor: Administrator (Discuție | contribuții) (Administrator a redenumit pagina Drama justificării - partea IV în Drama justificării (Partea 4) fără a lăsa o redirecționare în loc)
Pagină:Drama-of-vindication-part-IV-1939.djvu/1
Pagină:Drama-of-vindication-part-IV-1939.djvu/2
TURNUL DE VEGHE
ANUNȚÂND REGATUL LUI IEHOVA
VOL. LX
15 MARTIE 1939
No.6
DRAMA JUSTIFICĂRII
Partea a 4-a
1 IEHOVA va face ca toată creația să știe că El este Dumnezeul Atotputernic. Numai cei care știu și recunosc acest lucru vor trăi. A fost foarte dificil pentru oameni să învețe acest fapt incontestabil. Printre oameni a existat întotdeauna o tendință de slăvire a creaturilor, iar aceasta s-a datorat influenței lui Satan. Vrăjmașul acela viclean a folosit tot felul de mijloace de înșelăciune și lingușire pentru a-i determina pe oameni să înalțe numele unei creaturi sau unor creaturi. Satan se înalță pe sine însuși împotriva lui Iehova Dumnezeu și scopul său este de a determina alte creaturi să se înalțe împotriva lui Dumnezeu în sfidarea Celui Preaînalt. Slăvirea de sine are ca rezultat doar un singur lucru, adică, umilirea și distrugerea. Isus a accentuat acest fapt acelora care l-au ascultat. Cuvintele sale sunt: „Căci oricine se înalță pe sine va fi umilit; și cel care se umilește pe sine însuși va fi înălțat. "- Luca 14: 11.
2 Isus a urmat cursul exact opus slăvirii de sine. El s-a umilit complet în ascultare de voința Tatălui său și Dumnezeu l-a înălțat pe Isus în locul cel mai înalt, următorul după Iehova însuși. De ce s-a umilit Isus? Pentru că îl iubește și l-a iubit întotdeauna pe Iehova din toată inima, sufletul și mintea. Dumnezeu a pus această regulă înaintea lui Israel: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta”. (Deut. 6: 5; Matei 22: 37) Puține persoane au apreciat importanța acelei reguli divine și mulți s-au întrebat de ce Dumnezeu a poruncit astfel creaturilor sale. Regula nu este în folosul lui Iehova, ci este anunțată în mod altruist pentru a-l proteja pe om de înșelăciunile viclene ale lui Satan. Hotărârea lui Satan este de a-i întoarce pe toți oamenii de la Dumnezeu; iar singurul loc de siguranță al omului este devotamentul deplin și nedivizat față de Cel Preaînalt.
3 Observați faptul că Iehova a început să mărească această regulă în fața israeliților. Numai un număr mic din acei oameni aflați în legământ cu Iehova au apreciat regula și au încercat să i se supună. Datorită experiențelor înregistrate ale Israelului natural și din cauza iluminării mai mari a Israelului spiritual, acesta din urmă ar fi trebuit în orice moment cu sârguință să
respecte și să asculte acea regulă divină, dar chiar cei mai mulți din numărul celor care au făcut legământ să facă voia lui Dumnezeu și au fost favorizați cu spiritul său nu au respectat această regulă.
4 Iosua conducea armata lui Israel și trebuia să i se reamintească forțat această regulă, iar el s-a supus cu bucurie, așa cum se va observa în continuare. Din ziua apostolilor până în prezent, urmașilor mărturisiți ai lui Cristos Isus li s-au reamintit în repetate rânduri importanța acelei reguli și doar câțiva au ascultat-o cu bucurie. Un exemplu foarte frapant al acestui eșec de a asculta este cel făcut de organizația romano-catolică, ai cărei lideri susțin, deși în mod fals, că sunt slujitorii lui Dumnezeu și biserica sa. Clerul acelei instituții se înalță pe sine însuși, iar oamenii îi înalță pe ei, iar sfârșitul lor este sigur conform declarației regulii. Dumnezeu nu omagiază persoane și regulile sale nu se schimbă. În timpul „perioadei Ilie” a bisericii, „slujitorul rău”, ca și clasă, a fost înălțat, iar membrii acesteia s-au înălțat și s-au ingramadit cu onoare și laude unul peste altul, făcând să pară că oamenii erau considerați de mare importanță; iar sfârșitul lor a fost clar marcat. Mat. 24: 48-51.
5 Iehova își propune să-și facă numele glorios în toată creația, pentru că numai cei care îl cunosc pe Iehova, recunoscându-l și ascultându-l conform regulii sale, va trăi întotdeauna. Să ținem cont de faptul că numele lui Iehova este cel în discuție. Cu excepția cazului în care numele său este înălțat între toată creația, Diavolul a reușit în provocarea sa rea și lăudăroasă. Diavolul nu poate reuși. Problema trebuie soluționată spre onoarea și gloria lui Iehova. Numele său cel mare și sfânt trebuie să fie justificat. Acesta a fost scopul lui Iehova de la început. Scopul său este sigur că va fi îndeplinit. Iehova nu ar putea fi niciodată deranjat în legătură cu justificarea numelui Său, deoarece acest lucru este sigur că se va realiza. Cunoscând sfârșitul de la început, El și-a ales propriul moment bun pentru a exalta și a-și justifica pe deplin numele. El a făcut multe ilustraii profetice cu poporul Său de legământ, Israel, ilustrând
84
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.
scopul său de a-și justifica numele. Drama profetică în care Iosua a jucat un rol atât de important a prezis scopul lui Iehova de a-și justifica numele și a ilustrat modul în care El va face acest lucru. Acum El dă poporului Său uns de pe pământ o revelație a acelei drame profetice pentru binele lor și al „tovarășilor” lor.
6 Iehova a făcut marele miracol de a reține apele rapide ale Iordanului și de a duce mulțimea lui Israel peste albia uscată a râului; și asta a fost o mărturie a numelui său. Acea minune a adus teroarea în inima dușmanului domiciliat în Canaan, și în special a celor din Ierihon, și a prezis că Dumnezeu va face ca frica să pună mâna pe toți religioșii și aliații lor în timpul mărturiei care trebuie dată chiar înainte de Armaghedon. "Și s-a întâmplat când toți
regii amoriților, care erau în partea de vest a Iordanului, și toți regii canaaniților, care erau lângă mare, au auzit că Domnul a uscat apele Iordanului dinaintea copiilor lui Israel, până când am fost trecuți peste, că inima lor s-a topit și nici nu mai era duh în ei, din cauza copiilor lui Israel".-Iosua 5: 1.
7 Israelitii se aflau în acest moment al dramei, campați în Gilgal, în partea de vest a Iordanului. Oamenii din Ierihon au observat miracolul făcut de Iehova prin aducerea peste apele umflate ale Iordanului a acealei mari mulțimi de israeliți și, fără îndoială, cei din Ierihon au comunicat acest fapt precum și frica oamenilor din toată țara Canaanului, și anume: Filistenilor de-a lungul țărmului Mediteranei, Tirului și Sidonului și altor popoare din țara Canaanului. Fără îndoială, dușmanul avea paznici în munții din vestul Iordanului și, când i-au văzut pe israeliți mărșăluind peste albia uscată a râului, și un mare zid de apă stând deasupra lor, mesagerii lor au fost trimiși în grabă pentru a anunța regii sau conducătorii din toate părțile țării Canaanului. Atât de uimiți au fost acei regi de miracolul pe care Iehova l-a săvârșit, încât ei, vorbind la figurat, s-au ofilit și frica i-a ținut în mână, cel puțin pentru o vreme. Acea parte a dramei profetice pare să fi avut în mod clar împlinire, care împlinire este acum deslușită de către „rămășița” (Rom. 11: 5) și „celelalte oi” ale Domnului, „mulțimea mare”, iar revelația acestui adevăr îi încurajează mult pe cei care îl iubesc pe Iehova și pe Regele său.
