Deschide meniul principal

Copacul speranței

Versiunea din 9 octombrie 2020 09:05, autor: Administrator (Discuție | contribuții) (Pagină nouă: <div class='publication-firstpage'> <pages index="Tree-of-hope-1934.djvu" from=1 to=16 header=1 /> </div>)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
 



TURNUL DE VEGHE

Și Vestitorul

Prezenței lui Cristos.

Voi sunteți

martorii mei zice Iehova,

că Eu sunt Dumnezeu.

Isaia 43:12

Păzitorule, cât mai este din noapte?
Isaia 21:11

Vol. LV
BILUNAR
Nr. 4
15 FEBRUARIE, 1934
CUPRINS
COPACUL SPERANȚEI
51
"Șapte timpuri"
51
Decretul
52
"Cel mai prejos dintre oameni"
52
Interpretarea
53
Regatul Sigur
54
Împlinire
55
Conducători animalici
56
"Înțelegând Revenit"
56
Copac Nou
57
LEGĂMÂNTUL LEGII LUI IEHOVA PROFETIC
59
NAȘTEREA FIULUI OMULUI
61
SCRISORI
63
NUMIRI DE SERVICIU
64
APARATE DE TRANSCRIERE
50
FĂCÂND PUBLICITATE PROGRAMELOR WATCHTOWER
50
COMEMORARE
50
CONGRES
50


“Tree-of-hope-1934.djvu”


TURNUL DE VEGHE
PUBLICATĂ BILUNAR DE
WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY
Strada Adams numărul 117 - Brooklyn, N.Y., S.U.A.
FUNCȚIONARI
J.F. RUTHERFORD Președinte
W.E. VAN AMBURGH Secretar

„Și toți copii tăi vor fi învățați de Iehova; și mare va fi pacea copiilor tăi.” - Isaia 54:13.

SCRIPTURILE ÎNVAȚĂ CLAR
CĂ IEHOVA este singurul Dumnezeu adevărat, este din veșnicie în veșnicie, Făcătorul cerului și al pământului și Dătătorul de viață la creaturile sale; că Logosul a fost începutul creației sale și agentul lui activ în crearea tuturor lucrurilor; că Logosul este acum Domnul Isus Cristos în glorie, îmbrăcat cu toată puterea în cer și pe pământ și Directorul Executiv al lui Iehova.
CĂ DUMNEZEU a creat pământul pentru om, a creat omul perfect pentru pământ și l-a pus pe el; că omul a neascultat cu bunăștiință legea lui Dumnezeu și a fost condamnat la moarte; că din cauza actului greșit a lui Adam toți oamenii sunt născuți păcătoși și fără dreptul de a trăi.
CĂ ISUS a fost făcut om și omul Isus a suferit moarte pentru ca să producă răscumpărarea sau prețul de scăpare pentru toată omenirea; că Dumnezeu la ridicat pe Isus la natură divină și l-a înălțat la cer mai presus de orice creatură și mai presus de orice nume și l-a îmbrăcat cu toată puterea și autoritatea.
CĂ ORGANIZAȚIA LUI IEHOVA se numește Sion și că Isus Cristos este Ofițerul Șef și prin urmare este Regele de drept al lumii; că unșii și credincioșii imitatori ai lui Cristos sunt copii Sionului, membri ai organizației lui Iehova și sunt martorii săi a căror datorie și privilegiu este să mărturisească supremația lui Iehova, să declare scopurile lui cu privire la omenire așa cum sunt exprimate în Biblie și să poarte fructele regatului înaintea tuturor celor ce vor auzi.
CĂ LUMEA s-a sfârșit și Domnul Isus Cristos a fost pus de Iehova pe tronul său de autoritate, a alungat pe Satan din cer și procedează la stabilirea regatului lui Dumnezeu pe pământ.
CĂ ALINAREA și bunăstarea popoarelor pământului pot să vină doar de la și prin regatul lui Iehova sub Cristos, care acum a început; că următorul mare act al Domnului este distrugerea organizației lui Satan și stabilirea dreptății pe pământ și că sub regat toți aceia care se vor supune legilor sale drepte vor trăi pe pământ pentru totdeauna.
MISIUNEA SA
Această revistă este publicată cu scopul de a da posibilitatea oamenilor să-l cunoască pe Dumnezeul Iehova și scopurile lui așa cum sunt exprimate în Biblie. Aceasta publică instrucțiuni Biblice concepute special pentru a ajuta martorii lui Iehova și pe oamenii bine. Ea aranjează studiu Biblic sistematic pentru cititorii ei și Societatea furnizează și altă literatură ca ajutor pentru asemenea studii.
Aderă strict la Biblie ca autoritate pentru declarațiile sale. Este cu totul liberă și separată de orice partide, secte sau alte organizații lumești. Este pe deplin și fără rezervă pentru regatul Dumnezeului Iehova sub Cristos Regele său iubit. Nu este dogmatică, dar invită o examinare atentă și critică a conținutului ei în lumina Scripturilor. Nu se complace în controverse și coloanele ei nu sunt deschise părerilor personale.

PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL
STATELE UNITE, $1.00; CANADA ȘI DIFERITE ZONE EXTERNE, $1.50; MAREA BRITANIE, AUSTRALIA ȘI AFRICA DE SUD, 7s. Remiterile Americane ar trebui făcute prin Poștă sau Mandat Expres sau prin transfer bancar. Remiterile Canadiene, Engleze, Sud Africane și Australiene ar trebui făcute direct la birourile respective. Remiterile din alte țări decât cele menționate pot fi făcute la biroul din Brooklyn, dar doar prin mandat poștal internațional.
BIROURI EXTERNE
Britanic
Terasa Craven, numărul 34, Londra, W.2, Anglia
Canadian
Bulevardul Irwin, numărul 40, Toronto 5, Ontario, Canada
Australian
Strada Deresford Road, numărul 7, Strathfield, N.S.W., Australia
Sud African
Casa Boston, Cape Town, Africa de sud
Vă rugăm să vă adresați Societății în fiecare caz.

(Diferite traduceri ale acestei reviste apar în mai multe limbi.)

Toți studenții sinceri ai Bibliei care din motiv de infirmitate, sărăcie sau adversitate care sunt incapabili să plătească prețul abonamentului pot avea Turnul de veghe gratuit printr-o cerere scrisă adresată editorilor, odată pe an, specificând motivul pentru această solicitare. Prin urmare suntem bucuroși să ajutăm pe cei în nevoie, dar cererea scrisă necesară reglementărilor poștale trebuie să fie trimisă o dată pe an.
Anunț pentru abonați: recunoașterea unui abonament nou sau reînoire va fi trimsă doar când este solicitată. Schimbarea adresei, când este solicitată, se poate aștepta ca să apară pe eticheta adresei în termen de o lună. O reînnoire în alb (conținând anunțul de expirare) va fi trimisă cu revista cu o lună înainte de expirarea abonamentului.
Intrat ca și conținut secundar la officiul poștal din Brooklyn, N.Y., sub Actul din 3 Martie, 1879.



APARATE DE TRANSCRIERE
paragraf în lucru




FĂCÂND PUBLICITATE PROGRAMELOR WATCHTOWER
paragraf în lucru
COMEMORARE
paragraf în lucru




CONGRES
paragraf în lucru

51



TURNUL DE VEGHE

ȘI VESTITORUL PREZENȚEI LUI CRISTOS

Vol. LV
15 FEBRUARIE, 1934
Nr.4

COPACUL SPERANȚEI

„Și pentru că ei au poruncit să lase butucul copacului cu rădăcinile lui; regatul tău va fi sigur al tău, după ce vei fi știut că cerurile conduc” — Daniel 4:26.


1 Numele lui Iehova va fi justificat. Acesta este adevărul cel mai important. El L-a făcut pe Cristos Isus justificatorul său și l-a făcut să fie conducătorul regatului său și, prin regatul său, va face cunoscut întregii creații că el, Iehova, este suprem și că în afară de El nu mai este nimeni. Prin Rege și regat, oamenii vor fi aduși în armonie cu Iehova. Peste iubitul său Fiu, Iehova și-a pus numele și nu există niciun alt nume dat sub cer prin care oamenii să fie salvați. (Fapte 4:12) Regatul este organizația capitală a lui Iehova, iar Capul acesteia este Cristos Isus. Iehova a făcut să fie scris în Cuvântul Său că scopul său este de a-l face pe Cristos Isus Răscumpărătorul omului și conducătorul de drept al pământului și să adune sub el pe toți cei obedienți. Prin urmare este scris: „Pentru ca, în dispensația împlinirii vremurilor, să adune într-una toate lucrurile în Cristos, atât cele din cer, cât și cele de pe pământ, chiar și în el”. - Efes. 1:10.
2 În visul lui Nebucadnețar, lăsarea butucului în pământ, care reprezintă partea umană a organizației originale, ar reprezenta scopul lui Iehova de a face provizii pentru răscumpărarea și eliberarea finală a celor obedienți ai omenirii și pentru ca aceștia să poată să crească într-o altă organizație și trăiescă pentru totdeauna. Limbajul din Daniel 4:26 demonstrează că butucul trebuie să aibă o relație strânsă cu regatul lui Cristos. Aceste texte scripturale dovedesc dincolo de orice îndoială că „pomul din mijlocul pământului”, pe care Nebucadnețar l-a văzut în visul său, descrie organizația lui Satan care trebuie să piară pentru totdeauna și că atunci Iehova va face să crească un nou copac, care este capitala lui și organizația dreaptă și al căreia Cristos Isus este Cap și stăpân; că speranța omului, care a făcut parte din copacul original, este în noul copac sau organizație sfântă. Prin urmare, Cristos Isus este copacul speranței, pentru că organizația îi aparține prin voința lui Iehova Dumnezeu și numai prin Cristos Isus și regat pot oamenii să aibă o speranță pentru viață, pentru că așa este voința Atotputernicului Dumnezeu.
3 De la expulzarea din Eden, soarta omului a fost
„cu fiarele în iarba pământului”, chiar așa cum este înfățișat în visul lui Nebucadnețar. Conducătorii sub Satan au fost bestiali, brutali, inumani, cruzi și opresivi, iar rasa umană a fost supusă unei astfel de stăpâniri crude. Acești conducători pământești, fiind parte a organizației lui Satan, sunt asemănați cu fiare feroce. (Dan. 7:3-17) Aceasta este în armonie cu decretul divin din Daniel 4:16: „Să se schimbe inima lui de cea a omului și să i se dea inimă de fiară și să treacă peste el șapte timpuri." Acești conducători animalici nu au avut nici o înțelegere sau apreciere față de căile lui Iehova. „Doamne, cât de mari sunt lucrările Tale! și gândurile Tale sunt foarte adânci. Un om grosolan nu știe, nici nebunul nu înțelege asta.” (Ps. 92: 5, 6) Ca parte a rădăcinilor vechiului butuc în pământ, acești conducători nu s-au îndreptat către apele dătătoare de viață ale adevărului și, prin urmare, nu au învățat nimic. Despre ei este scris: „Cu siguranță, sunt mai animalic decât orice om și nu am pricepere de om. N-am învățat înțelepciunea, nici nu am cunoașterea celor sfinte”. (Prov. 30:2, 3) Ca și conducători și o parte a organizației lui Satan, și ei vor pieri.
"ȘAPTE TIMPURI"
4 Cuvintele visului profetic, adică „șapte timpuri”, nu trebuie confundate cu perioada timpului care trece de la Eden la Armaghedon și există un motiv clar pentru aceasta. Sensul termenului „timp” este „un timp stabilit sau fix”; tehnic, „un an”, care, conform Bibliei, este de 360 de zile. Împlinirea în miniatură a fost asupra omului Nebucadnețar, iar împlinirea completă trebuie să fie la o scară mult mai mare. Aceste „șapte timpuri” trebuie să treacă peste butuc din cauza decretului lui Iehova Dumnezeu, nu ca vremuri de pedeapsă a omenirii, ci pentru a marca o perioadă de timp în care Satan, care a fost ilustrat de Nebucadnețar, șeful guvernului pământesc și care la acea vreme a exercitat puterea regală ca și conducător al lumii și ca reprezentant al lui Satan, a exercitat puterea ca dumnezeu al întregului pământ. Cele „șapte timpuri”, așadar, trebuie să fie simbolice și, prin urmare, egale cu timpurile neamurilor, adică 2.520 de ani. Toată această
51

