Pagină:Obadiah-part-IV-1936.djvu/8

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
Această pagină nu a fost verificată


232
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N.Y.


„Domnul cunoaște pe cei ce sunt ai Lui; și : Oricine rostește (de acum încolo) Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!'" (2Timotei 2:19) Aceasta arată că acei credincioși au fost odinioară împrăștiați în toate părțile și acum sunt strânși la Domnul.
29 Să se observe în această legătură că Obadia zice despre „captivi" că „vor stăpâni orașele de miazăzi". Aceasta cuprinde, evident, alungarea dușmanilor precum și predarea domniei poporului credincios al lui Dumnezeu și justificarea numelui lui Iehova. Pe acela pe care Domnul l-a găsit credincios în timpul cercetării și judecății în templu, acelui i se va da după declarația Domnului anumite „cetăți", ceea ce înseamnă evident anumite părți ale organizației Sale, cetatea mare și sfântă: „Cel dintâi a venit, și i-a zis: 'Doamne, polul tău a mai adus zece poli. El i-a zis 'Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puține lucruri, primește cârmuirea a zece cetăți. A venit al doilea,și i-a zis: Doamne, polul tău a mai adus cinci poli. El i-a zis și lui: Primește și tu cârmuirea a cinci cetăți'". — Luca 19 :16-19.
30 Fiecare care este acuma în organizația Domnului și apreciază marele privilegiu de a cunoaște pe Iehova și de a-L servi, înțelege că acum „Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare așa cum a voit El" (1 Corinteni 12:18), și pentru fiecare din ei este o plăcere să-și împlinească, din mila Domnului, datoria în locul în care a fost pus. Printre aceia care sunt cu inima curată nu domnește nici invidie și nici ambiție. Între ei nu se are în vedere fața omului, ci toți sunt uniți în Cristos și lucrează ca un singur om spre mărirea lui Iehova. Totuși se întâmplă că unii cari se amestecă un timp oarecare printre rămășița credincioasă, unsă a lui Dumnezeu, sunt ambițioși și năzuiesc să fie onorați de oameni și de aceea se înghesuie la poziții care li se par a fi mai favorabile. Aceasta manifestă un spirit cu totul greșit și înseamnă că astfel de ambițioși urmează un curs nelegiuit. Domnul zice că va strânge laolaltă pe unii ca aceștia și-i va arunca afară din Împărăția Sa. (Matei 13:41). Ei sunt scoși afară de îngerii Domnului, și acești îngeri formează suita lui Cristos Isus în templu. (Matei 25 : 31). Acești îngeri, fără îndoială, fac multe lucruri în legătură cu poporul lui Dumnezeu și pentru el, pe care El nu le poate vedea cu ochii săi firești și nu le poate auzi cu urechile sale naturale. Noi avem asigurarea că „Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El, și-i scapă din primejdie” (Psalm 34:7), și aceasta trebuie să însemne că acești îngeri sub conducerea lui Cristos Isus au un interes deosebit față de credincioșii lui Dumnezeu de pe pământ și veghează asupra lor.


ELIBERATORI
31 Iehova nu găsește plăcere în cel nelegiuit, nici măcar în moartea lui. „Căci Tu nu ești un Dumnezeu căruia să-I placă răul; cel rău nu va locui lângă Tine". (Psalm 5 : 4) Mai departe este scris: „Viu sunt Eu, zice Domnul Dumnezeu, că nu-Mi găsesc plăcerea
în moartea celui nelegiuit". (Ezechiel 33:11) Cei nelegiuiți sunt persoane care au avut ocazie să cunoască pe Iehova și să-I servească, dar care au apucat o cale contrară, și în aceștia sunt incluși clerul și clasa servului rău. Despre toți nelegiuiții de felul acesta este scris: „Dacă cineva dă înapoi, sufletul Meu nu va găsi plăcere în el". — Evrei 10:38.
32 Profeția lui Obadia este dedicată aproape în întregime planului lui Dumnezeu de a pedepsi pe nelegiuiții conducători ai religiei, și felului cum va fi dată această pedeapsă. Nu că Dumnezeu ar găsi plăcere în aceasta, ci El trebuie să- și facă cunoscut planul de a-și justifica numele, și de a descoperi creaturilor sale singura cale prin care pot primi viață veșnică. Iehova găsește plăcere în justificarea numelui Său și în binecuvântarea celor loiali și credincioși ai Săi care iau parte la justificarea numelui său. „Să se bucure și să se veselească cei ce găsesc plăcere în nevinovăția mea, și să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul, care găsește plăcere în prosperitatea robului Său" — Psalm 35:27.
33 A sosit acum timpul fixat al lui Dumnezeu să arate îndurare față de organizația Sa, și de aceea este scris: „Tu Te vei scula, și vei avea milă de Sion; căci este vremea să Te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el". (Psalm 102:13) Când Iehova a trimis pe Cristos Isus la templu ca să țină judecată, aceasta a marcat timpul când favoarea lui Iehova s-a întors spre Sion. El are plăcere de aceia care I-au rămas credincioși, și cuvântul Său profetic zice: „Domnul găsește plăcere în cei ce se tem de El, în cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui". (Psalm 147:11) „Căci Domnul are plăcere de poporul Său, și El va împodobi pe cei blânzi cu salvare”. - Psalm 149:4.
34 Poporul din toate națiunile care va supraviețui și va trăi veșnic, trebuie să audă la timpul hotărât adevărul și să se pună pe partea lui Iehova. (Apocalips 15:4). Rămășiței i se dă acuma înainte de nimicirea dușmanilor informație despre aceasta ca să fie tare în speranță și să înțeleagă că Domnul permite ca credincioșii Lui să fie prigoniți de dușmani ca să fie încercați, și apoi să afle că Iehova îi va elibera complet.
35 Ierarhia Romano-Catolică și preoțimea unită cu ea au intimidat timp de multe sute de ani poporul și l-au înspăimântat, l-au asuprit și l-au apăsat. În același timp i-au spus o mulțime de minciuni și au făcut pe izbăvitorii poporului, adică, au jucat rolul de conducători spirituali ai lui. Prin minciună și înșelăciune preoțimea a făcut pe poporul naiv să o sprijine, dar acum exploatarea poporului din partea preoțimii ia sfârșit. Deși preoțimea formează numai o parte a organizației lui Satan, profeția lui Obadia se mărginește la această parte, la conducătorii religioși ai organizației Diavolului, și anume în ceea ce privește executarea judecății mâniei lui Dumnezeu împotriva lor. Când David s-a urcat pe tronul tipic al Împărăției lui Dumnezeu, a găsit necesar să poarte război cu dușmanii care au fost de jur împrejur, inclusiv Edomiții. Când mai marele David a fost pus pe tron în anul 1914 și a fost trimis de Iehova să domnească în mijlocul dușmanilor Săi, s-a implicat în război