8 Slujitorii credincioși ai lui Iehova din teren au îngrămădit cărțile și altă literatură care explicau Cuvântul Său începând cu anul 1922, iar acum, în anul 1931, corespunzător momentului traversării Iordanului și marcând momentul intrării
unșilor lui Dumnezeu în condițiile regatului, broșura Regatul Speranța lumii a fost servită elementului oficial al „Creștinătății”. Domnul a avut grijă ca mesagerii sau vestitorii să transmită acel mesaj clerului, politicienilor, traficanților comerciali, armatei și altor oficiali, făcându-i astfel să observe că conducerea modernă a națiunilor de către oameni egoisti este condamnată și curând trebuie să se termine. A fost observat că israeliții antitipici (adică spirituali) au fost aduși în siguranță și în mod miraculos peste Iordanul antitipic și acum, în anul 1931, erau „în țara făgăduinței” și declarau cu îndrăzneală numele lui Iehova și al Regelui său și făcând cunoscut faptul că regatul lui Dumnezeu sub Cristos va șterge în curând orice stăpânire egoistă a lumii. Unșii Domnului au primit din mâna Celui Preaînalt „numele nou” (Is. 62: 2; Rev. 2:17) și acum, în calitate de slujitori și martori ai lui Iehova acreditați în mod corespunzător aceștia vor împinge înainte în lucrarea de mărturie cu mai mult zel ca niciodată inainte. Numele lui Iehova a început acum să fie înălțat așa cum nu mai fusese înainte. Poporul lui Dumnezeu era înarmat pentru conflict și acesta începea.
9 Așa cum regii Canaanului au fost foarte deranjați de ceea ce sa întâmplat, la fel faptele arată că în anul 1931 a existat o stare foarte tulburată între națiunile pământului, inclusiv elementele religioase, politice, comerciale și militare ale acestora. Toți erau speriați; toți erau neliniștiți. În acel an, papa, conducând elementele religioase ale lumii, și-a transmis binecuvântările asumate asupra lumii, dar acel timp de binecuvântare anticipat nu s-a concretizat și asta i-a speriat pe adepții săi mai mult ca niciodată. În acel an, oamenii din Spania au consitutit o republică, care a oferit o scuză pentru o rebeliune catolică. În acel an, președintele Statelor Unite a proclamat un moratoriu asupra datoriilor europene din cauza condițiilor perturbate. Guvernul Laburist britanic a căzut în acel an, Marea Britanie a renunțat la standardul de aur, iar prin Statutul de la Westminster Imperiul Britanic a ajuns la sfârșit în acel an, fiind succedat de Commonwealth-ul Națiunilor Britanice. Japonia a invadat Manciuria; iar prima conferință mondială privind dezarmarea a fost convocată la Geneva, Elveția. Așa au fost unele dintre lucrurile tulburătoare din acel an; și, deși se poate spune în mod corect că martorii lui Iehova nu au participat cu nimic la aceasta, Iehova a manevrat dușmanul pentru ca condițiile să se potrivească cu ceea ce sa întâmplat cu mult timp în urmă în Canaan. Arătând în continuare că regii canaaniți din zilele moderne au fost deranjați, pe lângă cele spuse mai sus, guvernul canadian a acționat drastic la scurt timp după aceea pentru a opri pe martorii lui Iehova să transmită mesajul regatului în
15 Martie, 1939
TURNUL DE VEGHE
85
acea țară, iar inamicul combinat din America a încercat să facă același lucru. Martorii lui Iehova au devenit un coșmar pentru elementele conducătoare. Sperietoarea a crescut de atunci.
INTERESELE REGATULUI
10 În acest moment al dramei profetice, israeliții se aflau în țara făgăduinței, ilustrând condițiile regatului în care s-a aflat Israelul spiritual când a fost adunat la Domnul, Regele și care israeliții spirituali în mod colectiv sunt făcuți o parte din „slujitorul credincios și înțelept” căruia îi sunt încredințate toate interesele regatului cu privire pământ. (Mat. 24:45-47) Acum ei trebuie să fie în întregime devotați lui Dumnezeu și intereselor regatului sub Cristos Regele. Drama profetică a prezis această devotament deplin și complet, în următoarele cuvinte: „În acel moment Domnul i-a spus lui Iosua:„ Fă-ți cuțite ascuțite și circumcide din nou pe copiii lui Israel a doua oară ”. (Ios. 5: 2) Timpul Paștelui era aproape și nimeni nu putea lua parte la Paște necircumcis. Porunca Domnului dată a fost de a relua tăierea împrejur, adică de a tăia împrejur pe cei care s-au născut în timpul călătoriei în pustie și care nu fuseseră tăiați împrejur în timpul călătoriei. Jos în Egipt a avut loc o circumcizie în masă a bărbaților israeliți înainte de celebrarea Paștelui original. (Ex. 12: 43, 44, 48) La intrarea în țara făgăduinței și înainte de prima sărbătoare a Paștelui în acea țară, există o altă circumcizie în masă comandată și executată tuturor celor care au neglijat acel lucru până atunci. Aceasta a fost a doua circumcizie în masă, deci în sensul scripturii, „circumcizia din nou”. Acea circumcizie a fost un simbol al devoțiunii depline față de Iehova Dumnezeu. Când Dumnezeu i-a dat „prietenului” său pământesc noul său nume, schimbându-l din Avram în Avraam, Dumnezeu a stabilit cu el legământul circumciziei. (Geneza 17: 5-14; Rom. 4: 11-13) Datorită credinței sale și ascultării față de Dumnezeu Avraam a fost socotit drept; și, prin urmare, dreptatea sa a fost prin credință. El a fost complet devotat lui Dumnezeu, iar acest lucru a fost simbolizat prin circumcizie. Israeliții aduși peste Iordan și-au arătat credința în Dumnezeu și, datorită credinței și ascultării lor, au reprezentat o clasă dreaptă, care clasă este în întregime devotată lui Dumnezeu și intereselor regatului său. Circumcizia a fost un simbol al mărturiei sale.
11 Martorii lui Iehova, exercitând credința în și ascultare față de Dumnezeu au fost scoși din Iordanul antitipic în anul 1931, iar „numele nou”, pe care Dumnezeu li le-a dat, a fost acum dezvăluit și le-a fost acordat și recunoscut public. Ei au fost conștientizați de „noul nume”, și acolo a avut loc circumcizia antitipică
asupra rămășiței credincioase, aceasta fiind circumcizia inimii, în spirit. (Rom. 2: 29; Fil. 3: 3; Col. 2: 11) Rămășița se afla atunci în legământul de credincioșie cu Iehova, adică legământul pentru regat și ei trebuiau să fie în întregime și complet devotați acelui regat. Iehova este întotdeauna credincios și cei cărora le-au fost incredințate interesele regatului, trebuie să fie credincioși până la sfârșit, dacă vor să primească benecuvântarea veșnică a lui Iehova. „Să știi, dar, că Domnul, Dumnezeul tău, este Dumnezeu, Dumnezeul credincios, care păstrează legământul și mila cu cei ce-L iubesc și păzesc poruncile Lui, până la o mie de generații”. -Deut. 7: 9.