52



52
TURNUL DE VEGHERE
Brooklyn, N.Y


perioadă de timp este reprezentată prin înmulțirea zilelor unui an, 360, cu șapte (timpuri), echivalând cu 2.520; și după cum Scripturile fixează o zi ca simbol al unui an, perioada de „șapte timpuri” prin urmare, este egală cu 2.520 de ani.
5 „Cei șapte ani” nu au început să fie numărați de la data decretului de condamnare a copacului la distrugere, decret care va fi de la momentul căderii omului înainte. După aceea și în timpul lui Melchisedec și al lui Israel ca popor al legământului lui Dumnezeu, a existat cel puțin în acele vremuri, în mod tipic, regatul lui Dumnezeu pe pământ și, atât timp cât acestea au existat, cele „șapte timpuri” nu au putut începe să se numere. Motivul este că butucul (ilustrând omenirea) cu benzi de fier și cupru în jurul lui arată inexistența sau inactivitatea regatului lui Dumnezeu pe pământ. Începutul numărării celor de șapte timpuri trebuie să aștepte până la răsturnarea ultimului rege al lui Israel, care a avut loc în anul 606 î.Cr. Din acel moment se aplică scriptura care spune: „Nu va mai fi, până va veni Acela al cărui drept este” să aibă regatul și stăpânirea lumii. (Ezechiel 21: 27) A fost la răsturnarea lui Zedechia când acest decret împotriva lui Israel a fost dat, și acolo a fost când Satan a devenit „dumnezeul întregii lumi”, și a fost atunci și acolo când cele șapte timpuri, menționate în profeția lui Daniel, în capitolul al patrulea, au început să se numere; ceea ce înseamnă că Dumnezeu nu va interfera cu stăpânirea animalică a pământului până la sfârșitul acelei perioade specifice de timp. Acea perioadă de șapte timpuri, începând cu anul 606 î.Cr. și extinzându-se pe o perioadă de 2.520 de ani, s-a încheiat în 1914, când Cristos a fost întronat de Iehova și a fost trimis să domnească printre dușmanii săi. - Ps. 110: 2
DECRETUL
6 Decretul auzit de Nebucadnețar, consemnat de Daniel, a fost o judecată divină: „Această chestiune [întrebarea privind legea] este prin decretul străjerilor [Iehova și Logosul său], iar cererea [hotărârea judecătorească, Strong] prin cuvântul celor sfinți; pentru ca cei vii să cunoască că Cel Preaînalt stăpânește în regatul oamenilor și o dă cui voiește și pune peste ea pe cei mai de jos dintre oameni.” (Vs.17) Iehova și Cristos Isus sunt singurii „sfinți”. (Isaia 57: 15; Apocalipsa 3: 7) Hotărârea judiciară este dată de Iehova și este anunțată și executată de Justificatorul numelui lui Iehova. Iehova și Cristos Isus sunt străjerii menționați în acest verset, așa cum se va observa că cuvântul este la plural. Ei sunt străjerii asupra numelui lui Iehova, iar asta ține de justificarea lui. Intenția sau scopul este determinat de cuvintele: „Pentru ca cei vii să cunoască că Cel Preaînalt domnește în regatul oamenilor”. Prin urmare, scopul suprem este îndreptățirea numelui lui Iehova și soluționarea pentru totdeauna a problemei supremației sale și a conducerii sale inerente. Din nou, justificarea numelui lui Iehova este amplificată ca fiind cea mai
importantă dintre toate doctrinele predate în Scripturi. Când Cristos Isus vine la templul lui Iehova, care marchează începutul timpului în care conducătorii lumii nu vor mai invoca ignoranța, ci trebuie să știe că Iehova este Dumnezeu. „Pentru ca oamenii să cunoască că tu, al cărui nume este IEHOVA, ești Cel Prea Înalt peste tot pământul.” - Ps. 83:18.
7 Cuvintele textului „regatul oamenilor” nu se referă la regatele mărunte ale lumii rele a lui Satan, ci la regatul sau domnia nevăzută stabilită asupra omului. Iehova nu are nicio responsabilitate pentru guvernele naționale ale lumii rele actuale și, cu siguranță, nu are nicio responsabilitate în ceea ce privește cine ajunge în funcție sau este dat afară din funcție prin voturile oamenilor. Prin urmare, cei care sunt devotați în totalitate lui Iehova nu pot avea niciun rol în alegerea unor astfel de conducători. Faptul că lui Satan i s-a permis să continue să exercite stăpânirea asupra omului nu este în contradicție cu acest lucru. El și-a exercitat astfel stăpânirea, nu pentru că puterea lui era superioară celei a lui Iehova, nici pentru că este mai înalt decât Iehova, ci Satan și-a exercitat stăpânirea pentru că Iehova a îngăduit să fie așa, fixând un timp sigur pentru a-i permite lui Satan să-și pună la punct cel mai puternic argument practic în sprijinul contestației sale bestiale a poziției lui Iehova. Altfel spus, Iehova a stat deoparte și l-a lăsat pe Satan să facă tot ce poate mai rău și a așteptat momentul potrivit pentru a dovedi că Satan este cel mai fertil mincinos din univers. Iehova la timpul potrivit își arată supremația, făcând mai întâi cunoscut martorilor săi credincioși de ce a așteptat: „Dar din această cauză ți-am îngăduit să rămâi, ca să-ți arăt puterea mea și ca ei să poată proclama numele Meu peste tot pământul”. (Ex. 9:16, Leeser) Faptul că Iehova l-a îndrumat pe Isus să rămână inactiv și să aștepte până în 1914 pentru a-și începe lucrarea de interferență cu dușmanul dovedește că Iehova este „Cel Prea Înalt [care] domnește în regatul oamenilor” şi că el este deci suprem. La timpul său, el deleagă această putere de conducere oricui dorește și face cunoscut acum că El i-a dat-o lui Cristos Isus și că El va asocia cu Cristos Isus în acea organizație, alți 144.000 de adevărați și credincioși urmași ai pașilor lui Cristos Isus, care își păstrează integritatea până la sfârșit. (Dan. 7: 13-27) „Nu te teme, turmă mică, căci este plăcerea Tatălui vostru să vă dea regatul”. (Luca 12:32) În acest din urmă text, cuvintele lui Isus nu sunt doar o dovadă puternică, ci și concludentă că dăruirea regatului asupra omenirii este exclusiv în puterea lui Iehova Cel Prea Înalt.
CEL MAI DE JOS DINTRE OAMENI
8 Isus, deși Fiul iubit al lui Iehova, trebuie să sufere umilire pentru a dovedi partea lui Iehova a chestiunii în discuție și pentru a-și demonstra propria calificare pentru a deveni Justificatorul lui Iehova. (Evr. 5:8, 9) Despre Isus este scris că a fost blând și smerit. (Mat. 11: 29) „El a fost disprețuit și noi nu l-am prețuit”. (Isaia 53: 3) S-a făcut

53



15 FEBRUARIE, 1934
TURNUL DE VEGHERE
53


fără reputație și s-a smerit până la o moarte umilitoare și, prin urmare, a fost adus jos. (Filipeni 2:7, 8) Prin urmare, în armonie cu visul profetic, se vede că lui Iehova i-a plăcut să „așeze peste ea [regatul sau stăpânirea oamenilor] pe cel mai de bază [Cel mai de jos] dintre oameni”. „De aceea și Dumnezeu L-a înălțat foarte mult și i-a dat un nume care este mai presus de orice nume: ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri și al celor de pe pământ și al celor de sub pământ; si pentru ca orice limbă să mărturisească că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl”. (Filipeni 2:9-11) Iehova stabilește astfel calificarea Celui căruia îi dă regatul. Cei asociați cu Cristos Isus în regat trebuie să posede calificări similare și, prin urmare, aceștia sunt cei mai de jos de pe pământ pe care Domnul îi folosește în scopurile Sale: „Căci vedeți chemarea voastră, fraților, cum că nu mulți înțelepți după trup, nu mulți puternici, nu mulți nobili sunt chemați: ci Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, pentru a încurca pe cei înțelepți; și Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, pentru a încurca lucrurile puternice și lucrurile de jos ale lumii și lucrurile disprețuite, le-a ales Dumnezeu, da, și cele care nu sunt, pentru a nimici lucrurile care sunt, pentru ca niciun trup să nu se laude în prezența Lui.” - 1 Cor. 1: 26-29
9 Nebucadnețar, ca reprezentant al lui Satan, s-a lăudat și a căzut. Exaltarea de sine a dus la căderea și la umilirea sa completă. Deși Domnul este în înălțimi, totuși are respect pentru cei smeriți, dar pe cei mândri îi cunoaște de departe.” (Ps. 138: 6) Exaltarea vine de la Iehova și este dată numai celor care îi sunt cu totul obedienți. (Isa. 57:15) În armonie cu această regulă divină, Ezechiel a fost determinat să scrie: „Eu [Iehova] am doborât copacul înalt, am înălțat copacul înjosit,... Înălțați pe cel înjosit și înjosiți-l pe cel înalt.” (Ezechiel 17: 24; 21: 26) Stăpânirea pământului este schimbată, dar această schimbare a domniei nu are loc până la sfârșitul celor „șapte timpuri”, care a avut loc în 1914, moment în care Iehova și-a pus Fiul pe dealul său sfânt al Sionului și l-a trimis să domnească. (Ps. 2: 6; 110: 2) Aceasta este o dovadă suplimentară că marele „copac din mijlocul pământului” descris în visul lui Nebucadnețar este Satan și organizația lui peste oameni și că organizația capitală a lui Iehova este Cristos Isus și cei de sub el și că asemenea este noul copac sau organizația în care națiunile trebuie să spere. Asupra martorilor lui Iehova acum pe pământ este pusă obligația de a spune aceste mari adevăruri celor din omenire care au dorința de a auzi și, în același timp, de a avertiza pe alții că Iehova este Dumnezeu și conducătorul întregului univers și că regatul lui este aici.
INTERPRETARE
10 Nebucadnețar l-a chemat pe Daniel să dea o interpretare a visului său, pentru că niciunul dintre
înțelepții lui nu l-au putut interpreta. Lui Daniel i-a spus: „Acest vis l-am văzut eu, regele Nebucauneţar. Acum tu, Beltşaţar, declară interpretare lui, pentru că toţi înţelepţii regatului meu nu pot să-mi facă cunoscută interpretarea; dar tu poţi; căci spiritul dumnezeilor sfinți este în tine”. Aici era în joc numele lui Iehova, pentru că, dacă Daniel, slujitorul lui Iehova Dumnezeu, nu ar putea da interpretarea visului, atunci Nebucadnețar ar fi trebuit să-și retragă cuvintele în această ocazie și într-o altă ocazie, adică: „Adevărat este, că Dumnezeul tău este un Dumnezeu al dumnezeilor și un Domn al regilor și un dezvăluitor de secrete,” și, „spiritul dumnezeilor sfinți este în tine”. (Dan. 2: 47) Faptul că Nebucadnețar, reprezentativul Diavolului, a exprimat aceste cuvinte cu privire la Iehova nu este nicio dovadă că el a fost slujitorul lui Iehova. Iehova a cauzat ca el să fie folosit pentru a ilustra puterea regală și pentru a îndeplini un rol în marea ilustrație profetică pe care o făcea. Își va arăta oare Iehova acum puterea dându-i lui Daniel interpretarea?
11 Daniel părea tulburat în mintea lui și a tăcut o vreme. „Atunci Daniel, al cărui nume era Beltşaţar, a rămas uimit timp de o oră şi gândurile lui l-au tulburat. Regele a vorbit şi a zis: Beltşaţar, să nu te tulbure visul sau interpretarea lui. Beltşaţar a răspuns şi a zis: „Domnul meu! visul să fie pentru cei ce te urăsc și interpretarea lui pentru dușmanii tăi.” (Vers. 19) „O oră” menționată în acest verset este de fapt un timp scurt sau o perioadă scurtă de timp. Probabil că Daniel a ezitat să continue cu interpretarea, deoarece acea parte a visului care se aplica lui Nebucadnețar era nefavorabilă regelui și Daniel avea nevoie de curaj pentru a continua să dezvăluie acest fapt regelui. Este mai probabil, totuși, că scurta lui tăcere s-a datorat faptului că Dumnezeu a reținut interpretarea pentru o perioadă scurtă de timp pentru propriile sale scopuri, dintre care unul ar fi să atragă mai mult atenția asupra faptului că Daniel îl reprezenta pe Cel Prea Înalt. Ezitarea lui i-ar face pe cei care stăteau lângă el să concluzioneze că Daniel nu a fost în stare să dea interpretarea, dar la timpul său potrivit Iehova și-a arătat favoarea față de Daniel și puterea lui asupra lui Daniel. Regele și-a exprimat dorința de a auzi interpretarea, chiar dacă aceasta îi era nefavorabilă. Daniel, prin urmare, a răspuns regelui: „Visul să fie pentru cei ce te urăsc și interpretarea lui pentru dușmanii tăi”. Aceste cuvinte arată că Daniel a fost călăuzit de înțelepciunea de sus. Cuvintele Lui se potrivesc acum cu împlinirea profeției. Văzând că Nebucadnețar în acest punct a ilustrat puterea regală în mâna lui Cristos, prin urmare, partea nefavorabilă a visului și împlinirea lui sunt de fapt asupra dușmanilor lui Cristos. Rugăciunea lui Daniel a fost așadar una adevărată.
12 Înregistrarea arată apoi că Daniel a repetat descrierea copacului pe care Nebucadnețar îl văzuse în visul său. (Vers. 20, 21) Atunci Daniel i-a spus

