Această pagină nu a fost verificată
1 Mai, 1949
Turnul de Veghe
135
consacrată în trup și spirit, dar femeia care se căsătorește este preocupată de afacerile lumești și de modul în care își poate mulțumi soțul. O soție este legată de soțul ei cât el trăiește. Dacă soțul ei moare, este liberă să se căsătorească cu oricine îi place, atâta timp cât acesta este creștin. Dar va fi mai fericită, după părerea mea, dacă va rămâne așa cum este."- 1 Cor. 7: 34, 39,40, An Amer. Trans.
2 În singurătate, o fată sau o văduvă poate fi la fel de ocupată cu lucruri bune de făcut ca sora ei creștină căsătorită, cu condiția să-și ocupe trupul, mintea și spiritul în serviciul direct al lui Dumnezeu. În congregația Israelului antic, poziția femeii era una inferioară și existau limitări asupra a ceea ce ar putea face ca ocupație. Cu toate acestea, poziția ei era mult mai liberă și mai protejată decât cea a femeilor păgâne care nu se aflau sub legea teocratică a lui Moise. Cu siguranță, însă, când a venit creștinismul, a ridicat poziția femeilor și le-a extins sfera de acțiune mai mult decât orice altceva până atunci. - Gal. 5: 1.
3 Preoți, Leviți, regi în națiunea Israelului? O femeie nu putea spera niciodată să ocupe vreuna dintre aceste funcții. Preoția era strict pentru membrii bărbați ai familiei lui Aaron și nu existau preotese. Slujba levitică la templu a fost de asemenea limitată la bărbați, cei din tribul lui Levi. La fel, tronul regal a fost rezervat prin legământul Împărăției lui Iehova cu David membrilor bărbați ai descendenței lui David. (Ex. 28: 1-3, 43; Numeri 3: 1-10; 2 Sam. 7: 1-17) Femeile puteau fi doar mame neoficiale și soții pentru acești oficiali. Dar în congregația teocratică a creștinilor, femeile nu mai puțin decât bărbații făceau parte din națiunea sfântă căreia i s-au făcut promisiunile preoțești și regale. Acestea au fost printre cei cărora li s-a adresat apostolul Petru când a scris camarazilor săi creștini și a spus: "Sunteți o rasă aleasă, o preoție regală, o națiune sfântă, un popor pentru posesia lui Dumnezeu, ca să arătați excelențele celui care va chemat din întuneric în lumina Lui minunată". Căci în aceeași epistolă apostolul se adresează soțiilor și le spune soților să „dea cinste femeii, precum vasului mai slab, fiind și ele moștenitori comuni ai harului vieții”. -1 Pet. 2:9 și 3:1-7, Am. Stan. Ver.
4 Gândiți-vă la egalizarea dintre bărbați și femei ce a însemnat înaintea lui Dumnezeu atunci când și-a inspirat apostolul să scrie creștinilor: "Dar acum că a venit credința, nu mai suntem în sarcina însoțitorului. Căci în Cristos Isus toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința voastră. Căci toți cei care ați fost botezați în unire cu Cristos v-ați îmbrăcat cu Cristos. Nu este loc pentru "evreu" și "grec"; nu este loc pentru "sclav" și "om liber"
nu este loc pentru "bărbat" și "femeie"; căci în unire cu Cristos Isus sunteți toți unul. Și dacă aparțineți lui Cristos, atunci sunteți descendenți adevărați ai lui Avram și moștenitori ai săi prin promisiune."-Gal. 3: 25-29, An Amer. Trans.
5 Femeii, precum și bărbatului, i s-a permis privilegiul de a accepta adevărata credință și de a se dedica întru totul lui Dumnezeu și, prin urmare, de a fi botezat în unire cu Iisus Cristos. Asta însemna să devii un fiu al lui Dumnezeu, o parte din „sămânța lui Avram” și un moștenitor al promisiunii lui Dumnezeu. Femeii credincioase, precum și bărbatului, li s-au deschis aceleași speranțe și oportunități cerești ca „moștenitori ai lui Dumnezeu și moștenitori comuni cu Cristos”, pentru a câștiga „prima înviere” și pentru a trăi și a domni cu Cristos o mie de ani și pentru a fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Cristos. (Rom. 8: 16, 17; Apoc. 20: 4-6) Acestea, ca și bărbații creștini, sunt „pietre vii” și sunt construiți în casa spirituală în care Dumnezeu locuiește prin duhul său, pentru a putea aduce jertfe spirituale, acceptabile lui Dumnezeu prin Cristos Isus. (1 Pet. 2: 4,5, An Amer. Trans.) Deci și ele pot sluji lui Dumnezeu în această viață, copiind exemplul lui Isus, suferind ocară cu el și lăudându-l zilnic pe Iehova Dumnezeu. Dumnezeu nu împiedică adoptarea și ungerea cu duhul sfânt de la ele.
6 Nu a existat o segregare generală între cele două sexe, dar după învierea și înălțarea lui Isus la cer și până în ziua Rusaliilor, s-au întâlnit împreună la Ierusalim. Citim: „Toți aceștia au continuat cu un singur cuget în rugăciune și cereri, cu femeile, cu "Maria, mama lui Isus și cu frații săi. Și când ziua Rusaliilor a venit, toți erau cu un cuget într-un singur loc. Și dintr-o dată a venit un sunet din cer ... și toți au fost umpluți cu [spiritul] sfânt și au început să vorbească în alte limbi, așa cum le-a dat spiritul vorbească. "(Fapte 1: 14 și 2: 1-4 ) Astfel s-a întâmplat că persoanele de ambele sexe vorbeau sub inspirație. De asemenea, persoanele de ambele sexe au continuat să devină credincioși, astfel încât citim: „Și credincioșii au fost mai mult adăugați la Domnul, mulțimi atât de bărbați, cât și de femei”. Botezul în apă nu li s-a negat mai mult decât botezul cu duhul sfânt, iar mărturia în acest sens spune: „Când au crezut pe Filip care propovăduia lucrurile referitoare la regatul lui Dumnezeu și despre numele lui Isus Cristos, au fost botezați, atât bărbați, cât și femei”. (Faptele Apostolilor 5: 14; 8: 12) Prima dintre neamuri care a auzit predicarea apostolică în Europa și a crezut a fost o doamnă filipină pe nume Lydia. Luca ne spune că atunci „când a fost botezată ea și gospodăria ei”, ea a insistat să distreze grupul misionar al lui Pavel. (Faptele Apostolilor 16: 14, 15, 40) În aceste lucruri, Dumnezeu și Cristos nu au fost părtinitori față de niciun sex.
7 Există o consecvență în acțiunile lui Dumnezeu, astfel încât