12 Ce se cere, deci, celor din legământul pentru regat? Ei trebuie să-L iubească pe Dumnezeu și să respecte poruncile Lui. Numele său va fi justificat prin credincioșia lui Iehova, care este întotdeauna sigură și prin credincioșia celor pe care i-a luat în legământul pentru regat. La timpul potrivit, oamenii care trăiesc se vor închina lui Iehova datorită credincioșiei sale manifestate. (Isaia 49: 7) Cei care sunt în linie pentru regat și care nu sunt credincioși până la capăt eșuează complet. Numai cei care sunt credincioși, îndemnați de iubire și care își dovedesc astfel credincioșia până la moarte, primesc cununa vieții. (Rev. 2: 10) Cei care sunt în legământul pentru regat au această avertizare: „Fiți sfinți, căci eu sunt sfânt”. (1 Pet. 1:15, 16; Lev. 11:44) Iehova este dedicat în întregime și fără rezerve dreptății, așa că cei pentru regat trebuie să fie, asemenea, în întregime devotați fără rezerve dreptății, manifestată prin regatul lui Dumnezeu sub Cristos.
13 Pe câmpiile Moabului, unde israeliții au fost adunați și unde Moise li s-a adresat ca slujitor al lui Iehova (Deut. 1: 3-5; 29: 1), și care a avut loc cu aproximativ două luni înainte ca israeliții să intre în Canaan, Moise a subliniat necesitatea devoțiunii complete față de Iehova: „Circumcideți așadar inimile voastre și nu vă mai încăpățânați”. (Deut. 10: 16) Dacă israeliții naturali ar fi fost supuși pe deplin legii lui Dumnezeu și această ascultare ar fi fost determinată de dragoste sau devoțiune altruistă față de numele său, ei nu puteau să fie și nu ar fi fost încăpăținați. Moise le-a spus israeliților că Dumnezeu îi va duce în țara făgăduinței, dar împlinirea acelei făgăduințe a însemnat că ei trebuiau să fie ascultători: „Și Domnul, Dumnezeul tău, te va duce în țara pe care o stăpâneau părinții tăi și tu o vei stăpâni; și El îți va face bine și te va înmulți mai mult decât pe părinții tăi. Domnul, Dumnezeul tău, îți va tăia împrejur inima ta și inima seminței tale, ca să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta și cu tot sufletul tău, ca să poți trăi."- Deut. 30: 5, 6.
86
TURNUL DE VEGHE
BROOLLYN, N.Y.
14 Ce se înțelege prin tăierea împrejur ... a inimii? Tăierea și îndepărtarea în întregime a tot ceea ce ar putea împiedica devotamentul deplin pentru regatul lui Dumnezeu. „Inima” reprezintă sediul motivației sau devotamentului iubitor. A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a fi devotat în mod altruist Lui și regatului Său sub Cristos Regele, mijlocul de a-și revendica numele. Devoțiune altruistă față de Dumnezeu înseamnă că cineva trebuie să se dăruiască în întregime, fără rezerve, slujirii regatului lui Dumnezeu. Acest lucru a fost simbolizat sau ilustrat de circumcizia în masă cărnii care a avut loc atunci când israeliții au intrat în țara Canaanului.
15 În împlinirea acestei părți a ilustrației profetice, observați ce se cere martorilor lui Iehova aduși în organizația capitală a lui Dumnezeu și făcuți o parte a aceasteia pe pământ. Ei trebuie să fie complet separați de lume și să nu se conformeze acesteia. (Deut. 12: 29-32; Rom. 12: 2; Iac. 1:27) Cineva nu se poate amesteca cu nicio parte a organizației Diavolului și, în același timp, se închină pur și cu adevărat Dumnezeului Atotputernic. Nu trebuie să existe nicio relație ilicită cu organizația lui Satan. (Deut. 22: 13-30) Nu trebuie să existe niciun compromis cu lumea. Prin urmare, niciunul din poporul de legământ a lui Dumnezeu nu ar putea saluta "heil" în mod potrivit un conducător uman, așa cum este necesar în Germania, sau să salute sau să se supună sau să venereze orice ilustrând sau reprezentând un guvern pământesc, acțiune care ar atribui salvarea acelui guvern. Fiecare din poporul de legământ al lui Dumnezeu trebuie să fie în întregime pentru regatul lui Dumnezeu, indiferent de ce suferință ar putea aduce acest lucru asupra lor. (Deut. 7: 1-5; 12: 1-3) Ei nu trebuie să depindă de guverne lumești, ci trebuie să se bazeze în totalitate pe Iehova Dumnezeu și regatul Său. (Deut. 15: 6) Din acest motiv, cei care se află într-un legământ de a face voia lui Iehova nu pot să-și permite să salute steagul vreunui guvern pământesc, deoarece aceasta încalcă în mod clar legea lui Dumnezeu, iar legea lui Dumnezeu este mai mare decât orice lege pământească. Dacă acestora li se aplică pedeapsa corporală pentru refuzul unui asemenea salut, cei devotați Domnului îl vor asculta pe Dumnezeu indiferent de consecințe. Unsii trebuie să-și păstreze integritatea față de Dumnezeu, care va fi testată prin lauda lor consistentă adusă lui Iehova și să facă aceasta indiferent de toată opoziția sau batjocura care ar putea fi adusă asupra lor. (Dent. 29: 24-28) Poporul de legământ al lui Dumnezeu trebuie să se hrănească cu hrana spirituală pe care Domnul a asigurat-o pentru ei. (Deut. 14: 1-21) Aceștia trebuie să facă bine tuturor, așa cum au ocazia și în special celor care îl iubesc și îl slujesc pe Iehova. (Deut. 22: 1-8; Gal. 6: 10) Ei nu trebuie să se complacă în ceea ce atrage atenția asupra lor, ci trebuie să dea întotdeauna glorie și onoare lui Iehova. (Deut. 22: 5-12) Ei trebuie să fie în unitatea completă unul cu altul. Ei trebuie
să fie credincioși în protejarea, avansarea și promovarea intereselor regatului, iterese ce le-au fost încredințate. Pentru ei, regatul este totul, pentru că este mijlocul de a onora și de a justifica numele lui Iehova. A face aceste lucruri, determinat de iubire, adică o devoțiune altruistă față de Dumnezeu și regatul Său, înseamnă a dovedi fidelitatea și integritatea cuiva. Acesta este sensul circumciziei inimii.
16 Iosua a continuat să ducă la bun sfârșit această parte a dramei profetice: „Și Iosua i-a făcut cuțite ascuțite și i-a circumcis pe copiii [bărbaților] lui Israel la dealul prepuțurilor”. (Ios. 5: 3) Textul de aici vorbește despre locul numit „dealul prepuțurilor”, arătând că era o grămadă mare de astfel de lucruri și care era o mărturie despre curățarea Israeliților și separarea lor completă de ceilalți oameni ai țării. Aceștia se pregăteau pentru anii de luptă împotriva cananiților necircumciși, necurați, care se închinau diavolului. Ilustrația arăta o lucrare similară care urmează să fie interpretată din 1931.