54



15 FEBRUARIE, 1934
TURNUL DE VEGHERE
53


regelui: „Tu ești, o rege, ai crescut și ai devenit puternic, căci măreția ta a crescut și ajunge până la cer și stăpânirea ta până la capătul pământului. " (Vers. 22) Această referință la copacul care ajunge „până la cer” arată că cuvintele s-au putut aplica numai necredinciosului Lucifer, când a fost făcut stăpân, și care acum este Satan, și că Nebuchadnezzar era reprezentantul vizibil al lui Satan pe pământ. Copacul în ansamblu nu se putea referi la rasa umană, ci ilustrează în special stăpânirea lui Satan și a celor de sub el care formează organizația sa. Aceasta este exact în armonie cu marea imagine descrisă în Daniel 2: 37, 38. Țineți minte că a fost după ce Nebucadnețar a distrus Ierusalimul, în 606 î.Cr., când Satan a devenit dumnezeul acestei lumi și Nebuchadnezzar, ca și cap al puterii mondiale, a fost reprezentantul lui Satan pe pământ în organizația sa.
13 În Eden, Dumnezeu a prezis distrugerea lui Satan. (Gen. 3:15) Acum decretul judiciar consemnat în profeția lui Daniel prevestește distrugerea lui Satan și a organizației sale: „În timp ce regele a văzut un străjer, un sfânt coborându-se din cer și zicând: Tăiați copacul și distrugeți-l; totuși, lăsați butucul rădăcinilor sale în pământ, cu o bandă de fier și aramă, în iarba fragedă a câmpului; și să fie udat de roua cerului și partea sa să fie cu fiarele câmpului, până vor trece peste el de șapte timpuri.” (vers. 23) Deși decretul a fost dat și a fost înregistrat imediat după rebeliune, stăpânirea lui Satan asupra omului nu a fost luată în acel moment, ci Iehova i-a permis lui Satan să continue în acea funcție până la momentul potrivit, adică până la venirea aceluia „al cărui drept este” să preia domnia. Această perioadă de timp este aceeași cu cea menționată în Exod 9:16, timp în care Iehova îi permite lui Satan să rămână pentru ca El să-și poată demonstra propria sa mare putere și pentru ca martorii săi să poată proclama acest fapt pe tot pământul înainte de distrugerea lui Satan.
14 Daniel îi spune apoi regelui că decretul este dat de Cel Preaînalt și că o parte din el va veni asupra lui Nebucadnețar: „Aceasta este interpretarea, o rege, și aceasta este decretul Celui Prea Înalt, care a venit asupra domnului meu, regele: că ei te vor izgoni dintre oameni și locuința ta va fi cu fiarele câmpului și ei te vor face să mănânci iarbă ca boii, și te vor uda cu roua cerului și vor trece șapte timpuri peste tine, până vei ști că Cel Preaînalt stăpânește în regatul oamenilor și îl dă cui vrea.” (Versetele 24, 25) Nebucadnețar a refuzat să slujească Celui Preaînalt, a fost mândru și lăudăros și a înnebunit, totul din pricina religiei Diavolului, și prin urmare a fost alungat din palatul său și puterea i-a fost luată. De asemenea, omenirea a fost respinsă de la conducerea ereditară a pământului și a fost exclusă din organizația lui Dumnezeu, și-a pierdut adevărata natură umană și a devenit brutală, calități expuse în mod specific de conducătorii
pământului. (Gen. 3:23, 24) De asemenea, stăpânul, Lucifer, a fost tăiat din organizația lui Iehova și a devenit ca un șarpe, un balaur și o fiară sălbatică, căutând oameni pe care să îi devoreze. (1 Petru 5:8) Executarea sentinței sau a decretului divin împotriva lui Satan și a organizației sale a fost suspendată până în 1914, sfârșitul acestei perioade fiind în mod cert marcat de „cele șapte timpuri”. În timpul suspendării executării judecății, Satan a continuat să aibă contact cu „fiii lui Dumnezeu”. (Iov 1:6-12; 2:1-7) Așa cum Nebucadnețar a fost făcut să mănânce iarbă ca boii, tot așa, în general, omenirea s-a hrănit cu ceea ce le-au dat conducătorii brutali și preoții lui Satan. Numai cei care L-au căutat cu sârguință pe Domnul Dumnezeu prin Cristos Isus au primit permisiunea de a se hrăni cu prețioasele promisiuni ale Cuvântului lui Dumnezeu. Profeția adaugă: „Până vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste regatul oamenilor”. Aceste cuvinte ale profeţiei arată că la sfârşitul celor „şapte timpuri” Iehova avea să îl trimită şi chiar l-a trimis pe Fiul Său preaiubit să îi oblige pe toţi adversarii şi pe toţi ceilalţi să ştie că Iehova este Cel Preaînalt şi că stăpânirea lumii a fost pusă în mâinile Celui care justifică numele lui Iehova. Această dovadă coroborativă arată pe mai departe că martorii lui Iehova, pentru a-și menține integritatea față de Iehova, trebuie acum, în mijlocul multor opoziții și suferințe, să facă cunoscut popoarelor că Iehova este Cel Preaînalt și că timpul regatului lui a sosit și că Regele a venit și stă pe tronul său. Iehova face acum cunoscută semnificația profețiilor sale, inclusiv a acesteia, rămășiței credincioase, martorilor săi, și aceasta le oferă o asigurare deplină că ei sunt de partea lui Iehova Dumnezeu; și astfel ei au mângâiere și sunt puternici în speranța că vor realiza pe deplin tot ceea ce Dumnezeu a promis celor care îl iubesc și îl slujesc.
REGATUL CU SIGURANȚĂ
15 „Străjerii”, adică Iehova şi Logosul său, au poruncit ca butucul copacului să fie lăsat, iar motivul evident este acela de a justifica numele lui Iehova. „Și întrucât au poruncit să se lase butucul rădăcinilor copacului; regatul va fi cu siguranță pentru tine, după ce vei ști că cerurile guvernează.” (Vers. 26) Butucul original a ilustrat partea umană a organizației, peste care Lucifer a fost făcut stăpân. Ea rămâne legată, fapt ilustrat de lanțurile de cupru și fier, și la timpul potrivit al lui Dumnezeu din rădăcinile acelui butuc vor veni unii care se vor întinde către apele dătătoare de viață ale adevărului, își vor lua poziția de partea lui Iehova și își vor menține integritatea față de Iehova Dumnezeu, iar aceasta constituie o justificare a numelui lui Iehova și o dovadă că Satan este un mincinos. Acest lucru este în armonie cu decretul lui Iehova rostit în Eden, și anume că „sămânța îți va zdrobi capul” (Gen. 3:15). Lăsarea butucului a fost o garanție că omenirea și casa ei pe pământ nu vor fi distruse

