Această pagină nu a fost verificată
15 FEBRUARIE, 1934
TURNUL DE VEGHERE
55
definitiv, ci că Iehova va crea o altă stăpânire care să garanteze oamenilor obedienți o guvernare dreptă, sub care ei vor putea trăi veșnic. Acest verset al douăzeci și șaselea din profeție arată că butucul are legătură directă cu regatul lui Cristos și că recuperarea omenirii trebuie să se facă cu ajutorul și prin intermediul sângelui răscumpărător al lui Cristos Isus și al regatului său, administrat într-o manieră benefică pentru cei obedienți din rasa umană.
16 ”Regatul va fi din nou al tău cu siguranță” arată în continuare că Nebucadnețar a ilustrat puterea regală, uneori în mâna adversarului și alteori în mâna Slujitorului lui Dumnezeu și că, la vremea hotărâtă, asemenea putere regală va ajunge și va rămâne în mâinile Regelui uns al lui Iehova, Cristos Isus. Diavolul nu își va mai recupera niciodată stăpânirea și nu își va mai reveni din depravarea lui nebună și totală, așa cum nici trunchiul copacului original nu mai avea cum să fie pus la loc peste vechiul butuc original, acum mort și putrezit. Noul copac trebuie să crească, acesta fiind organizația sub Cristos. „Iar tu, turn al turmei, întăritura fiicei Sionului, la tine va veni, chiar prima stăpânire; regatul va veni la fiica Ierusalimului”.” (Mica 4:8) Ceea ce a rămas în rădăcinile vechiului butuc ilustra oamenii din rasa umană care au dorința de dreptate și care îl caută pe Dumnezeu pentru a-l găsi. (Fapte 17: 27) Asemenea oameni cu dorinţă de dreptate, asemenea rădăcinilor vechiului butuc, se întind către apele dătătoare de viaţă ale adevărului care vin de la Iehova prin Cristos Isus. Aceasta este în armonie cu cele rostite în mod profetic de Iov: „Există speranță pentru un copac, dacă va fi tăiat. Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ, ... totuși prin mirosul apei va înmuguri și va da ramuri ca o plantă.” Aceasta este o altă coroborare a faptului că acești oameni obedienți, la timpul cuvenit al lui Dumnezeu, vor fi adunați și vor forma o parte din noul copac, fiind aduși sub Căpetenia, Cristos Isus, care este Capul si Stăpânitorul peste toate. (Efes. 1:10) Acum Satan, fiind aruncat din ceruri, împreună cu îngerii săi, a fost forțat să cunoască adevărul că „Cerurile conduc cu adevărat”; și astfel toată creația va ști că Iehova și Cristosul său „conduc cu adevărat”.
17 Nebucadnețar, reprezentantul lui Satan, a fost sfătuit de profetul Daniel, sfat care a fost ignorat. La fel i s-a dat lui Lucifer un sfat atunci când nelegiuirea a apărut pentru prima dată în el: „De aceea, o, rege, primește, te rog, sfatul meu. Îndepărtează-te de păcatele tale făcând ce este drept și de nelegiuirea ta arătând îndurare față de săraci. Poate că ți se va prelungi prosperitatea».” (Vers. 27) Dacă Lucifer nu ar fi persistat în planul său nelegiuit de a comercializa omenirea și a asupri pe oameni, justificarea numelui lui Iehova nu ar fi fost necesară. Satan a refuzat să profite de pe urma sfatului. De asemenea, reprezentanții săi vizibili, conducătorii de pe pământ, au primit în repetate rânduri și au ignorat sfatul Celui
Preaînalt și acela dat în special la sfârșitul Războiului Mondial; prin urmare Armaghedonul le va vedea sfârșitul.
ÎMPLINIRE
18 Visul profetic s-a împlinit asupra lui Nebucadnețar numai în miniatură. Împlinirea majoră are loc asupra lui Satan și asupra organizației sale, atingând un punct culminant odată cu domnia lui Cristos și căderea organizației inamice. (Vers. 28) Nebucadnețar a avut douăsprezece luni să ia în considerare visul profetic și să se reformeze, dar a eșuat să o facă. Probabil că aceasta arată că Iehova i-a acordat lui Lucifer o perioadă de timp ca să se reformeze, dar Lucifer nu s-a temut de Dumnezeu, nu a avut respect pentru el și nu a dat atenție cuvântului său. (Vers. 29) Lui însuși, Nabucadnețar s-a lăudat că a construit mărețul Babilon prin propria sa putere si pentru propria sa măreție. (Vers. 30) Satan s-a lăudat în mod asemănător cu privire la organizația mondială, spunând că este a lui. (Ezechiel 29:3) Se pare că Nabucadnețar distrusese Ierusalimul înainte de a fi făcut această declarație lăudăroasă. (Ier. 52: 12-29) Acum, îngâmfat, trufaș și mândru, se lăuda cu propria lui măreție și „în timp ce cuvântul era în gura regelui, s-a auzit din cer un glas spunând: „O, rege Nebucadneţar, ţie ți se spune; regatul a fost îndepărtat de la tine.” – Versetul 31.
19 Cei cu inima mândră sunt abominabili în ochii lui Dumnezeu. „Domnul îi detestă pe toți cei cu inima mândră: chiar dacă ar sta uniți, ei nu vor rămâne nepedepsiți. Mândria merge înaintea distrugerii și spiritul trufaș înaintea căderii.” (Proverbe 16: 5, 18) Când inima lui Nebucadnețar s-a umplut de trufie și spiritul i s-a împietrit de mândrie, a fost imediat deposedat. Așa a declarat Daniel la căderea Babilonului: „Dar când inima i s-a înălțat și mintea i s-a împietrit în mândrie, el a fost depărtat de pe tronul său regesc și i-au luat gloria de la el; și a fost izgonit dintre fiii oamenilor; şi inima lui a fost făcută ca cea a fiarelor, şi locuinţa lui era cu măgarii sălbatici; până când a știut că Dumnezeul cel Preaînalt stăpânește în regatul oamenilor și că el pune peste ea pe oricine vrea.” (Dan. 5:20, 21) Regatul a fost luat de la Nebucadnețar, așa cum dreptul de stăpânire a fost luat de la Lucifer în momentul răzvrătirii sale, și omul a fost îndepărtat atunci și acolo de sub protecția „puterilor superioare” ale organizației lui Iehova; și din acel moment numai oamenii care și-au păstrat integritatea față de Iehova au avut favoarea lui.
20 După ce Nebucadnețar a realizat distrugerea Ierusalimului, nu a mai existat niciun regat tipic al lui Dumnezeu pe pământ. Satan a devenit dumnezeul întregii lumi, dar nu a putut avea niciun rol în organizația lui Iehova: „O voi răsturna, o voi răsturna, o voi răsturna; și nu va mai fi, până ce va veni cel al cărui drept este; și i-o voi da.” (Ezechiel 21:27) Distrugerea Ierusalimului de către Nebucadnețar