17 În împlinirea acestei părți a dramei, faptele arată că aceasta a avut loc după acordarea „noului nume”, care a fost dezvăluit poporului lui Dumnezeu în 1931. La scurt timp după aceea, poporul lui Dumnezeu de peste tot
pământul a adoptat și a primit cu bucurie acel „nume nou”. Numărul din Turnul de veghe din 15 octombrie 1931 anunța că „Comitetul editorial”, prevăzut de către un om, a fost întrerupt ș a fost recunoscut public că Iehova Dumnezeu și Cristos Isus sunt Învățătorii bisericii, în locul oamenilor. Aceasta i-a durut mult pe unii aceasta, iar durerea lor nu s-a vindecat. Turnul de veghe din 1 noiembrie 1931 a publicat articolul „Învățat de Dumenzeu”, subliniind faptul că Iehova și Cristos sunt Învățătorii și nu oamenii. Cei cu starea corectă a inimii s-au vindecat rapid. A urmat curățarea indivizilor plin de sine ca „bătrâni electivi” și aceștia nu s-au vindecat. Turnul de veghe din 15 August și 1 Septembrie 1932, în articolele „Organizația lui Iehova”, a adus dovada biblică care arată că funcția de „bătrân ales” era o invenție umană și ar trebui discreditată. Turnul de veghe din 15 octombrie 1932, a publicat o rezoluție adoptată și care a servit ca un anunț colectiv al poporului lui Iehova, că „sanctuarul a fost curățat”. (Dan. 8:14) Rezultatul a fost purificarea și curățarea organizației pregătitoare pentru desfășurarea lucrării de mărturie, de război împotriva inamicului. Numai cei circumciși cu inima, adică în întregime devotați lui Dumnezeu, vor merge mai departe în războiul dinaintea lor.
18 Timp de mulți ani, motivul principal care a determinat pe cineva să fie un imitator mărturisit al lui Cristos Isus a fost egoismul, adică salvarea de sine. Acest lucru este arătat și în drama profetică. „Și acesta este motivul
15 Martie, 1939
TURNUL DE VEGHE
87
pentru care Iosua a circumcis: Toți oamenii care au ieșit din Egipt, care erau bărbați, chiar și toți oamenii de război, au murit în pustie pe drum, după ce au ieșit din Egipt. Acum toți oamenii care au ieșit au fost circumciși; dar tot poporul care s-a născut în pustie pe drum, când ieșise din Egipt, nu au fost circumciși. Căci copiii lui Israel au umblat patruzeci de ani în pustie, până când toți cei ce erau oameni de război, care au ieșit din Egipt, au fost mistuiți, pentru că nu au ascultat glasul Domnului; cărora Domnul le-a jurat că nu le va arăta țara pe care Domnul a jurat-o părinților lor că ne-o va da, o țară în care curge cu lapte și miere. Iar copiii lor, pe care i-a ridicat în locul lor, Iosua i-a circumcis; căci erau necircumciși, pentru că nu i-au circumcis pe drum. "- Ios. 5: 4-7.
19 În împlinire, rețineți că din 1878 până la venirea Domnului la templu în 1918 și chiar până în 1931, mulți s-au declarat că sunt devotați lui Dumnezeu și regatului Său, dar au fost necircumciși cu inima, precum „bătrâni electivi” și alții care s-au ținut de practicile religioase. Clasa sanctuarului lui Dumnezeu trebuia „curățată” de astfel de condiții necurate (Dan. 8:14), ignoranța și inocența nemai fiind o scuză pentru practicarea religiei. Cei care au refuzat circumcizia inimii de către Mai Marele Iosua trebuie adunați afară dintre cei care stau la rând pentru regat. Faptele arată că acest lucru a fost făcut după anul 1931.
20 Toți bărbații născuți în pustie aveau vârsta sub patruzeci de ani, iar circumcizia i-a făcut incapabili pentru a conduce operațiunile de război împotriva inamicului în timp ce se aflau în această stare. Prin urmare, ei au trebuit să rămână inactivi pentru o vreme: „Și s-a întâmplat, după ce au terminat circumcizia tuturor bărbaților, că au stat în locurile lor din tabără până când s-au vindecat”. -Josh. 5: 8.
21 În perioada dizabilității lor, Iehova i-a protejat pe israeliți. Dacă dușmanul ar fi ieșit din fortificațiile lui din Ierihon și ar fi atacat pe israeliți în timp ce aceștia din urmă erau astfel invalizi, ar fi putut fi o zi foarte rea pentru israeliți. Iehova, datorită credincioșiei israeliților, i-a protejat, ținând dușmanul în Ierihon, făcându-i să se teamă foarte mult, și astfel războinicii din Ierihon au rămas inactivi. (Ios. 6: 1) Iehova îi protejase pe israeliți în condiții similare jos în Egipt, trimițând peste Egipteni o plagă de trei zile de întuneric în timpul circumciziei. (Ex. 10: 21-23) În împlinirea acestei părți a dramei a existat o încercare dureroasă asupra celor consacrați și în special a celor care s-au supus
circumciziei inimii de către Domnul. A fost prea mult pentru unii, precum „bătrânii electivi” și religioniștii, în timp ce cei cu adevărat devotați lui Dumnezeu s-au supus operațiunii cu bucurie, bucurându-se în suferința lor, că au fost considerați vrednici să poarte ocările pentru că au fost martori credincioși ai lui Iehova.
22 Gilgal a fost locul primei tabere după intrarea în Canaan. O semnificație a acestui nume este „Cerc”. Grămada de pietre sub formă de cerc (Ios. 4: 20-24) sugerează mărturia nesfârșită numelui lui Iehova, care va dura. Numele înseamnă și „Rostogolire”, ceea ce este foarte semnificativ. "Si Domnul i-a spus lui Iosua: În ziua aceasta am îndepărtat de voi ocara Egiptului. De aceea numele locului se numește Gilgal [(marginea) care se rostogolește] până în zilele noastre." Pentru cananiți numele însemna doar un loc; dar când poporul de legământ al lui Dumnezeu a ajuns acolo, el a dat un nou sens acelui nume, adică: „Eu am îndepărtat”; adică Dumnezeu a îndepărtat ocara poporului Său. (Ios. 5: 9) În ceea ce privește împlinirea:
23 Înainte de 1931, egiptenii și filistenii moderni, reprezentând pe religioniști și alți dușmani, au batjocorit poporul credincios al lui Iehova ca fiind un popor fără nume, adică fără un nume real, și astfel acei religioși au desemnat poporul lui Dumnezeu cu porecla de „Ruseliști”, „Oameni Zorilor Mileniului”, „oportuniști a doua oară” și alte nume. Ei au fost arătați ca imitatori ai unui singur om, dând slavă conducătorului lor mort. A existat un motiv considerabil pentru aceasta, deoarece exista o dispoziție de a acorda o înaltă stimă, onoare și glorie creaturilor umane, așa cum au făcut și continuă să facă sistemele religioase. Din asta, poporul lui Dumnezeu trebuie să iasă. Poporul credincios al lui Iehova poate marca bine timpul și locul în care Dumnezeu „a înlăturat [asemenea] ocară”. Aceasta a fost opera Domnului și în cinstea numelui său. Locul era la congres, Iulie 1931, când Iehova a dezvăluit poporului său „noul nume”. Inamicul se referă încă la poporul lui Dumnezeu în mod disprețuitor ca „auto-proclamați martori ai lui Iehova”. Dar asta nu îi deranjează deloc, deoarece ei cunosc „noul lor nume” pe care Dumnezeu li l-a dat și ei sunt încântați să-l poarte. Ei știu relația lor cu Iehova, cu Regele și regatul Său și știu că regatul este aici și că ei au intrat în țara promisă antitipică. Ei nu mai recunosc pe egiptenii moderni drept „puterile superioare”. (Rom. 13: 1) De acum înainte credincioșii îl cunosc și îl recunosc cu bucurie pe Iehova Dumnezeu și pe Cristos Isus drept adevăratele Puteri Superioare și nimeni de pe pământ nu este recunoscut ca atare. Prin urmare, de acum înainte, religioșii nu pot ocărâ corect pe Dumnezeului nostru în a eșua să-și țină promisiunea față de poporului său legământ și în ai aduce în țara făgăduinței. Cu dispreț și în derâdere, religioniștii
88
TURNUL DE VEGHE
Broollyn, N.Y.