55



15 FEBRUARIE, 1934
TURNUL DE VEGHERE
55


definitiv, ci că Iehova va crea o altă stăpânire care să garanteze oamenilor obedienți o guvernare dreptă, sub care ei vor putea trăi veșnic. Acest verset al douăzeci și șaselea din profeție arată că butucul are legătură directă cu regatul lui Cristos și că recuperarea omenirii trebuie să se facă cu ajutorul și prin intermediul sângelui răscumpărător al lui Cristos Isus și al regatului său, administrat într-o manieră benefică pentru cei obedienți din rasa umană.
16 ”Regatul va fi din nou al tău cu siguranță” arată în continuare că Nebucadnețar a ilustrat puterea regală, uneori în mâna adversarului și alteori în mâna Slujitorului lui Dumnezeu și că, la vremea hotărâtă, asemenea putere regală va ajunge și va rămâne în mâinile Regelui uns al lui Iehova, Cristos Isus. Diavolul nu își va mai recupera niciodată stăpânirea și nu își va mai reveni din depravarea lui nebună și totală, așa cum nici trunchiul copacului original nu mai avea cum să fie pus la loc peste vechiul butuc original, acum mort și putrezit. Noul copac trebuie să crească, acesta fiind organizația sub Cristos. „Iar tu, turn al turmei, întăritura fiicei Sionului, la tine va veni, chiar prima stăpânire; regatul va veni la fiica Ierusalimului”.” (Mica 4:8) Ceea ce a rămas în rădăcinile vechiului butuc ilustra oamenii din rasa umană care au dorința de dreptate și care îl caută pe Dumnezeu pentru a-l găsi. (Fapte 17: 27) Asemenea oameni cu dorinţă de dreptate, asemenea rădăcinilor vechiului butuc, se întind către apele dătătoare de viaţă ale adevărului care vin de la Iehova prin Cristos Isus. Aceasta este în armonie cu cele rostite în mod profetic de Iov: „Există speranță pentru un copac, dacă va fi tăiat. Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ, ... totuși prin mirosul apei va înmuguri și va da ramuri ca o plantă.” Aceasta este o altă coroborare a faptului că acești oameni obedienți, la timpul cuvenit al lui Dumnezeu, vor fi adunați și vor forma o parte din noul copac, fiind aduși sub Căpetenia, Cristos Isus, care este Capul si Stăpânitorul peste toate. (Efes. 1:10) Acum Satan, fiind aruncat din ceruri, împreună cu îngerii săi, a fost forțat să cunoască adevărul că „Cerurile conduc cu adevărat”; și astfel toată creația va ști că Iehova și Cristosul său „conduc cu adevărat”.
17 Nebucadnețar, reprezentantul lui Satan, a fost sfătuit de profetul Daniel, sfat care a fost ignorat. La fel i s-a dat lui Lucifer un sfat atunci când nelegiuirea a apărut pentru prima dată în el: „De aceea, o, rege, primește, te rog, sfatul meu. Îndepărtează-te de păcatele tale făcând ce este drept și de nelegiuirea ta arătând îndurare față de săraci. Poate că ți se va prelungi prosperitatea».” (Vers. 27) Dacă Lucifer nu ar fi persistat în planul său nelegiuit de a comercializa omenirea și a asupri pe oameni, justificarea numelui lui Iehova nu ar fi fost necesară. Satan a refuzat să profite de pe urma sfatului. De asemenea, reprezentanții săi vizibili, conducătorii de pe pământ, au primit în repetate rânduri și au ignorat sfatul Celui
Preaînalt și acela dat în special la sfârșitul Războiului Mondial; prin urmare Armaghedonul le va vedea sfârșitul.
ÎMPLINIRE
18 Visul profetic s-a împlinit asupra lui Nebucadnețar numai în miniatură. Împlinirea majoră are loc asupra lui Satan și asupra organizației sale, atingând un punct culminant odată cu domnia lui Cristos și căderea organizației inamice. (Vers. 28) Nebucadnețar a avut douăsprezece luni să ia în considerare visul profetic și să se reformeze, dar a eșuat să o facă. Probabil că aceasta arată că Iehova i-a acordat lui Lucifer o perioadă de timp ca să se reformeze, dar Lucifer nu s-a temut de Dumnezeu, nu a avut respect pentru el și nu a dat atenție cuvântului său. (Vers. 29) Lui însuși, Nabucadnețar s-a lăudat că a construit mărețul Babilon prin propria sa putere si pentru propria sa măreție. (Vers. 30) Satan s-a lăudat în mod asemănător cu privire la organizația mondială, spunând că este a lui. (Ezechiel 29:3) Se pare că Nabucadnețar distrusese Ierusalimul înainte de a fi făcut această declarație lăudăroasă. (Ier. 52: 12-29) Acum, îngâmfat, trufaș și mândru, se lăuda cu propria lui măreție și „în timp ce cuvântul era în gura regelui, s-a auzit din cer un glas spunând: „O, rege Nebucadneţar, ţie ți se spune; regatul a fost îndepărtat de la tine.” – Versetul 31.
19 Cei cu inima mândră sunt abominabili în ochii lui Dumnezeu. „Domnul îi detestă pe toți cei cu inima mândră: chiar dacă ar sta uniți, ei nu vor rămâne nepedepsiți. Mândria merge înaintea distrugerii și spiritul trufaș înaintea căderii.” (Proverbe 16: 5, 18) Când inima lui Nebucadnețar s-a umplut de trufie și spiritul i s-a împietrit de mândrie, a fost imediat deposedat. Așa a declarat Daniel la căderea Babilonului: „Dar când inima i s-a înălțat și mintea i s-a împietrit în mândrie, el a fost depărtat de pe tronul său regesc și i-au luat gloria de la el; și a fost izgonit dintre fiii oamenilor; şi inima lui a fost făcută ca cea a fiarelor, şi locuinţa lui era cu măgarii sălbatici; până când a știut că Dumnezeul cel Preaînalt stăpânește în regatul oamenilor și că el pune peste ea pe oricine vrea.” (Dan. 5:20, 21) Regatul a fost luat de la Nebucadnețar, așa cum dreptul de stăpânire a fost luat de la Lucifer în momentul răzvrătirii sale, și omul a fost îndepărtat atunci și acolo de sub protecția „puterilor superioare” ale organizației lui Iehova; și din acel moment numai oamenii care și-au păstrat integritatea față de Iehova au avut favoarea lui.
20 După ce Nebucadnețar a realizat distrugerea Ierusalimului, nu a mai existat niciun regat tipic al lui Dumnezeu pe pământ. Satan a devenit dumnezeul întregii lumi, dar nu a putut avea niciun rol în organizația lui Iehova: „O voi răsturna, o voi răsturna, o voi răsturna; și nu va mai fi, până ce va veni cel al cărui drept este; și i-o voi da.” (Ezechiel 21:27) Distrugerea Ierusalimului de către Nebucadnețar

56



56
TURNUL DE VEGHERE
Brooklyn, N.Y.


a constituit motivația deplină pentru ca Iehova să răstoarne regatul Babilonului. ”Și voi face Babilonului și tuturor locuitorilor Caldeei tot răul pe care l-au făcut în Sion înaintea ochilor voștri, zice Domnul. Și țara se va cutremura și se va întrista; căci orice plan al Domnului va fi împlinit împotriva Babilonului, ca să facă din țara Babilonului o pustiire fără locuitori.” (Ier. 51: 24, 29) Satan a distrus Sionul tipic și la vremea potrivită a lui Dumnezeu, a fost aruncat din cer și în curând va fi distrus, atât el, cât și întreaga sa organizație.
CONDUCĂTORI ANIMALICI
21 Iehova a făcut ca puterile conducătoare ale lumii să fie descrise ca fiind brutale. (Revelația 13) Nebucadnețar, în împlinirea în miniatură a decretului divin, ”a fost alungat dintre oameni și a mâncat iarbă ca boii și corpul lui a fost udat de roua cerului, până când părul i-a crescut ca penele acvilelor și unghiile i-au ajuns ca ghearele păsărilor.” (Versetele 32, 33) Ce cădere din poziţia sa înaltă de rege şi conducător al lumii! Lucifer a căzut din poziţia sa înaltă de stăpânire a pământului şi a devenit total depravat. La fel şi reprezentanţii săi oficiali de pe pământ, care au condus omenirea, au fost în permanență animalic în domnia lor. Combinația religioasă, comercială și politică care a condus lumea sub Satan a fost și este feroce, aspră, crudă și animalică. Aceștia nu au mâncat ceea ce le oferă Dumnezeu celor care îl iubesc, ci s-au hrănit cu hrana pe care Satan și reprezentanții săi de pe pământ le-au furnizat-o. Acești reprezentanți de pe pământ și în special elementul religios al acestora, deși pretind că îl reprezintă pe Dumnezeu, pretind acest lucru în mod fraudulos; pentru că nu au avut nici o parte și nu pot avea nici o parte în regatul lui Dumnezeu. Ei sunt mândri și nu pot auzi și înțelege cuvintele Celui Preaînalt. Organizațiile religioase cunoscute drept Catolice, sub conducerea papei, și organizațiile Protestante sub conducerea clerului, au manifestat mândrie și admirație reciprocă față de oameni și au ignorat Cuvântul lui Dumnezeu și s-au făcut abominabili în ochii lui Dumnezeu. Ei s-au hrănit, ca fiarele sălbatice, cu elementele lumii Satan.
22 La sfârșitul celor șapte timpuri simbolice, adică, în 1914, puterile conducătoare păgâne și în special acea parte din ea numită „Creștinătate”, erau cu siguranță un grup asemănător bestiilor și au mers înainte și s-au războit unul împotriva celuilalt ca fiarele sălbatice, așa cum prevestește profeția. De atunci, acești reprezentanți de pe pământ ai lui Satan au fost avertizați cu privire la scopul lui Dumnezeu; dar ei refuză să dea atenție acelui sfat divin şi toţi „umblă mai departe în întuneric”. - Psalmi 82:5.
„REVENIREA ÎNȚELEGERII”
23 Timp de secole, omul a avut nevoie de o stăpânire sau de un regat drept, dar această nevoie nu a putut fi
furnizată până la sfârșitul timpului fixat de Iehova, în care timp stabilit i s-a permis lui Satan să facă tot ce îi stă în putere pentru a-și dovedi lauda. În acel interval de timp, omenirea a fost condusă de organizația invizibilă și vizibilă a lui Satan, ilustrată prin legătura de cupru (tradus greșit „alamă”) și fier din jurul butucului. La sfârşitul celor „şapte ani” de umilire, Nebucadneţar apare într-un rol diferit. Revenindu-i rațiunea, el ilustrează acum puterea regală exercitată de Cristos Isus. „Iar la sfârşitul zilelor, eu, Nebucadneţar, mi-am ridicat ochii spre cer, şi rațiunea mea s-a întors la mine şi l-am binecuvântat pe Cel Preaînalt; și l-am lăudat și l-am cinstit pe Cel ce trăiește în veci, a cărui stăpânire este o stăpânire veșnică și regatul lui este din generație în generați.” (Versetul 34) Limita de timp fiind atinsă, butucul de copac trebuie să fie eliberat din legătura de cupru și fier. Venise timpul inaugurării Regelui de drept al pământului ca și conducător și, ca atare, el este ilustrat printr-unul care recunoaște și preamărește numele lui Iehova și declară că El este Cel Suprem, în afară de care nu mai există un altul. În 1914, acea limită de timp s-a încheiat și Cristos Isus, Regele dreptății, a fost instalat pe tronul Său cel sfânt.
24 Sfârșitul vremurilor Națiunilor și venirea Regelui pământului a fost marele eveniment pe care imitatorii credincioși ai lui Cristos îl așteptaseră cu nerăbdare. Prin grația lui Dumnezeu, acești credincioși sunt făcuți martori ai lui Iehova. Conducătorii umani ai pământului au fost atunci de asemenea informați despre venirea lui Cristos, despre regatul și domnia lui, însă acești conducători pământești au refuzat să dea atenție acestor informații. Proclamația cu care începe profeția lui Daniel din capitolul al patrulea a fost dată de Domnul Isus Cristos. Profetul Daniel îi ilustrează acolo pe imitatorii credincioși ai lui Cristos Isus pe pământ în serviciul lui Iehova, iar aceștia de pe pământ sunt cei care au privilegiul de a publica această proclamație în rândul oamenilor. În acest moment, așadar, Nebucadnețar dând proclamația ilustrează puterea regală exercitată de Cristos, Regele regilor și Domnul domnilor, plină de cunoaștere și de înțelegere și de spiritul lui Iehova Dumnezeu.
25 Când Cristos Isus a fost instaurat ca Rege, în 1914, el a procedat imediat să „laude și onoreze pe Acela care trăiește veșnic”, pe Cel Suprem, Cel Preaînalt, Regele Eternității. Imediat, Cristos a început lucrarea de justificare a numelui Tatălui său, izgonindu-i pe Satan şi hoardele sale din ceruri şi aruncându-le jos pe pământ. În 1918, el a venit la templu, și-a adunat la el imitatorii credincioși și le-a încredințat mărturia lui și le-a poruncit să meargă și să spună acest mare adevăr națiunilor pământului și, astfel, să participe în laudarea și onorarea numelui lui Iehova. De acest mare privilegiu s-au bucurat martorii lui Iehova încă de atunci și se bucură și acum.
26 Restaurarea lui Nebucadnețar a fost o justificare

