Această pagină nu a fost verificată
104
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.
Probabil că această repetiție zilnică i-a expus pe israeliți la ridiculizarea și reproșul acelora care se aflau pe zidurile Ierihonului și îi priveau. Acesta a fost o adevărată încercare a credinței israeliților, dar ei, crezând că Iehova îi poruncise lui Iosua, care îi îndrumase să procedeze astfel, au mers înainte, ascultând de instrucțiuni cu fidelitate și cu minuțiozidate. După primul înconjur, ei nu au considerat că acest lucru este suficient și nu au refuzat să îl repete. Bineînțeles că Iehova ar fi putut dărâma zidurile după primul înconjur; însă aici, din nou, este văzut ca ținând dușmanul și ziua apropiată a distrugerii pe loc din propriile sale motive înțelepte. Această întârziere aparentă a fost, de asemenea, o încercare și pentru Rahav și pentru cei din gospodăria ei, deoarece ei au continuat să atârne sfoara stacojie și i-au privit de la ferestrele casei lor pe israeliții care mărșăluiau, neștiind ce înseamnă aceasta. Tot așa și martorii lui Iehova au înconjurat Ierihonul antitipic timp de mai mulți ani, proclamând mesajul, iar activitățile lor le-au adus ocăruri din partea Ierihoniților din zilele noastre, aceasta fiind un adevărat test al credinței martorilor lui Iehova, iar unii dintre cei care s-au alăturat marșului nu au trecut testul; dar cei cu adevărat credincioși au mers mai departe, obedienți și veseli. În același timp, tovarășii lor, Ionadabii, le-a fost testată credința în timp ce priveau și așteptau.
28 Marșul a continuat: „Iar în a doua zi ei au înconjurat cetaea o dată și s-au întors în tabără; așa au făcut șase zile.” (Ios. 6:14) Timp de șase zile consecutive, marșul a continuat, zilnic în același mod. Acest lucru nu poate fi interpretat în sensul că fiecare dintre zile reprezenta un an în împlinire, ci mai degrabă că, în împlinire, martorii lui Iehova continuă ascultând porunca Domnului pentru un anumit timp dat, „șase” reprezentând mai ales partea imperfectă a martorilor pământești; în timp ce lucrarea reală și eficientă trebuie făcută de Domnul în cea de-a șaptea zi. Dar rețineți că în cea de-a doua perioadă antitipică, adică anul următor, 1934, vestitorii de pe teren au pus în mâinile oamenilor un număr de 22.041.622 de cărți, și în același timp și în plus față de aceasta, mașinile portabile de transcriere și fonografele au fost folosite în munca de pe teren, și numai în Statele Unite 1.757 de astfel de mașini au transmis mesajul regatului unui auditoriu total de 1.901.821, iar odată cu utilizarea cartonașului de mărturie, o mărturie scurtă și clară a fost făcută înaintea a peste douăzeci și cinci de milioane de persoane în acel an. Dar marșul trebuie să continue; așa că au mers mai departe. După cum a întrebat Isaia mai târziu, tot așa și unii trebuie să fi întrebat: „Doamne, cât timp?” „ Apoi am zis, Doamne, cât timp” Și El a răspuns: „Până când vor rămâne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; până când cetățile vor fi pustiite fără locuitori și casele fără oameni și țara va fi cu totul pustie, și Domnul va îndepărta oamenii și va fi o mare părăsire în mijlocul țării.” (Isa. 6: 11, 12) Cu alte cuvinte, ei trebuie să continue până când va sosi timpul pentru „actul straniu” al lui Iehova. Aici este interesant să observăm munca depusă în anii care au urmat. În fiecare an, milioane de persoane au auzit mesajul la radio și prin aparatele audio, iar la sfârșitul anului fiscal 1938, peste 32.000 de aparate audio erau utilizate în serviciul de pe teren; iar punerea în mâinile oamenilor a cărților, de mari și mici dimensiuni, pe o perioadă de mai mulți ani, s-a realizat după cum se arată mai jos:
1935 26.322.854 1937 22.577.146 1936 24.457.111 1938 26.772.150
Iar aceasta s-a săvârșit în timp ce se confruntau cu faptul că în Germania, Austria, Polonia, România, Iugoslavia și Grecia puterile politice interveniseră atât de mult în activitatea lor, la insistența clerului, încât în acele țări nu se făcuse practic nimic în ultimii doi ani.29 A șaptea zi s-a apropiat și în acea zi era o lucrare specială de făcut, iar Iosua le-a poruncit israeliților să o înceapă de devreme. „Și s-a întâmplat că în ziua a șaptea, s-au sculat devreme, pe la răsăritul zilei, și au înconjurat cetatea în același mod de șapte ori; doar acea zi au înconjurat cetatea de șapte ori.” - Ios. 6:15.
30 Iehova stabilise un anumit timp pentru a-și îndeplini lucrarea de distrugere a cetății. Tot așa, Iehova a stabilit un anumit timp pentru distrugerea „Creștinătății” și va apărea exact la momentul potrivit. Nimeni nu poate grăbi timpul, dar martorii credincioși vor continua să mărșăluiască și să sune din trâmbiță, având încredere deplină în Domnul, știind că El își va îndeplini scopul la momentul pe care El l-a stabilit. „Lucrarea stranie” a lui Iehova, ilustrată de marșul de șase zile, trebuie finalizată înainte ca „actul Său straniu” să înceapă în cea de-a șaptea zi. (Isa. 28:21) Marșul a continuat timp de șapte zile și nu s-a oprit pentru sabat. La fel, martorii lui Iehova au continuat să își îndeplinească lucrarea de mărturie și nu s-au oprit pentru zile de odihnă. Șapte zile fără oprire! Și în a șaptea zi, au mărșăluit de șapte ori în jurul cetății. Era perfect. În cea de-a șaptea zi activitatea trebuie să fie și mai intensă. Oamenii din Ierihon aveau să observe acea activitate specială din partea israeliților și aveau să vadă că în acea zi cei care mărșăluiau ocoliseră cetatea de șase ori și nu se întâmplase nimic și probabil au ajuns la concluzia că israeliții se mințeau singuri și teama Ierihoniților se diminua. Tot așa și ierarhia romano-catolică și aliații săi au ajuns la concluzia că martorii lui Iehova se mint singuri; și, prin urmare, religioșii devin din ce în ce mai îndrăzneți, deși ei
{{{2}}}