râd de martorii lui Iehova pentru că au proclamat că regatul lui Dumnezeu a venit și că ei reprezintă și susțin interesele regatului; dar faptul rămâne adevărat fără nici o îndoială și, prin urmare, martorii lui Iehova nu au nici un motiv de frământare cu privire la ocărurile aduse asupra lor de mulțimea rea care defăimează numele sfânt al lui Dumnezeu.
PAȘTELE
24 Au trecut exact 40 de ani de când israeliții au ținut primul Paște în Egipt, când s-a făcut legământul legii și Iehova i-a eliberat. "Și copiii lui Israel au tăbărât la Ghilgal și
a ținut Paștele în a paisprezecea zi a lunii, seara, în câmpiile Ierihonului. "- Ios. 5: 10.
25 Acum, în ziua a 14-a Nisan, au sărbătorit primul lor Paște în țara promisă. Ierihon era chiar lângă ei, unde se afla inamicul, iar israeliții ar fi putut fi atacați în orice moment, dar asta nu i-a determinat să se bazeze pe propria lor înțelegere și să concluzioneze că vor sări peste Comemorare din cauza situației de urgență. Au ținut Paștele la timp. Trebuie să fi fost un timp de adevărată bucurie, deoarece trecuseră treizeci și nouă de ani de la ultima celebrare a Paștelui. Fără îndoială că a fost un timp în care au avut bucuria Domnului, pentru că îi ascultau voia. Rețineți acum ce a urmat în împlinirea acelei drame profetice. La scurt timp după învățarea „noului lor nume”, poporul Domnului a fost făcut să înțeleagă, din Turnul de veghe din 15 februarie 1932, ceea ce constituie „bucuria Domnului”, iar motivul dat în acesta a fost și este: „Pentru că a sosit timpul pentru justificarea numelui lui Iehova”. Este bucuria rezultată din faptul că a sosit timpul ca Cristos Isus să justifice numele Celui Preaînalt. Cursul potrivit pentru unșii Domnului pare să fie clar că ar trebui să țină o sărbătoare de comemorare la ora stabilită în fiecare an și trebuie să facă acest lucru nu în tristețe, ci în bucurie. În consecință, pentru prima dată de la Comemorarea sărbătoririi morții lui Isus, săptămâna care a început cu acea zi (20 martie 1932) a fost pusă deoparte ca o perioadă pentru a da mărturie publică la nivel mondial și acea perioadă a fost marcată și cunoscută sub numele de „Perioada mărturiei internaționale de Ziua Recunoștinței” și s-a dovedit a fi un sezon de mare bucurie pentru rămășiță și pentru „tovarășii” lor, „celelalte oi”ale Domnului. Turnul de veghe care se ocupa de Comemorare din acel an a mai spus:
„MĂRTURIA REGATULUI. Nu există niciun motiv pentru care vreunul din poporul Domnului ar trebui să observe orice sărbătoare care este fixată sau pusă deoparte de organizația acestei lumi. Poporul tipic al lui Dumnezeu a sărbătorit două perioade ale anului: una în primăvară și una în sezonul de toamnă.
Aceste perioade erau „sfinte pentru Domnul”. (Vezi Ezra 6: 19-22; Neemia 8: 1-3, 9-12, 14-18.) De ce poporul uns al lui Dumnezeu nu ar trebui să respecte în mod special în timpul anului două zile de bucurie, mulțumire și laudă aduse lui Iehova Dumnezeu? „Bucuria Domnului este tăria ta.” Domnul „ne-a dat o înțelegere a cuvântului Său” și continuă să ne „hrănească grațios cu hrană convenabilă”. (Ne. 8: 10, 12; Prov. 30: 8) Regatul este aici și progresează, iar treaba noastră este să cântăm laudele lui Iehova Dumnezeu și, ca martori ai săi, să depunem mărturie pentru numele său. (Isaia 12: 3-6; 43: 10-12) Perioada 1 la 9 octombrie inclusiv este, prin urmare, denumită și marcată ca Perioadă de mărturie a Regatului. Fie ca grupele poporului lui Dumnezeu din diferite comunități să țină un congres de serviciu începând de vineri seară; apoi, fie ca perioada următoare de nouă zile să fie devotată serviciului, aceasta să fie o perioadă de mulțumire cu bucurie, laudă și serviciu pentru Iehova Dumnezeu, o sărbătoare pentru lucrarea prosperă a regatului. În acea perioadă de timp, toți martorii lui Iehova, în măsura în care este posibil, ar trebui să participe la depunerea de mărturie și laudă lui Iehova și a regatuilui Său, prin purtarea roadelor regatului altora care doresc să audă."- Turnul de veghe 15 februarie 1932, pagina 57, paragraful 27.
26 Următoarea perioadă de mărturie la nivel mondial a fost cea din 1-9 octombrie 1932, cunoscută sub numele de „Perioada mărturiei regatului”. Între cele două perioade de mărturie pline de bucurie numite mai sus, carțile a doua și a treia din Justificare au fost eliberate spre publicare, acestea fiind suplimentare la Justificare Cartea întâia. În cărțile Doi și Trei, este adusă dovada Scripturală că profețiile din vechime consemnate în Scripturi și pe care creștinii le înțeleseseră ca aplicându-se „Israelului după carne” și restaurării lor în Palestina, în realitate și de fapt se aplică numai la izraeliții spirituali, martorii lui Iehova, poporul său uns și pentru eliberarea lor de organizația lui Satan și reintegrarea lor în privilegiile și serviciile regatului, care au avut loc în special din și după anul 1931. Aceste două cărți, pregătite și publicate prin grația lui Dumnezeu și al Regelui său, arată cu adevărat fără îndoială că martorii lui Iehova au intrat în „țara făgăduinței”, după ce au trecut Iordanul antitipic. La scurt timp după aceea Iehova i-a dezvăluit poporului Său că „noul legământ”, pe care El îl face,
nu se aplică Israelului după trup, ci Israelului spiritual, martorii lui Iehova, și publicarea acelui adevăr satisfăcător a apărut în Turnul de veghe, numere din aprilie până în iulie 1934, și în cartea Iehova în același an.