57



15 Februarie
TURNUL DE VEGHERE
57


a cuvântului lui Iehova, așa cum a fost anunțat de slujitorul său Daniel. Tot așa, la sfârşitul timpurilor Națiunilor, întronarea lui Cristos Isus a fost o justificare a cuvântului lui Dumnezeu rostit de sfinţii săi profeţi. La venirea lui Cristos la templu, el a făcut cunoscut credincioșilor săi imitatori numele lui Iehova și înțelesul lui și de atunci acești credincioși au apreciat faptul că privilegiul și datoria lor principală este de a face cunoscut numele lui Iehova pe întreg pământul și de a declara lucrările Lui și de a continua să îi cânte laude. - Isa. 12: 2-6.
27 Iehova va face acum cunoscută întregii creații propria sa supremație și aceasta o face în permanență după propria sa voință suverană. „Și toți locuitorii pământului sunt considerați ca nimic; și el face după voia lui în armata cerului și printre locuitorii pământului; şi nimeni nu-i poate opri mâna şi nu-i poate spune: Ce faci?” (Versetul 35) Conducătorii pământești din zilele noastre se consideră a fi foarte importanți și capabili să îngrijească, să hrănească și să conducă omenirea. Sunt aroganți și înțelepți în propria lor vanitate. Aceasta dovedește că Nebucadnețar, când i-a fost redat uzul rațiunii, nu a ilustrat conducătorii pământești din zilele noastre. Acești auto-constituiți conducători pământești ignoră cu desăvârșire Cuvântul lui Dumnezeu și ei sunt ca un nimic, așa cum a declarat profetul său. „Iată, națiunile sunt ca o picătură într-o găleată și sunt socotite ca praful mic de pe cântar; iată, el ridică insulele ca un lucru foarte mic. Și Libanul nu este suficient pentru a arde și nici fiarele lui nu sunt suficiente pentru arderea de tot.” -Isa. 40: 15, 16.
28 Nicio creatură nu-i poate spune pe bună dreptate lui Iehova: „Ce faci?”, pentru că puterea lui este supremă și absolută. După ce și-a propus un lucru, el îl va face indiferent de orice opoziție și își va îndeplini scopul la timpul său stabilit. A fost voia lui ca Satan și toată armata acestuia să rămână în ceruri până la sfârșitul perioadei de așteptare, când avea să îl trimită pe Cristos Isus să conducă (Iov 1:6; Ps. 110:1, 2) A fost voia lui Dumnezeu ca armata rebelă să fie apoi alungată din ceruri, iar acest lucru a fost făcut cu promptitudine de Cristos Isus. Este voia lui ca organizația lui Satan să fie ștearsă din existență. Este voia lui Iehova de a distruge toți factorii de conducere de pe pământ care formează acum o parte din organizația lui Satan și în toate aceste lucruri se va face voia lui. El îi va cruța numai pe aceia cu bunăvoință și îi va apăra în momentul bătăliei zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic (Ier. 25:31-36; Mat. 25: 31-46) Voia lui se va realiza și „nimeni nu-i poate opri mâna.” În prezent, puterile conducătoare de pe pământ, acţionând greşit, încearcă să intervină în lucrarea de punere a mărturiei pe care Iehova, prin Cristos, a poruncit-o să fie dată de martorii Săi de pe pământ şi, procedând astfel, aceşti conducători pământești îi spun lui Iehova: „Ce faci?”, însă cu siguranță vor fi umiliți și vor afla că Iehova este suprem. Armaghedonul va demonstra că puterea acestei lumi rele este ca și nimic.
29 Stăpânirea de drept a pământului a ajuns în mâinile lui Cristos în 1914, după cum prevede decretul. „În același timp, mi-a revenit rațiunea”, a spus Nebucadnețar. Aceasta dovedește că Nebucadnețar nu i-a ilustrat acolo pe conducătorii pământești care la vremea aceea înnebuniseră cu totul și care continuă să fie în aceeași stare de nebunie și astăzi. „În același timp, rațiunea mi-a revenit la mine; și pentru gloria regatului meu, cinstea și strălucirea mea au revenit la mine; şi sfetnicii mei şi domnii mei m-au căutat; și am fost întărit în regatul meu și mi s-a adăugat măreție excelentă.” - Versetul 36.
30 Nebucadnețar, acolo, a ilustrat puterea regală exercitată de Cristos Isus. Atunci a fost înființată curtea regală a lui Cristos Isus. „Și iarăși, când [Iehova] aduce pe primul născut în lume [în 1914], el [Iehova] spune: Și toți îngerii lui Dumnezeu să se închine lui.” (Evrei 1 : 6) Apoi a urmat trezirea sau învierea imitatorilor credincioși ai lui Cristos Isus care au murit și care trebuie să aștepte timpul stabilit al lui Dumnezeu pentru a fi înviați. Aceștia au fost treziți din moarte și adunați la Cristos și au fost făcuți o parte a organizației sale sau a curților regale. „Și după ce a luat cartea, cele patru fiare și douăzeci și patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare harpe și sticluțe de aur pline de parfum, care sunt rugăciunile sfinților. Și au cântat un cântec nou, spunând: „Tu ești vrednic să iei cartea și să deschizi pecețile ei: pentru că tu ai fost ucis și ne-ai răscumpărat lui Dumnezeu cu sângele tău, din orice neam, limbă, popor și națiune; și ne-ai făcut pentru Dumnezeul nostru regi și preoți și vom domni pe pământ.”. ”Și al șaptelea înger a sunat; şi s-au auzit voci mari în cer, care ziceau: regatele lumii acesteia au devenit regatele Domnului nostru şi ale Cristosului Său; şi el va domni în vecii vecilor.” - Rev. 5:8-10; 11:15.
COPAC NOU
31 Cristos Isus este stăpânul drept și de drept al pământului. A lui este organizația capitală a lui Iehova și, prin urmare, este noul copac de cedru, la care oamenii trebuie privească pentru speranță. În armonie cu aceasta, Iehova l-a determinat pe Ezechiel să scrie: „Iată ce spune Domnul Dumnezeu: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Voi lua și din ramura cea mai înaltă a cedrului înalt și o voi pune; Voi tăia din vârful crenguțelor sale tinere una fragedă și o voi sădi pe un munte înalt și remarcabil; pe muntele din înălțimea lui Israel o voi sădi; și va da ramuri și va da roade și va fi un cedru frumos; și sub el vor locui toate păsările din fiecare aripă; la umbra ramurilor lui vor locui. Și toți copacii câmpului vor ști că Eu, Domnul, am doborât copacul înalt, am înălțat copacul de jos, am uscat copacul verde și am făcut să înflorească copacul uscat: Eu, Domnul, am vorbit și am făcut-o.” - Ezechiel 17: 22-24; vezi Justificare, Cartea Întâi, pagina 232.

58



58
TURNUL DE VEGHERE
Brooklyn, N.Y


32 Legăturile de cupru și de fier fiind îndepărtate de pe vechiul butuc, rasa umană nu va mai fi condusă de spiritul cel rău și de creaturi umane crude. Noul copac de cedru, stăpânirea dreaptă și guvernarea cu Cristos ca și Căpetenie, Rege și Salvator, este pusă la dispoziția întregii rase umane care va fi obedientă de Dumnezeu. Acela dintre oameni care a fost umilit și disprețuit de îngerii cei răi este acum înălțat la locul cel mai înalt și astfel Iehova creează un copac nou; și întronându-l pe Fiul său ca Rege și Stăpân al omului, el l-a stabilit astfel pe cel care a fost „cel mai de jos dintre oameni” în ochii celorlalți ai creației. Acest nou copac este mult mai minunat decât copacul original. Este sădirea lui Iehova Dumnezeu și rămâne dreaptă în vecii vecilor. Ea dă hrană îndestulătoare tuturor celor ascultători și „în ea [este] hrană pentru toți”. Sub umbra lui dreaptă, toate creaturile care sunt obediente lui Iehova vor găsi adăpost și odihnă și se vor hrăni cu roadele sale dătătoare de viață.
33 Oamenii cu bunăvoință de acum de pe pământ, purtând de altfel denumirea de clasa Ionadab, sunt reprezentați ca fiind rădăcinile fragede din vechiul butuc care „prin mirosul apei” se întind către Dumnezeu și primesc adevărurile prețioase ale Cuvântului Său și se pun, în obediență, la dispoziția organizației sale cele drepte sub Cristos; și, făcând așa, ei vor trăi. În acest nou copac sunt aduși mai întâi membrele credincioase ale trupului lui Cristos, care sunt binecuvântate cu privilegiul de a deveni o parte din copacul sau organizația care va administra binecuvântări celor obedienți dintre oameni. Sub organizație și ca slujitori ai acesteia vine clasa „marii mulțimi”. Credincioșii profeți din vechime au fost ilustrați prin rădăcinile fragede lăsate în butucul cel vechi și, datorită credincioșiei lor, ei vor forma o parte din noul copac; și în acea organizație vor fi adunați toți cei cu bunăvoință care se vor da în totalitate lui Iehova Dumnezeu și guvernului Său drept. Noul copac este cu adevărat un copac al speranței. Acel copac poartă numele pe care i-l dă Iehova; este organizația lui Iehova. El și-a pus numele său sfânt asupra lui Cristos Isus, Răscumpărătorul omului și Justificatorul
lui Iehova, și acum El comandă ca mesajul să fie declarat, că ”în numele său vor spera națiunile”.
34 Profeția lui Daniel, capitolul patru, se încheie cu cuvintele: „Acum eu, Nebucadnețar, îl laud, îl înalț și îl glorific pe Regele cerurilor, pentru că toate lucrările sale sunt adevăr și căile sale sunt drepte și pentru că el poate să-i umilească pe cei ce se poartă cu mândrie.” (Versetul 37) Acum, martorii lui Iehova, ca moștenitori ai regatului, de asemenea îl „lăudă, înalță și glorifică pe Regele cerurilor” și sunt încântați să poarte adevărurile lui către oameni. Adevărul și judecățile sale sunt acum făcute cunoscute pe pământ și trebuie să continue să fie făcute cunoscute până când toți vor ști că Iehova este Cel Preaînalt peste întreg pământul și că pe toți aceia asemenea lui Satan, care continuă să umble în mândrie, Iehova poate și îi va umili și distruge complet.
35 Iehova folosește lucrurile creației de pe pământ pentru a-i învăța lecții importante pe aceia care au dorința sinceră de a afla adevărul. Acum el face cunoscut că mândria și dragostea de câștig personal l-au condus pe Lucifer la rebeliune și la distrugerea sa. În timp ce privim noul copac de cedru ridicat de Iehova în locul celui care intră în procesul de distrugere completă, haideți să îi mulțumim lui Iehova Dumnezeu că a luat măsuri pentru restabilirea unei organizații care va fi adevărată și credincioasă lui pentru totdeauna și care va aduce binecuvântări fără sfârșit celor obedienți din creația lui. Mărețul copac de pe pământ, pe care Nebucadnețar l-a văzut, a ilustrat organizația lui Satan care acum va dispărea, în scurt timp. Noul copac măreț al speranței este organizația sub Cristos Isus, în care oamenii obedienți vor fi aduși și vor găsi viață veșnică. Numele lui Cristos Isus este speranța lumii și nu există alt nume în care oamenii pot spera. Fie ca toți cei care au răspuns la chemarea pentru regat să fie recunoscători și să se bucure că sunt acum favorizați cu marea oportunitate de a-l cunoaște pe Iehova și de a avea privilegiul de a fi martorii lui și, astfel, de a avea un rol în justificarea numelui lui. Toate acestea vor continua

59



15 February, 1934
TURNUL DE VEGHERE
59


sub conducerea lui Cristos Isus și în mijlocul unei mari opoziții, pentru a duce mesajul referitor la Iehova, la Regele și la regatul său oamenilor de pe pământ. Fericit este grupul de martori ai lui Iehova care sunt acum privilegiați să-i declare lucrările, să-i cânte laude și să aibă un rol în justificarea numelui său sfânt.
ÎNTREBĂRI PENTRU STUDIU




