Această pagină nu a fost verificată
1 AUGUST 1936
TURNUL DE VEGHERE
231
stăpânitor al popoarelor. Iată, vei chema națiuni pe care nu le cunoști, și popoare care nu te cunosc vor alerga la tine, pentru Domnul, Dumnezeul tău, pentru Sfântul lui Israel; căci El te-a proslăvit". — Isaia 55:3-5
23 Continuând, profetul Obadia zice: „Și Beniamin va stăpâni Galaadul”. Seminția lui Beniamin a fost singura seminție care a rămas credincioasă și devotată seminției regale a lui Iuda. Seminția lui Beniamin a mers împreună cu seminția regală în captivitate și s-a întors împreună cu ea în Sion. Seminția lui Beniamin reprezintă pe aceia care, întocmai ca seminția lui Iuda, se consacră inte¬reselor Împărăției. Ei au reprezentat pe cei de încredere care sunt adevărați față de Domnul și-i rămân credincioși. Numele „Galaad" înseamnă stânca tare, mulțime de martori. Acesta a fost un ținut situat la răsărit de Iordan, și a fost ocupat de se¬mințiile Ruben și Gad și de jumătatea seminției lui Manase; căci acesta a fost un ținut potrivit pentru ei ca crescători de vite. (Numeri 32:1-5; Deuteronomul 3:12- 16). Seminția lui Beniamin ajunge acum în posesiunea acestei țări, și aceasta prefigurează în mod profetic binecuvântările pe care le dă Iehova acelora care sunt devotați în mod credincios intereselor Împărăției lui Dumnezeu și care au parte de „îndurările sigure ale lui David”.
24 Tablourile profetice par a arăta clar că Iehova face de rușine mai întâi pe Edomitii anti-tipici, pe cler, și apoi îi alungă cu totul din posesiunea lor pe care au ocupat-o atât de mult timp, și după aceea distruge pe toți dușmanii lui Dumnezeu și aduce pe întreg pământul și pe toți oamenii cu totul sub conducerea și stăpânirea casei regale, Cristosul. „Dar prinșii de război ai acestei oștiri a copiilor lui Israel, vor stăpâni teritoriul Cananinților până la Sarepta, și prinșii de război ai Ierusalimului, care sunt la Sefarad, vor stăpânii orașele de miazăzi". Obadia 20.
25 Aceasta este în armonie exactă cu termenii legământului avraamic: „Sămânța ta va stăpâni poarta vrăjmașilor ei". Cananiții au fost dușmani ai lui Dumnezeu și ai poporului Său. Sarepta a fost o localitate feniciană între Tir și Sidon, și a fost bine cunoscută ca locul unde a locuit Ilie la văduvă și la fiul ei în timpul celor trei ani și jumătate de secetă în Israel — 1Împărați 17:9,10.
26 Să cercetăm acum împlinirea profeției: Oastea Izraeliților spirituali s-a aflat înainte de anul 1918 și în anul 1918 în captivitatea organizației lui Satan, așadar, în Babilon. Până la acel timp ei au recunoscut pe stăpânitorii acestei lumi, servii lui Satan, ca „înaltele stăpâniri”. Ei au făcut aceasta, bineînțeles, din neștiință, dar au rămas credincioși lui Iehova. Făgăduința este că acești credincioși vor poseda locul care este ocupat pe nedrept de apăsătorii lor. Acesta este un tablou despre faptul cum veghează Dumnezeu asupra acelora care îi sunt credincioși cu adevărat, și cum îi eliberează la timpul rânduit și le dă putere
peste dușmanii lor și ai Lui. Domnul permite, fără îndoială, ca poporul Său să vadă aceste adevăruri pentru ca el să primească mângâiere din ele și să-și împlinească cu răbdare datoria pe care i-a încredințat-o El.
27 Expresia folosită de profetul Obadia „prinșii de război ai Ierusalimului”, impune concluzia că împlinirea acestei părți a profeției începe cândva după 1918, și în timp ce rămășița este încă pe pământ și înainte de a fi terminată lucrarea ei de pe pământ. „Când a adus Domnul înapoi pe prinșii de război ai Sionului, parcă visam". (Psalm 126: l). Când cei ai rămășiței au văzut că au fost scăpați de cătușele organizației lui Satan și au fost liberi în Cristos Isus, și când au recunoscut că Dumnezeu și Cristos Isus sunt „Înaltele Stăpâniri", cărora trebuie să le fie supuși în tot timpul, li s-a părut ca un vis înviorător; mulți s-au și exprimat în felul acesta.
28 Mai departe este scris despre rămășiță : „Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie, și limba de cântări de veselie”. Aceasta s-a întâmplat literalmente când rămășița a văzut că Satan a fost aruncat din cer, și au înțeles că poporul lui Dumnezeu trebuie să facă până la Armaghedon o lucrare a serviciului spre lauda lui Iehova, după care Satan și hordele sale vor fi nimiciți. Domnul a zis credincioșilor lui : „De acea bucurați-vă, ceruri, și voi care locuiți în ceruri !" (Apocalips 12 :12). Rămășița a auzit aceste cuvinte, le-a înțeles și s-a bucurat foarte mult. Ea a jubilat căci a văzut că planul principal al Domnului Isus este justificarea numelui lui Iehova; și acum rămășița a intrat în bucuria Domnului, văzând că-i este permis să aibă o parte la justificarea numelui lui Iehova. Alții dintre națiuni, care observă harul Domnului asupra rămășiței consacrate lui Dumnezeu, sunt arătați de Psalmist cum vorbesc între ei despre rămășiță: „Atunci se spunea printre neamuri: Domnul a făcut mari lucruri pentru ei”. Mulți oameni din lume au văzut că rămășița lui Dumnezeu a fost așa ca și cum s-ar fi întors din morți după Războiul Mondial, și cum a mers cu mai mare râvnă și seriozitate decât oricând înainte ca să mărturisească pentru Împărăția lui Dumnezeu ; și le-a fost imposibil de a nu vedea favoarea lui Dumnezeu care a fost în mod vădit cu ai Săi, și oamenii au vorbit despre aceasta. Membrii rămășiței credincioase care au intrat în bucuria Domnului, își zic unul altuia: „Domnul a făcut mari lucruri pentru noi; de aceea suntem plini de bucurie . Un timp oarecare acești credincioși au semănat cu lacrimi; acum însă a sosit schimbarea; și este scris: „Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de veselie". (Psalm 126:1-5). Aceasta a fost un timp de bucurie crescândă pentru rămășița credincioasă deoarece ea a văzut că este privilegiul ei să ia parte la justificarea numelui lui Iehova. Membrii credincioși ai rămășiței au uitat de ei înșiși, și cei dezinteresați sunt aceia care servesc pe Dumnezeu pentru că Îl iubesc. Aceasta se referă evident la timpul amintit de apostol despre care a scris : „Cât privește venirea Domnului nostru Isus Hristos și strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm fraților". (2Tesaloniceni 2:1).