27 Timp de patru zile după intrarea în Canaan, Dumnezeu a făcut ca mana să cadă pentru hrana israeliților. Ei au sărbătorit Paștele în seara
15 Martie, 1939
TURNUL DE VEGHE
89
zilei de 14 Nisan și a doua zi dimineață au mâncat o hrană diferită. „Și au mâncat din porumbul vechi al țării în ziua de după Paște, prăjituri nedospite și porumb uscat în aceeași zi. "- Ios. 5:11.
28 Porumbul tocmai fusese smuls și era oarecum verde și trebuia să fie prăjit sau uscate și din acest motiv ei au mâncat „porumb prăjit”. În ceea ce privește împlinirea acestei părți a ilustrației, rețineți că până în 1932 oamenii devotați ai lui Dumnezeu își hrăneau mintea într-o mare măsură cu învățăturile care fuseseră predicate și publicate înainte de anul 1918, învățături ce nu erau actualizate. Un om se îngrijise de un comitet editorial și stabilise ce ar putea și ce nu ar putea fi publicat în Turnul de veghe. A existat o reticență de a se îndepărta de acea învățătură anterioară, ceea ce arată că cei consacrați pe deplin erau încă oarecum religioși. „Bătrânii electivi” predicau încă în congregații și au continuat să facă acest lucru până după trecerea antitipică a Iordanului și până în 1932, când Turnul de veghe a publicat articolele „Organizația lui Iehova”. (Vezi The Turnul de veghe 15 august și 1 septembrie 1932.) Înainte de acel moment, profeția biblică era aplicată evreilor după trup, ascunzând astfel hrana corectă a regatului. Mana era o mâncare temporară dată israeliților într-o situație de urgență; de asemenea cea mai mare parte din ceea ce Domnul a permis să fie învățat înainte de 1932 era hrană temporară pentru Israelul spiritual.
29 Valea Iordanului la punctul de intrare în Canaan trebuie să fi fost foarte productivă ca pe vremea lui Avraam. „A fost bine udat peste tot, înainte ca Domnul să distrugă Sodoma și Gomora”. (Gen. 13:10) Intrând în țară, israeliții și-au însușit pentru propria lor folosință culturile de cereale în creștere: „Și mana a încetat a doua zi după ce mâncaseră din porumbul vechi al țării; copiii lui Israel nu mai aveau mană; dar au mâncațt din fructele țării Canaanului în acel an. "- Ios. 5:12.
30 În timpul călătoriei de patruzeci de ani în pustie, ilustrația manei se aplicase Israelului natural; dar cuvintele lui Isus (Ioan 6: 31-58) indică faptul că mana antitipică se aplică Israelului spiriual, inclusiv „rămășiței”, dar nu și „celorlalte oi”, care compun „muțimea mare”. Prin urmare, când a sosit timpul ca Domnul să dea poporului Său o înțelegere clară a adunării „celorlalte oi” ale sale, oamenii cu bunăvoință, mana, adică hrana temporară mentală și spirituală, a încetat și a fost înlocuită cu hrana solidă, stabilă a adevărului regatului. Din și după 1931, când Domnul a dat „bănuțul” slujitorilor săi din „vie” (Matei 20: 1-16) și când
lucrătorii regatului erau în țara regatului, Domnul a început să-și desfășoare dramele profetice. Articolul despre comemorare din Turnul de veghe din 1 martie 1938 va fi considerat aici cu interes.
31 În armonie cu această afirmație, se vede că strângerea oamenilor cu bunăvoință de către Domnul a fost pusă în fața poporului lui Dumnezeu la Londra în iunie 1931 și la Columbus în iulie a aceluiași an și mai clar de drama profetică cu Iehu-Jonadab publicată în Turnul de veghe în iulie 1932. Astfel, exact la timp și în timp util, începând cu 1932, martorii lui Iehova au fost hrăniți de Domnul cu roade sau adevăruri ale regatului, mai degrabă decât cu ceea ce fusese pe masă înainte de 1918 și ceva timp după aceea. Ceea ce a servit ca hrană temporară timp de patruzeci de ani a încetat în mod corespunzător și Domnul a început să-și hrănească poporul cu „hrană la timpul potrivit”. (A.R.V.) Prin urmare, se vede clar că adevărul regatului cu privire la poporul de legământ al lui Dumnezeu și obligațiile lor, precum și adevărurile în ceea ce privește oamenii cu bunăvoință, au început să se deschidă ca „hrană la timpul potrivit”. După cum a promis, Iehova „a pregătit această masă pentru martorii săi credincioși în prezența dușmanilor din timpurile moderne”. -P. 23: 5.
INSTRUCȚIUNE
32 Iehova, vorbind prin Moise (Deut. 20: 16-20), a dat instrucțiuni generale cu privire la modul de asediere și de cucerire a cetății Ierihon, dar acum această dramă profetică, cu Iosua, a fost pusă în scenă și anumite instrucțiuni specifice trebuie să fie date cu privire la Ierihon. Asediul Ierihonului era pe cale să înceapă și Iehova i-a dat instrucțiuni speciale lui Iosua cu privire la modul în care ar trebui să fie atacat și cucerit. „Și s-a întâmplat, când Iosua era lângă Ierihon, că și-a ridicat ochii și s-a uitat, și iată, că un om stătea în fața lui, cu sabia scoasă în mână; și Iosua s-a dus la el și i-a spus, ești pentru noi sau pentru adversarii noștri? " -Josh. 5:13.
33 Se pare că Iosua a ieșit singur să vadă împrejurimile Ierihonului, să analizeze situația și inamicul și să examineze ce metodă va folosi pentru a cuceri cetatea. El trebuia să-și amintească că Rahab era în casa ei de pe ziduri și, din moment ce ea arătase o mare prietenie spionilor și ei făcuseră un legământ pentru a o proteja, Iosua avea să analizeze cum ar putea fi făcut acest lucru. Mintea lui era absorbită de problema asediului. De vreme ce Iosua a jucat de cele mai multe ori un rol reprezentându-l pe Cristos, se pare că în această parte anume a ilustrației a reprezentat membrii trupului lui Cristos de pe pământ, cărora Domnul le-a încredințat lucrarea de a păzi interesele regatului Lui. El medita cu privire la asediul Ierihonului.