LEGMÂNTUL LEGII AL LUI IEHOVA PROFETIC


Multă vreme a existat tendința generală de a gândi și de a vorbi despre scrierile Vechiului Testament, sau Scripturile Ebraice, ca nefiind demne de luat în considerare de către oamenii care trăiesc astăzi. Clericii au imprimat multora gândul că scrierile Vechiului Testament aparțin în întregime evreilor.
Acum, totuși, în lumina vechilor profeții ale lui Iehova care se împlinesc în fața ochilor noștri, înregistrările despre cum s-a purtat Dumnezeu cu poporul său ales din vechime devin foarte semnificative.
Nu le promitea legământul făcut de Dumnezeu cu evreii viața dacă aveau să îl respecte? Ba da. „Să păziţi deci regulamentele şi poruncile Mele; pe care, dacă o face cineva, el va trăi prin ele”.” (Lev. 18:5) „Căci Moise descrie dreptatea care este prin lege, că omul care face acele lucruri va trăi prin ele.” - Rom. 10:5.
Dacă evreii ar fi respectat perfect legea lui Dumnezeu, li s-ar fi acordat viața veșnică? Cu siguranță; pentru că Dumnezeu așa a promis și el își ține întotdeauna promisiunile. (Isaia 46:11) Dacă a existat vreodată vreo îndoială în mintea cuiva, cuvintele lui Isus clarifică problema. „Şi iată, un oarecare învăţător al Legii s-a ridicat şi l-a ispitit, zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? El i-a zis: Ce este scris în Lege? cum citesti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată
inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău; și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Iar el i-a spus: Drept ai răspuns; fă aceasta și vei trăi.” – Luca 10:25-28.
Când a venit Isus, a respectat el legea perfect? Da; şi asta dovedeşte că legea putea fi respectată de un om perfect şi că nimeni altcineva nu ar putea-o respecta. După cum spune Pavel, cel care va păzi legea va fi drept și orice creatură dreaptă are dreptul la viață. Prin urmare, dacă evreii ar fi respectat legea, ar fi dovedit că sunt drepți, ceea ce le-ar fi dat dreptul la viață. Motivul pentru care evreii nu au putut respecta legea a fost din cauza imperfecțiunii, rezultatul păcatului. Păcatul a intrat în lume din pricina neascultării lui Adam; și toți, inclusiv evreii, s-au născut păcătoși. (Rom. 5:12) Niciun păcătos nu are dreptul la viață. (Rom. 6:23) Prin urmare, legea le-a dovedit evreilor și tuturor oamenilor că, dacă familia umană va primi vreodată binecuvântarea vieții, așa cum a fost promis prin legământul avraamic, trebuie să se facă ceva pentru a îndepărta păcatul sau pentru a-și ispăși păcatul. Temelia pentru reconciliere trebuie așezată mai întâi prin sacrificiul perfect.
Dumnezeu, cunoscând dinainte planul Diavolului de a aduce în rândul oamenilor un grup de evoluționiști care ar declara că oamenii nu au nevoie de un Răscumărător, a demonstrat falsitatea și nebunia acelui punct de vedere prin aplicarea legământului legii. Niciun om nu poate fi auzit să spună cu adevărat: „Dacă aș avea oportunitatea,

60



60
TURNUL DE VEGHERE
Brooklyn, N.Y


m-aș putea face pe mine însumi perfect și aș trăi.” Operarea legământului legii este dovada absolută că teoria evoluției provine de la Diavol și că cei care o susțin sunt instrumentele celui rău, indiferent dacă o știu sau nu. Așa-zișilor predicatori „conștiincioși” nu li se va permite niciodată să se ascundă în spatele conștiinței care a fost instruită să fie împotriva Cuvântului adevărului lui Dumnezeu.
Pavel declară că legea prefigura lucruri bune care vor veni. (Evr. 10:1) În timp ce legământul legii a fost făcut în primul rând din pricina abaterii, Dumnezeu l-a folosit și pentru a face umbre sau ilustrații ale scopului său de reconciliere a omului cu el însuși. Apostolul mai afirmă: „Apoi verificați că primul legământ avea și ordonanțe [ceremonii] de serviciu divin și un sanctuar lumesc [aranjat ordonat]”. (Evr. 9:1) Care au fost aceste ceremonii și aranjamente ordonate ale serviciului divin? În momentul încheierii legământului în Egipt, un miel fără cusur, un mascul din turmă, a fost înjunghiat și cu sângele lui s-au stropit tocurile ușilor, ceea ce a servit ca mijloc de salvare a evreilor în noaptea de Paște. Acel miel a fost mâncat cu pâine nedospită (Ex. 12: 8) Acea ceremonie trebuia repetată sau executată o dată pe an după aceea, în a paisprezecea zi a lui Nisan.
Mielul a reprezentat sacrificiul lui Isus, Fiul preaiubit al lui Dumnezeu, care avea să răscumpere întreaga omenire din păcat. El a fost „Mielul înjunghiat de la întemeierea lumii”. (Rev. 13:8) „Ca un miel fără cusur și fără pată. (1 Pet. 1:19) Prin această ceremonie a fost prefigurat sacrificiul de răscumpărare. Dumnezeu ne-a promis că va răscumpăra omul de la moarte și din mormânt. (Os. 13:14) Această ceremonie avea să îi învețe pe evrei și pe alții de atunci înainte că Mielul lui Dumnezeu avea să înlăture păcatul lumii și așa a fost anunțat de Ioan la începutul slujirii lui Isus - Ioan 1:29.
După confirmarea legământului la Sinai, Moise, sub îndrumarea lui Dumnezeu, a ridicat tabernacolul. În acel loc sfânt, Dumnezeu și-a arătat prezența prin nor și lumină. (Ex. 40:34) Odată pe an, avea loc un serviciu sacru special în legătură cu tabernacolul. Într-o anumită zi, un taur și un țap erau uciși și sângele lor era adus de un preot în Sfânta Sfintelor și stropit peste scaunul milei pentru a face ispășire. (Lev. 16; Evr. 9: 6-8) Acel serviciu din tabernacol a prefigurat ceva mai bun ce avea să vină și arăta că sacrificiul din realitate va aduce ispășire pentru păcatul omului și va face posibil ca omul să se reconcilieze cu Dumnezeu, așa cum promisese. Sacrificiul acestor animale era făcut de un preot, pentru care legea prevedea aranjamente. Aceste ceremonii aveau scopul de a preda anumite lecții evreilor și altora de atunci înainte. Sacrificiul mielului pascal se referea la sacrificiul lui Isus Cristos și ilustra răscumpărarea; iar sacrificiul taurilor și al țapilor și stropirea sângelui în Sfânta Sfintelor a reprezentat oferirea sângelui lui Cristos Isus în ceruri
ca jertfă pentru păcatele oamenilor. Mai mult, ei au învățat că Cristos, în calitate de mare Mare Preot numit de Iehova, va oferi sacrificiul și va face ispășire pentru păcat. – Evrei 9: 10-14, 24.
Legământul legii, prin urmare, arată în mod absolut necesitatea ca marele sacrificiu de răscumpărare a lui Isus Cristos și ca sacrificiu pentru păcat să fie făcut de el mai întâi în folosul membrilor „seminței” și apoi în folosul omenirii în general. De asemenea, acel legământ a prefigurat un legământ nou și mai bun care avea să fie făcut mai târziu; iar ceremoniile în legătură cu acestea au adus mărturie despre faptul că va trece o perioadă lungă de timp între încheierea noului legământ și momentul confirmării sau inaugurării lui.
Să presupunem că evreii ar fi depus toate eforturile pentru a respecta legământul legii, ar fi rezultat vreun beneficiu special pentru ei? Da. Ei și-ar fi arătat credința și încrederea în Dumnezeu și în promisiunile sale, precum și loialitatea față de el mai degrabă decât față de Diavol. Clerul evreu, care erau lider ai Israelului, nu a încercat să păstreze spiritul legământului legii. Ei l-au păstrat în formă, cu gura lor și cu aspectul exterior, în timp ce inimile lor erau departe de Iehova. (Isa. 29:13) Ei erau escroci și ipocriți, făcând un spectacol pe dinafară dintr-un motiv egoist. (Matei 23:13-33) Ei pretindeau că sunt copiii lui Avraam; dar Isus le-a spus clar că sunt mincinoși și copii ai Diavolului pentru că vor face voia lui Satan și nu voia lui Dumnezeu. (Ioan 8:39-44) Faptul că erau fii ai Diavolului arată că nu aveau credință în legământul legii și că nu încercau să-l țină. Echivalentul lor exact se găsește astăzi în așa-numitul „cler creștin” care „având o formă de evlavie, neagă însăși puterea acesteia”; și de la aceștia oamenii sunt avertizați ”să își întoarcă fața”. - 2 Tim. 3: 5.
Dar unii evrei au încercat să respecte legământul legii. Ei au avut credinţă în Dumnezeu şi au făcut tot posibilul să îl asculte. Când a venit Isus, i-a găsit pe unii dintre aceștia așteptând venirea lui Mesia, iar aceștia l-au acceptat. Liderii, uitându-se la litera legii, așteptau venirea lui Mesia; dar ei îl căutau din motive cu totul egoiste. Ei practicau frauda și înșelăciunea. Când „Isus l-a văzut pe Natanael venind la el, [Isus] a spus despre el: Iată cu adevărat un israelit, în care nu este viclenie! „(Ioan 1:47) Natanael atunci și acolo l-a acceptat ca Fiul lui Dumnezeu şi Regele lui Israel. „Natanael a răspuns şi i-a zis: Învățătorule, tu eşti Fiul lui Dumnezeu; tu ești Regele lui Israel.” (Ioan 1:49) El nu a manifestat înșelăciune sau subterfugiu față de el așa cum au avut fariseii. Natanael și alți evrei cinstiți au păstrat spiritul legii datorită credinței lor în Dumnezeu și în „sămânța” făgăduită. Ei au fost plăcuți lui Dumnezeu și acceptați de el, nu din cauza legii pe care ei au încercat să o țină perfect, ci din cauza credinței în Cristos. Cu privire la acest punct Pavel spune: ”Știind că un om nu este declarat drept prin lucrările

61



15 Februarie, 1934
TURNUL DE VEGHERE
61


legii, ci prin credința în Isus Cristos, chiar și noi am crezut în Isus Cristos, ca să fim declarați drepți prin credința în Cristos, și nu prin lucrările legii: căci prin lucrările legi nimeni nu va fi îndreptățit”. (Gal. 2:16) Celor care au avut credință în Dumnezeu și în promisiunile lui și care au încercat să păzească legea, pentru ei legea le-a servit drept învățător pentru a-i conduce și a-i proteja până la venirea lui Cristos. (Gal. 3:24) Prin urmare, ei au fost un popor foarte favorizat de Dumnezeu.
Legământul legii a avut un mediator. Și de ce? Deoarece poporul lui Israel nu era competent să intre intr-un legământ cu Dumnezeu. Ei erau păcătoși din pricina moștenirii păcatului lui Adam. Moise a fost numit mijlocitor între Dumnezeu și Israel în legământ. (Gal. 3:19) Nu a fost Moise de asemenea născut un păcătos; și dacă da, cum a putut fi el un mediator? Moise s-a născut păcătos; dar din cauza credinței sale în Dumnezeu și a obedienței față de poruncile sale, prin urmare dovedindu-și credința, el a fost îndreptățit prin credință și, prin urmare, a fost acceptat de Iehova ca fiind competent să intre într-un legământ ca mijlocitor pentru Israel. (Evrei 11:23-28; Ex. 3:5) Cu privire la Moise, Iehova a spus: „Slujitorul Meu Moise ... este credincios în toată casa mea” (Numeri 12: 7, 8) „Aduceți-vă aminte de legea slujitorului meu Moise, pe care
i-am poruncit-o în Horeb pentru tot Israelul, cu statute și judecăți.” (Mal. 4:4) „Acesta [Moise] este cel care a fost în biserica în pustie cu îngerul care i-a vorbit în muntele Sina ... care a primit oracolele vii ca să ni le dea nouă.” - Faptele Apostolilor 7:38.
Moise, ca mijlocitor al legământului legii, l-a prefigurat pe Cristos, Mijlocitorul noului și mai bunului legământ. „Căci Legea a fost dată de Moise, dar grația și adevărul au venit prin Isus Cristos.” - Ioan 1:17.
La uciderea mielului de paște, Moise l-a reprezentat pe Isus singur și fără membrele trupului său, biserica. În noul legământ, Isus singur a fost și este atotsuficient pentru serviciul de Mediator, care i-a fost desemnat la uciderea Mielului antitipic. Nu ar fi necesar pentru el să aștepte stabilirea regatului pentru a face noul legământ. La Muntele Sinai, când legământul legii a fost confirmat, Moise l-a ilustrat pe Cristos Isus inaugurând noul legământ pe Muntele Sion. Acolo sângele taurilor și al țapilor a fost stropit atât pe cartea Legii, cât și asupra poporului. Sângele taurului îl ilustrează pe Cristos Isus, în timp ce sângele țapilor ilustrează biserica luând parte cu Isus ca „slujitori capabili” ai noului legământ.