90
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y
34 În împlinirea acestei părți a dramei profetice, atenția slujitorilor lui Dumnezeu de pe pământ va fi acordată pregătirii pentru bătălia împotriva inamicului, care se va încheia cu bătălia zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic. În timpul iernii anilor 1932 și 1933 articolele Turnului de veghe au subliniat pregătirea pentru Armaghedon, iar în toamna anului 1933 a fost publicată o nouă carte, Pregătirea. Tot cam în aceeași perioadă, broșura "Scapă în Regat" a început să fie distribuită de către Societate. La începutul primăverii, 1933, au început operațiunile. Cincizeci și cinci de posturi de radio au transmis discursul „Efectul Anului Sfânt asupra păcii și prosperității”, ca răspuns la decretul papei la anul 1933 ca „an sfânt” și care a fost inaugurat cu ceremonii deosebite, în care politicienii și alții, din Ierarhie, au susținut un spectacol grozav. Anul acela a fost o perioadă crucială pentru Martorii lui Iehova și au simțit multe dificultăți chiar în față. Aveau nevoie de îndrumare și instrucțiuni speciale pentru a fi siguri că urmăresc cursul potrivit. Dorind să fie pe deplin asigurați că ar putea spune cu adevărat: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră?” prin urmare, meditau și investigau. Textul anului era Proverbe 18: 10, A.R.V.: „Numele lui Iehova este un turn puternic; cel drept fuge în el și este în siguranță”; și Turnul de veghe din 1 ianuarie a comentat asupra textului și, printre altele, a spus: „Situația așa cum a fost dezvăluită acum celor care îl iubesc pe Iehova este aceasta: că cea mai mare luptă din toate timpurile începe și într-un timp foarte scurt va ajunge la punctul culminant. Este lupta lui Satan și a hoardelor sale rele împotriva Domnului dreptății Cristos Isus, care este reprezentantul special al lui Iehova. Această luptă include rămășița, dar este lupta lui Iehova. El este „Iehova al oștirilor” și, prin urmare, rămășița este absolut asigurată că organizația lui Iehova va triumfa. Satan și forțele sale încearcă cu disperare distrugerea tuturor celor care se poziționează pozitiv de partea lui Dumnezeu și a dreptății. Rămășița se află în fața poporului lui Iehova de pe pământ și cântă laudele lui Iehova și ar trebui să se aștepte să fie asaltate de dușman. Fără îndoială, toată rămășița ar fi distrusă instantaneu fără protecția pe care Domnul o dă în jurul lor. În acest ceas de mare pericol Iehova vorbește poporului său și spune: „Numele lui Iehova este un turn puternic; cel drept aleargă în el și este în siguranță. ' (Prov. 18: 10, A.R.V.) Aceasta este o regulă generală a lui Iehova făcută și aplicată în acest timp anume și se aplică în beneficiul tuturor celor care se încadrează în această regulă. . . .
„Dreptatea este socotită numai oamenilor care cred în Dumnezeu și în Cistos Isus și care apoi
se conformează bucuroși în ascultare de legea lui Dumnezeu. Conform acestei reguli, membrii clasei rămășiței sunt drepți. Ei au numele lui Iehova, iar numele Său este turnul lor puternic. „Cel drept fuge în el și este în siguranță [este pus la înălțime (R.V., marginea)].” Cu adevărat cei drepți s-au grăbit în acest turn înalt. La 26 iulie 1931, la congresul de la Columb, poporul lui Dumnezeu văzând și apreciind faptul că Iehova a dat poporului Său un nume nou, aceștia l-au acceptat cu bucurie. Ei au fugit literalmente în acel turn al forței veșnice. La congres, nu numai că s-a adoptat o rezoluție prin care își declarau bucuria că au primit numele lor din gura lui Iehova, dar pe tot pământul grupuri credincioase ale poporului lui Dumnezeu s-au grăbit să se declare astfel. . . .
„Lupta a început și va continua până când Iehova va distruge dușmanul și acest lucru se va face de îndată ce serviciul de înștiințare este finalizat. - Turnul de veghe 1 ianuarie 1933.
35 Poporul de legământ al lui Dumnezeu trebuiau să privească situația cu calm și grijă pentru a putea constata voința lui Iehova cu privire la mișcările lor. Aceasta a fost ilustrată de Iosua privind asupra situației în pregătirea luptei împotriva Ierihonului. Iehova l-a avut la îndemână pe ofițerul său pentru a-l instrui pe Iosua. Iehova îi îndrumă întotdeauna pe cei care au încredere deplină în el. În timp ce Iosua medita sobru asupra situației, el „a ridicat ochii și a privit”. Trebuie să fi fost profund impresionat de ce a văzut. Un bărbat cu o sabie scoasă în mână stătea la o anumită distanță. Iosua a mers la acel om, și l-a întrebat: „Tu ești pentru noi sau pentru adversarii noștri” Iosua era nerăbdător să știe și a propus cu îndrăzneală întrebarea. Tot Ierihonul era în interiorul zidurilor și aici era un om înarmat singur, afară. De ce parte a viitoarei bătălii era acel om? Iosua era nerăbdător să afle, iar răspunsul i-a fost dat: „Și el a spus: Nu; dar în calitate de căpitan [(margine) prinț] al oștirii Domnului am venit eu acum. Iosua a căzut cu fața la pământ și s-a închinat și i-a zis: Ce spune stăpânul meu robului său? " -Josh. 5:14.
36 Iosua a aflat apoi că Iehova îl trimite pe prințul său invizibil pentru ochii omului pentru a se ocupa de asediul Ierihonului; că niciun om nu a ordona și dirija lupta, ci că bătălia era a lui Iehova. Prințul care stătea acolo era spiritul Logos, care apare acum în formă umană pentru această ocazie. În calitate de agent special al lui Iehova, el se ocupa de bătălia ce se apropia, împotriva Ierihonului. În deplină armonie cu această parte a dramei, Turnul de veghe din 15 mai 1933 a publicat articolul „Profetul lui Iehova”, așa cum a fost prezis de Moise și prezentat în Faptele Apostolilor 3: 22, 23 și în acel articol a fost făcut să apară clar pentru prima dată că Cristos
15 Martie
TURNUL DE VEGHE
91
Isus este marele Mareșal, care conduce oastea lui Iehova împotriva organizației lui Satan și că profeția se aplică în mod specific „rămășiței” și că rămășița este responsabilă față de marele Profet și trebuie să se supună sau să sufere distrugere și că profeția nu își are aplicația primară după bătălia de la Armaghedon. Rămășița, ilustrată aici de Iosua, a aflat pentru prima dată că ei trebuie să fie în întregime și complet ascultători de Cristos în totul înainte de bătălia de la Armaghedon.
37 Iosua l-a recunoscut imediat pe Iehova, reprezentat acolo, de bărbatul înarmat, și a făcut asta căzând cu fața la pământ și cerând instrucțiuni. La fel, martorii lui Iehova, rămășița, umând înțelegerea corectă a marelui profet al lui Iehova menționat mai sus, s-au bucurat să afle că Dumnezeu l-a uns pe Cristos Isus pentru a da porunca și că martorii lui Iehova trebuie să-i fie ascultători pe deplin.
38 Iosua a stat în fața reprezentantului principal al Celui Preaînalt; și ca să i se poată da să înțeleagă relația sa corectă cu marele profet și reprezentant al lui Iehova, Domnul a vorbit: „Și căpitanul oștirii Domnului i-a spus lui Iosua:„ Scoate-ți încâlțămintea de pe picioare; pentru locul pe care stai este sfânt. Și Iosua a făcut așa. "- Ios. 5:15.
39 Locul în care stătea Iosua, datorită prezenței Logosului, era ca sanctuarul templului, unde preoții Domnului nu purtau încălțăminte. Moise primise o poruncă similară la tufișul care ardea să-și scoată pantofii. (Ex. 3: 1-6) În ordinele date cu privire la îmbrăcămintea pe care trebuia să o poarte marele preot și, de asemenea, pe care ceilalți preoți trebuiau să o poarte la tabernacol și la templu, nu există nici un ordin pentru a făce sandale sau pantofi pentru ei, arătând astfel că erau în picioarele goale. Se pare că cei ce sunt în prezența Domnului ar trebui să fie fără pantofi sau sandale. Serafimii care îl asistau pe Domnul la templu și-au acoperit picioarele cu aripile lor. (Isaia 6: 2) Prin urmare, îndepărtarea încălțămintei de către Iosua pare a fi un semn al umilirii de sine și al disponibilității de a asculta complet de Dumnezeul Atotputernic și de Cristos Regele. Cu siguranță, pământul de acolo era la fel cu cel din alte părți ale pământului, dar datorită prezenței Domnului, locul era sfânt și tot ce rămâne și trăiește pe el trebuie să fie în întregime și complet devotat lui Dumnezeu.
40 Auzind porunca, Iosua s-a supus repede; precum este scris: „Și Iosua a făcut așa”. Cei devotați lui Iehova sunt nerăbdători să cunoască și să facă voia Sa. În împlinirea acestei părți a ilustrației, poporul uns al lui Dumnezeu învățase dar recent că nu mai trebuie să onoreze oameni, să-i înalțe și
să-i laude ca lideri, fie morți, fie în viață, și că, prin urmare, ei trebuie să procedeze la curățare, eliminând sistemul „bătrânului electiv” și alte mijloace de închinare la om. Ei nu se mai privesc acum pe aceștia ca profesori și lideri ai lor. Ei încep să aibă aprecierea corectă a cuvintelor Domnului, că toți cei care se înalță pe ei înșiși vor fi umiliți și că este privilegiul și datoria lor să dea toată onoarea și lauda lui Iehova Dumnezeu și lui Cristos Regele. Exact corespunzător acestui luicru Turnul de veghe a publicat articolele despre „Sanctuarul Său”, care articole, apărute în iunie și iulie 1933, aduceau dovada că Domnul își curățase clasa sanctuarului Său de pe pământ din octombrie 1932.
41 Modul remarcabil în care faptele fizice se potrivesc cu profeția și publicarea acestor fapte în Turnul de veghe este o dovadă concludentă că Domnul își direcționează poporul și că aceste profeții au fost scrise mai înainte pentru confortul și speranța lor. Dacă ar fi posibil ca omul să presupună că astfel de lucruri, în momentul publicării, erau în împlinirea profeției, ar fi fost îndrăzneț să spunem acest lucru; dar așa ceva este o imposibilitate. La câțiva ani de la realizarea evenimentelor care constituie împlinirea, profeția devine clară, demonstrând astfel că omul nu a avut nimic de-a face nici cu ilustrația, nici cu realizarea evenimentelor în împlinire. Oricine este preocupat în mod potrivit de Cuvântul revelat al lui Dumnezeu se va bucura să afle că cei unși sunt călăuziți de mâna lui Iehova. Ionadabii, văzând acum acest lucru, știu și apreciază că rămășița este poporul ales al lui Dumnezeu de pe pământ ca martori ai Săi și că atacul continu asupra acestor martori de către ierarhia romano-catolică și aliații se datorează faptului că sunt credincioși lui Dumnezeu și regatului Său. Ionadabii văd cu ușurință că religia este o cursă și o excrocherie și că cei care urmează învățători religioși sunt înșelați deplorabil și sunt conduși în capcana lui Satan. Prin urmare, revelația și publicarea acestor profeții constituie acum un mare ajutor și confort pentru Ionadabi, precum și pentru rămășiță. Ierarhia romano-catolică și aliații lor din guvernul totalitar s-au înălțat și continuă să se înalțe și pretind ceea ce aparține doar Domnului. Ionadabii văd că acei religioși nu ar putea fi reprezentanții lui Dumnezeu și ai lui Cristos, ci sunt dușmanii principali ai lui Dumnezeu și ai regatului Său și, prin urmare, ei persecută poporul credincios al lui Dumnezeu. Aceste adevăruri dezvăluite acum ar trebui să slujească și slujește pentru a da putere oamenilor cu bunăvoință și, prin urmare, ei se apucă cu sârguință de adevărul Cuvântului lui Dumnezeu și, concentrându-se la studiul acestuia, ei sunt încântați să meargă mai departe în a face voia lui Dumnezeu. Ei văd acum că
92
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.
trebuie să „caute dreptatea” și „să caute blândețea”,
și, în timp ce fac acest lucru, ei învață voința lui Dumnezeu cu privire la ei și se grăbesc să asculte. La fel ca rămășița, ei învață că salvarea nu este în puterea oamenilor sau a vreunei organizații a religioniștilor care se numesc ei înșiși „biserica”. Ei învață că sistemul romano-catolic constituie o mare cursă a Diavolului pentru a îndepărta oamenii de Dumnezeu. Ei apreciază, după cum a spus Domnul, „salvarea aparține lui Iehova”. (Ps. 3: 8, A.R.V.) Singura cale spre viață este să-l cunoști pe Iehova și pe Cristos Isus și să te supui. - Ioan 17: 3.
42 Acum a sosit timpul când Iehova Dumnezeu își va înălța și își va justifica numele, iar pentru aceasta El își va folosi martorii Săi credincioși. Toate națiunile pământului vor ști că Iehova este Cel suprem și Atotputernic. Bătălia zilei mari a lui Dumnezeu Atotputernic este foarte aproape, iar Iehova al oștirilor este cu cei care îi sunt devotați în totalitate, iar El este refugiul lor. Celor care s-au dedicat lui, El le dezvăluie acum interpretarea și sensul profețiilor sale înregistrate cu mult timp în urmă pentru ajutorul lor în acest timp special. Cei care vor profita de favoarea sa trebuie acum să renunțe la orice practică religioasă și să acorde atenție
Cuvântului clar al lui Dumnezeu. A urma oameni sau instituții create de om înseamnă distrugere sigură. A asculta de Cuvântul Dumnezeului Atotputernic înseamnă viață și pentru toți aceștia
El spune acum: „Să vă supuneți și să știți că sunt [Iehova]: ... Eu voi fi înălțat pe pământ”. - Ps. 46:10.
43 Atacul era pe cale să aibă loc asupra Ierihonului, atac în care Iosua urma să-i conducă pe israeliți. Iosua a aflat acum că acest atac, pentru a avea succes, trebuie făcut exact conform instrucțiunilor pe care le-a dat Domnul. Atât Iosua, cât și oamenii trebuia să acorde o atenție deplină acestor instrucțiuni și să le asculte cu atenție și sârguință. În împlinirea acestei părți a profeției, dușmanul zilelor moderne este fortificat și trebuie atacat, dar acest atac trebuie făcut exact în conformitate cu instrucțiunile pe care Domnul le-a dat poporului Său de pe pământ. Pe măsură ce Iosua a primit instrucțiunile specifice de la Reprezentantul șef al lui Iehova chiar înainte de începutul asediului Ierihonului, poporul lui Dumnezeu de pe pământ a primit instrucțiuni de la Domnul în modul rânduit de el. Ierihonul, atât în drama profetică, cât și în împlinire, a fost atacat. Marcați rezultatele.
(Va urma)
Pagină:Drama-of-vindication-part-IV-1939.djvu/13
Pagină:Drama-of-vindication-part-IV-1939.djvu/14