NAȘTEREA FIULUI OMULUI
Haideți să ne întoarcem de la anxietățile și frământările momentului și să mergem înapoi de-a lungul a peste nouăsprezece secole, la una dintre cele mai tandre și mai dulci scene ale istoriei omenirii.
Nașterea lui Isus, pe atunci cel mai mare eveniment din istoria lumii, era pe cale să fie declarat. Trecuseră două mii de ani de când Dumnezeu îi promisese patriarhului Avraam venirea Celui Puternic prin care toate familiile pământului ar trebui să fie binecuvântate. În acea perioadă, Iehova și-a executat scopul preconceput, reînnoindu-și promisiunea față de patriarhii Isaac și Iacov și față de descendenții lor pentru a păstra acest lucru proaspăt în mintea credincioșilor și modelând calea celor care ar trebui să participe la această mare tranzacție. Și acum, pe măsură ce ziua se apropia, scena era pregătită.
Locul ales a fost Betleem, situat pe o colină la sud de Ierusalim. Acesta a fost cândva patria străbunicului regelui David, Boaz, ale cărei câmpuri le cultivase frumoasa moabită Rut și pe care Boaz a răscumpărat-o și apoi a luat-o de soție. Aici, Iehova l-a folosit pe Boaz ca pe un tip sau ca pe o ilustrație profetică a lui Cristos Isus, iar pe Rut ca pe un tip al rămășiței de astăzi, prefigurând astfel lucrurile care aveau să vină. Mai târziu, Betleemul a fost casa lui Isai și a fiului său David. Numele David înseamnă „cel iubit”; și a fost aici, în acest oraș mic, unde a fost uns pentru a fi rege peste Israel, de la timpul acelui eveniment el l-a
reprezentat pe Isus, puternicul Fiu al lui Dumnezeu. Iehova alesese acest loc ca locul de naștere al lui Isus; prin urmare că aici trebuie să aibă loc nașterea. Cu multe sute de ani înainte ca profetul lui Iehova să rostească aceste cuvinte: „Și tu, Betleem Efrata, care ești prea mic ca să fii printre miile lui Iuda, totuși din tine îmi va ieși cel ce va fi conducător în Israel, a cărui origine este din vremuri străvechi, din zilele de odinioară.”
Departe, la nord, în Galileea, stătea umilul și disprețuitul oraș Nazaret. Era casa lui Joseph tâmplarul, un om blând, puțin cunoscut, dar cinstit. El era căsătorit cu Maria. Ar trebui să ne așteptăm ca Iehova va programa totul exact; și așa a și făcut. Autoritatea asupra pământului Palestinei s-a îndepărtat de la seminţia lui Iuda; romanii erau în controlul Palestinei, iar timpul pentru nașterea Celui puternic venise. Exercitându-și înțelepciunea și puterea perfectă, Iehova a înlăturat toate lucrurile pentru a-și îndeplini scopul. Augustus Cezar, pe atunci împăratul și conducătorul întregii Palestine, a emis un decret ca tot poporul să fie impozitat. Fiecare trebuia să meargă în orașul natal pentru a fi numărat și impozitat. Tâmplarul Iosif, deși un rezident al Nazaretului, era din casa lui David și, prin urmare, trebuia să meargă în orașul lui David ca să fie numărat și impozitat. Natural, soția lui, virgină, trebuia să îl însoțească în acel oraș. Și ea era tot din

62



62
TURNUL DE VEGHERE
Brooklyn, N.Y.


casa lui David printr-o altă linie decât cea a soțului ei, Iosif, un alt motiv pentru care ea trebuia să meargă acolo. Dar mai presus de toate, Domnul i-a îndrumat acolo pentru că era o parte din planul său.
Pe atunci nu existau mijloace de transport ușoare și rapide. A fost o călătorie lungă, anevoioasă și obositoare. Iosif, cu soția sa încălecând un măgar, au călătorit peste dealurile de-a lungul Iordanului, probabil timp de trei zile, iar seara târziu au ajuns în cetatea Betleem. Cetatea era aglomerată, casele particulare erau pline; nu era niciun loc liber pentru ei în han. (Luca 2:7) Obosiți, murdari și epuizați după lunga lor călătorie, erau împinși de colo-colo de mulțime pe străzile înguste ale cetății. Solicitând în diferite locuri pentru cazare, în fiecare loc au fost respinși; până când în cele din urmă au găsit un loc unde să poată dormi într-un grajd alături de animale. Și s-au retras pentru odihna nopții.
Peste vârful dealului, în pâmântul stăpânit cândva de Boaz și cultivat de frumoasa Rut, păstorii credincioși își păzeau oile. Conform obiceiului, aveau de făcut patru straje pe noapte. Unii vegheau în timp ce ceilalți dormeau. Scena pământească era acum pregătită. Dar iată că nu a existat o splendoare sau un spectacol mai mare pe pământ! Într-adevăr, starea de sărăcie a lui Iosif și a soției sale, precum și starea de sărăcie a păstorilor care aveau să fie folosiți în curând de Domnul, era singura modalitate potrivită pe care o puteam aștepta de la Domnul. Tot fastul și toată gloria pregătirii pământești nu ar fi fost decât o beteală bătătoare la ochi, care ar fi distras atenția de la lucrurile glorioase care urmau să aibă loc în curând. Fiecare dintre actorii pământeni pe care Iehova i-a desemnat să joace un rol în această scenă era umil, blând și avea credință în promisiunile lui Dumnezeu. În ceruri era o mulţime de îngeri care trebuia să participe la marea dramă; și toate armatele cerești au fost martore la acest eveniment fără egal și care nu se va mai executa vreodată.
Pe pământ era noapte, ilustrând faptul că întreaga lume zăcea în întuneric și o lumină mare venea pe pământ. Venise timpul acum să se nască Cel Puternic și toate armatele cerești au fost deșteptate la importanța acelei ore. Fără îndoială, în timp ce ceilalți dormeau, Maria cântărea în inima ei mărețele evenimente care avuseseră loc în ultimele luni; și în timp ce ea medita acolo în liniștea acelei nopți, fără durere și fără suferință, i s-a născut Isus, Salvatorul lumii. Iar păstorii care își supravegheau oile pe câmp au fost atrași de îngerul Domnului, care a venit la ei, „și slava Domnului a strălucit în jurul lor și ei s-au înspăimântat. Și îngerul le-a spus lor: Nu vă temeți: căci, iată, vă aduc vești bune de mare bucurie, care vor fi pentru tot poporul. Căci vi s-a născut astăzi, în cetatea lui David, un Salvator, care este Cristos Domnul.” - Luca 2:9 -11.
Când acest mesager ceresc și-a terminat
minunata cuvântare înaintea păstorilor uluiți, atunci a fost, ca și când ar fi așteptat un semnal, mulțimea de oști cerești s-a ridicat în picioare și a cântat vestea cea bună de mare bucurie care, în cele din urmă, va fi pentru toți oamenii. Cântecul lor nu era decât reflexul a ceea ce fusese anunțat. Acolo, duioșii cântăreți au spus în cuvinte de laudă scopul binefăcător al lui Dumnezeu de a binecuvânta în cele din urmă toate familiile pământului. A fost un cântec de slavă din ceruri, iar dealurile Iudeei au transmis ca un ecou mesajul de pace și bunăvoință față de oameni. Și de-a lungul erei creștine acest dulce imn a umplut de bucurie inima multor rătăcitori triști; și se pare că aceștia au auzit iar și iar cântarea din ceruri: „Glorie lui Dumnezeu în cele de sus și pe pământ pace, bunăvoință față de oameni”.
Lumea intră acum în cea mai întunecată perioadă a ei, iar când omenirea va ajunge la punctul extrem, atunci va fi ocazia lui Dumnezeu de a dezvălui tuturor inimilor triste că nașterea lui Isus a fost cel mai mare eveniment din istorie până la acea vreme; și că, în scurt timp, același mare Isus, acum în glorie, va extinde binecuvântările vieții, libertății și fericirii asupra întregii creații care geme.
Locul nașterii lui Isus a fost într-adevăr conform cu și înspre împlinirea profeției citate mai sus a lui Mica, arătând astfel că Dumnezeu a hotărât dinainte și a pregătit condiția nașterii Fiului Său. (Matei 2:4-6) Isus nu s-a născut pe douăzeci și cinci decembrie, după cum se presupune în general; ci nașterea lui a avut loc în jurul datei de 1 octombrie. Mijlocul iernii (sau luna decembrie) ar fi fost un timp foarte inoportun ca păstorii să își vegheze oile pe câmp și să doarmă sub cerul liber. Pe lângă această dovadă circumstanțială, toate faptele arată că nașterea lui Isus a avut loc în octombrie și că data de douăzeci și cinci decembrie, cu nouă luni înainte de nașterea sa, a fost probabil data vestirii așa cum este consemnată în Evanghelia lui Luca, capitolul unu, versetele treizeci și treizeci și unu, unde este scris: „Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Maria: căci ai găsit favoare înaintea lui Dumnezeu. Și iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu și îi vei pune numele Isus.”
Multe au fost spuse și screie despre trei înțelepți care au călătorit dinspre est pentru a-i aduce omagiu pruncului Isus, născut în Betleem. În special în timpul „Crăciunului”, atenția este atrasă asupra acestui lucru prin ilustrațiile de pe cartonașe și așa mai departe, despre „înțelepții” care călătoreau către vest, ghidați fiind, după cum se presupune, de steaua trimisă de Iehova. S-a presupus că Iehova, prin stea, a condus acești înțelepți la locul nașterii lui Isus. Dovada Bibliei arată, însă, că acești înțelepți nu au fost trimiși de Domnul Dumnezeu, ci că au fost îndrumați de către marele adversar, Diavolul, în încercarea lui de a-l distruge pe prunc. Indiferent dacă au știut sau nu, acești înțelepți au fost părtași la o mare conspirație, creată și realizată de mintea superioară, Satan, Diavolul, în încercarea sa de a distruge sămânța promisă în legământul făcut de Dumnezeu cu Avraam și care este marele Salvator al lumii.

63



15 Februarie, 1934
TURNUL DE VEGHERE
63


Când Iehova i-a alungat pe Adam și pe Eva din Eden, el a pronunțat, de asemenea, o condamnare împotriva lui Satan. El a spus cu privier la Satan și despre femeia care simbolizează organizația universală a lui Dumnezeu: „Voi pune vrăjmășie între... sămânța ta și sămânța ei; ea îți va zdrobi capul și tu îi vei zdrobi călcâiul”. (Gen. 3:15) Din acel moment înainte, Satan, marele adversar, a încercat să îi distrugă pe toți cei pe care Dumnezeu i-a favorizat și despre care Satan credea că ar putea constitui sămânța făgăduinței.
Iehova i-a dat lui Satan patru nume separate și distincte, toate având o semnificație profundă. Pe lângă numele de Satan, el este desemnat drept Balaurul, acel Șarpe bătrân și Diavolul. Numele Balaur înseamnă devorator sau distrugător; iar Satana a căutat în fiecare clipă să îl distrugă sau să îl devoreze pe Isus și pe adevărații săi imitatori, care constituie sămânța făgăduinței.
Numele său, Satan, indică adversar; și s-a opus în toate privințele dezvoltării noii creații, consitituite din Isus și din mireasa lui, biserica. Numele său Şarpe înseamnă înşelător; și el a aplicat toate metodele viclene pentru a înșela și, așa cum a declarat Isus, ar înșela, dacă ar fi posibil, chiar și pe cei aleși, dar Dumnezeu nu îi va permite să facă așa ceva. Titlul său de Diavol înseamnă calomniator; și el a desfășurat în mod constant o campanie de propagandă calomnioasă împotriva poporului lui Dumnezeu chiar și până în ziua de azi și nu a pierdut niciodată o oportunitate de a încerca în diferitele sale moduri să îi distrugă.
Dovada incontestabilă din Scripturi arată că dușmanul de moarte al lui Isus, Diavolul, i-a călăuzit pe așa-zișii „înțelepți” în complotul său de a-l distruge pe copilul sfânt.




SCRISORI
NEVOIE DE REGATUL DOMNULUI
Dragi frați:
Pe la jumătatea lunii octombrie, când am pornit spre insula Parry din portul Honey, Ont., prin golful Georgian, cu barca, am întâmpinat vreme rea și ne-am târât de-a lungul țărmului timp de aproape două săptămâni înainte de a ajunge acolo. Aveam propria mea casă pe insulă, dar fiul meu, în vârstă de 22 de ani, necăsătorit, locuiește în ea. Nu a trecut mult până când am aflat că lucrează împotriva mea și a împotriva lucrării Domnului. Nu știu nici să citesc, nici să scriu, dar vorbesc limba indiană, franceză și engleză. Soțul meu știe și el adevărul și știe să citească, iar asta mă ajută, dar știu că Domnul face ca totul să fie clar pentru mine pentru ca eu să pot explica fiecare carte după numele ei.
Am mers kilometri întregi pentru a ajunge în sectoarele periferice și am mers cu barca în acele locuri unde nu puteam ajunge pe jos. Am avut câteva experiențe bune și am găsit unele persoane interesate. Penticostalii țin întruniri pe insulă și merg din casă în casă în fiecare seară. Unii vecini l-au adus pe predicator să mă vadă, dar el nu știa atunci că și eu lucrez pe insulă. Așa că i-am spus și el mi-a zis că nu am niciun sprijin și că el este sprijinit de guvern. Așa că i-am spus: ”Da, guvernul lui Satan, care era dumnezeul lor și care în curând va fi distrus”. S-a înfuriat foarte tare și a plecat. La scurt timp după aceasta, am primit o somație prin care eram acuzată că vând cărți și că fac rele în rezervație și că organizez întruniri la mine acasă în încercarea de a îndepărta oameni de la a mai merge la biserică.
A trebuit să merg la tribunalul din Parry Sound, așa că am luat câteva cărți cu mine pentru a le arăta că fac lucrarea Domnului. Procurorul coroanei mă cunoaște; așa că a spus: „Bună, Julia, ce ai făcut?” Așa că i-am spus și știu că Domnul a fost cu mine. Judecătorul m-a întrebat dacă umblu cu aceste cărți la mine în timpul săptămânii și i-am spus că da și în zilele de duminică și că nu îmi pasă ce îmi vor face, că eu voi continua așa cum poruncește Domnul. Așa că judecătorul a spus: „Femeia aceasta nu a făcut nimic rău. Ești liberă.” Înainte să plec le-am dat o mărturie bună; așa că au râs și au spus că nu va ieși nimic din asta.
După ce m-am întors pe insulă, casa mea era plină de oameni în fiecare noapte cât am stat acolo. Pe unii dintre ei i-am pus să citească și să pună întrebări. Fiul meu m-a lovit de două ori pentru că nu i-a plăcut. Am plasat 8 cărți și 30 de broșuri și am găsit acolo doi frați creștini care sunt sinceri. Unele dintre case aveau cărțile, deoarece pionierii trecuseră cândva pe acolo.
Demonii sunt foarte ocupați în rândul indienilor cu trucului ”vraciului”. Secretul este cunoscut de toți și au loc multe morți din pricina lui. Este vorba de o rădăcină care este mănâncă atunci când vor să se răzbune unul pe celălalt și trec printr-o ceremonie și nu există satisfacție până când victima nu moare. De curând au avut loc cinci morți într-o săptămână din pricina acestui fapt. Cu siguranță au nevoie de regatul Domnului.
Aduc mulțumiri Domnului pentru acest privilegiu de a duce mesajul pe insula Parry,
Un lucrător al Regatului,
Dna. Julia Simons
PENTRU A-I AJUTA PE ALȚII SĂ DOBÂNDEASCĂ CUNOAȘTERE
Dragă frate Rutherford
Îmi permiteți să vă mulțumesc pentru minuatul dvs. ajutor în studiul Bibliei? În urmă cu aproximativ zece ani, unul dintre studenții Bibliei a venit să ne vadă și l-a alungat de pe verandă cu mătura. Cu siguranță îmi pare rău pentru acest lucru. Acum sunt pe teren și fac lucrarea de mărturie pentru Iehova.
Eu și soțul meu John ne-am căsătorit acum doisprezece ani. Eu eram luterană; el a fost crescut un menonit. Când ne-am căsătorit, a început să meargă cu mine la biserică. Acum vreo patru sau cinci ani am început să ne întrebăm de ce există atât de multe biserici diferite. Mai târziu ne-am întrebat de ce a trebuit Isus să treacă prin iad timp de trei zile. Ne-am gândit, atunci ce șansă să aibă niște bieți păcătoși ca noi? În toți acești ani, câteva lucruri (ca acesta și alte câteva) ne-au făcut să ne întrebăm dacă biserica noastră ne învăța adevărul. Ne cam săturasem de ea.
În cele din urmă, acum vreo opt luni, am ascultat din întâmplare întâlnirea de duminică. Știți ce am auzit. Abia așteptam să vină ziua de duminică. Obișnuiam să ne spunem unul altuia: „Dacă am putea înțelege Biblia așa!” Apoi, acum vreo cinci luni, ne-am rugat în mod special Domnului să ne călăuzească pe calea cea bună și, dacă este nevoie, să ne dea un impuls ca să o găsim mai repede. Simțeam că această cale era acolo, numai dac-am fi putut-o găsi! Ei bine, a doua zi de dimineață, unul dintre martorii lui Iehova a venit la noi la ușă cu o broșură, exact ceea ce doream. Am solicitat un set de cărți și am citit una (Harfa lui Dumnezeu). Am văzut adevărul imediat.
Am căutat societatea de aici din C___ și am început imediat să facem lucrarea de mărturie. Nu mai voiam să avem de-a face cu lumea Diavolului, așa că ne-am încasat întreaga asigurare și am folosit banii pentru a ne plăti toate facturile și am pus de-o parte suficienți bani pentru înmormântare. Mai aveam bani doar pentru a ne cumpăra o Biblie bună.
Am terminat cu toate lucrurile noastre lumești și am tăiat și ultima legătură cu organizația lui Satan în ziua de joi, 19 octombrie 1933. Vineri, 20 octombrie 1933, soțul meu a venit bolnav acasă și a murit de pneumonie în data de 27 octombrie 1933. Am ieșit în serviciu de două ori împreună înainte ca el să moară. Acum trebuie să merg înainte singură, cu ajutorul lui Dumnezeu. Dacă nu aș avea mângâierea de a ști adevărul, nu știu ce aș face. Îl iubesc și îmi este dor de el, dar știu că nu mai este mult și ne vom întâlni din nou, pentru a nu ne mai despărți niciodată și pentru a lucra din nou împreună spre onoarea și gloria numelui lui Iehova. Ultimul lucru despre care a vorbit soțul meu John înainte de a muri a fost despre „autostradă” și despre faptul că va fi reînnoit. „Dumnezeu să te binecuvânteze și să te ajute.”
Vă mulțumesc din tot sufletul pentru bunătatea dvs. de a scrie acele cărți pentru ca noi să înțelegem Biblia. Fac tot ce pot pentru a-i ajuta pe alții să dobândească cunoștința pe care am dobândit-o eu și soțul meu. Avem o fetiță, de șase ani, care învață totul despre Iehova Dumnezeu și Cristos Isus. Eu rămân
Sora ta în Iehova,
Dna. ------ H -----m, Ohio.

64



64
TURNUL DE VEGHERE
Brooklyn, N. Y.


REZERVA INEPUIZABILĂ A LUI IEHOVA
DRAGĂ FRATE RUTHERFORD ȘI AJUTOARE:
După ce am citit și am primit atât de multe beneficii de pe urma diferitelor articole din Turnul de veghe în ultimele câteva luni, uneori mă întreb ce ar mai putea prezenta un real interes în următorul număr al Turnului de veghe. Se pare că Domnul are o rezervă inepuizabilă de ”hrană la timpul potrivit”.
Am slujit ca „bătrân electiv” timp de mai mulți ani. Dar în tot acest timp mi-am dat seama că societatea nu putea face din mine un bătrân doar pe baza unei alegeri și le-am spus asta acum douăzeci de ani. Erau câțiva care nu au fost de acord cu mine, dar am văzut că acesta era adevărul și m-am ținut de el. Am văzut, de asemenea, că sistemul „bătrânilor electivi” reprezenta un gol prin care Satan putea continua să facă o parte din lucrarea lui murdară și pentru o perioadă lungă de timp am fost cumva mâhnit din pricina acestui fapt; dar acum nu mai sunt mâhnit.
Eu sunt printre cei care au intrat în „vie” la „ceasul cel dintâi” și au purtat o parte din ”povara ușoară” a Domnului în arșița zilei. (M-am numărat printre cei care au suferit în închisoare în 1918.) Dar nu numai că sunt dispus să îi văd pe cei care au muncit numai o oră cum sunt plătiți primii și cum primesc tot atât cât primesc și eu, ci chiar îmi face plăcere să văd pe Stăpânul viei că face ce vrea cu ai lui. Am fost de acord să lucrez pentru „un ban” și asta este tot ce puteam aștepta să primesc la sosirea serii și a orei de plată. Sunt atât de mulțumit de salariile pe care le-am primit, încât sunt cu adevărat nerăbdător să lucrez în zilele ce vor veni.
Așa cum este sugerat în Turnul de veghe, este o adevărată bucurie pentru mine să realizez că am fost folosit de Domnul, într-o mică măsură, pentru a ajuta la a-i aduce pe alții la o unitate a credinței și o uniune comună în trupul lui Cristos. Dacă ar fi să spun ceva, am fost plătit în plus. Sunt sărac în bunurile acestei lumi, dar nu mi-aș schimba „bănuțul spiritual” pentru milioane de dolari din banii acestei lumi.
Cu multă dragoste față de dvs. și față de toți martorii lui Iehova,
ALEXANDER EVANS, Sr., Louisiana.
PRIMITĂ CU ENTUZIASM
DRAGĂ FRATE RUTHERFORD:
Se pare că trebuie să vă mulțumim pentru că ne-ați trimis mărturia pentru noua carte Pregătire. Nu dorim să ocupăm prea mult din timpul dvs., însă amândouă ne-am bucurat foarte mult din pricina privilegiului de a ”duce roadele” conținute în Pregătire către oameni.
Săptămâna trecută a adus emoție după emoție pe măsură ce vedeam cu cât entuziasm primeau oamenii această carte. Realizând că Domnul pune cuvintele în gura martorilor săi, ceea ce explică de ce stocul nostru de cărți se epuizează în primele șase zile din Perioada de Laudă a martorilor lui Iehova, deși am comandat o mulțime pentru a rezista mai mult decât perioada de nouă zile, pe baza rapoartelor din perioadele anterioare de mărturie.
Această scrisoare este de asemenea pentru a vă asigura de cooperarea noastră continuă în răspândirea mesajului despre regat.
ELLA L. PLUMMER și CARRIE M. ANDERSON, Pioneers.
MAI MULT DECÂT RECUNOSCĂTORI
DRAGII NOȘTRI FRAȚI:
Societatea din Newark (N.J.) a martorilor lui Iehova se declară în totalitate de partea lui Iehova, Domnul Armatelor, și recunoaște pe deplin faptul că partea vizibilă a puternicei sale organizații este Turnul de Veghe. Ne bucurăm să spunem că suntem încântați să contribuim activ la lucrarea de a transmite mesajul înainte de distrugerea completă a sistemului cel rău al lui Satan.
În acest sens, suntem mai mult decât recunoscători pentru încurajarea pe care o primim în această luptă, fiind hrăniți cu lucruri atât de minunate care au fost direcționate către noi, în special prin intermediul marilor întâlniri. Urmărindu-le, găsim mulți, mulți oameni care au băut din acea apă înviorătoare a vieții și care doresc să continue să bea.
Folosim acest mijloc de exprimare a mulțumirilor noastre față de Iehova ca pe o revărsare a marii bucurii și al entuziasmului care fierbe în noi. Ne rugăm pentru putere ca să putem întâmpina oportunitățile și privilegiile mai mari care îi așteaptă pe cei care îl iubesc și îl slujesc pe Iehova.




PROGRAMĂRI PENTRU SERVICIU