Iubitori de dreptate (Partea 1)
TURNUL DE VEGHE
Și Vestitorul
Prezenței lui Cristos.
Voi sunteți
martorii mei zice Iehova,
că Eu sunt Dumnezeu.
Isaia 43:12
Străjerule, cât mai este din noapte?
Isaia 21:11
Vol. LIX
BILUNAR
Nr. 17
1 Septembrie, 1938
CUPRINS
IUBITORI DE DREPTATE (Partea 1)
259
Jucători
260
Saul
260
Corespondențe
261
Filisteni
263
Io-natan
265
Dubla Parte
266
David
267
Întrebări pentru Studiu
268
SCANDALAGII
269
SCRISORI
271
CONGRES MONDIAL
272
„BĂTĂLIA LUI IEHOVA”
258
„AVERTISMENT”
258
ÎNȘTIINȚARE A ÎNTRUNIRII ANUALE
258
CERERE PENTRU SERVICIU
258
STUDII
258
TURNUL DE VEGHERE
PUBLICATĂ BILUNAR DE
WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY
Strada Adams numărul 117 - Brooklyn, N.Y., S.U.A.
FUNCȚIONARI
J.F. RUTHERFORD Președinte
W.E. VAN AMBURGH Secretar
„Și toți copii tăi vor fi învățați de Iehova; și mare va fi pacea copiilor tăi.” - Isaia 54:13.
SCRIPTURILE ÎNVAȚĂ CLAR
CĂ IEHOVA este singurul Dumnezeu adevărat, este din veșnicie în veșnicie, Făcătorul cerului și al pământului și Dătătorul de viață la creaturile sale; că Logosul a fost începutul creației sale și agentul lui activ în crearea tuturor lucrurilor; că Logosul este acum Domnul Isus Cristos în glorie, îmbrăcat cu toată puterea în cer și pe pământ și Directorul Executiv al lui Iehova.
CĂ DUMNEZEU a creat pământul pentru om, a creat omul perfect pentru pământ și l-a pus pe el; că omul a neascultat cu bunăștiință legea lui Dumnezeu și a fost condamnat la moarte; că din cauza actului greșit a lui Adam toți oamenii sunt născuți păcătoși și fără dreptul de a trăi.
CĂ ISUS a fost făcut om și omul Isus a suferit moarte pentru ca să producă răscumpărarea sau prețul de scăpare pentru toată omenirea; că Dumnezeu la ridicat pe Isus la natură divină și l-a înălțat la cer mai presus de orice creatură și mai presus de orice nume și l-a îmbrăcat cu toată puterea și autoritatea.
CĂ ORGANIZAȚIA LUI IEHOVA se numește Sion și că Isus Cristos este Ofițerul Șef și prin urmare este Regele de drept al lumii; că unșii și credincioșii urmași ai lui Cristos sunt copii Sionului, membri ai organizației lui Iehova și sunt martorii săi a căror datorie și privilegiu este să mărturisească supremația lui Iehova, să declare scopurile lui cu privire la omenire așa cum sunt exprimate în Biblie și să poarte fructele regatului înaintea tuturor celor ce vor auzi.
CĂ LUMEA s-a sfârșit și Domnul Isus Cristos a fost pus de Iehova pe tronul său de autoritate, a alungat pe Satan din cer și procedează la stabilirea regatului lui Dumnezeu pe pământ.
CĂ ALINAREA și bunăstarea popoarelor pământului pot să vină doar de la și prin regatul lui Iehova sub Cristos, care acum a început; că următorul mare act al Domnului este distrugerea organizației lui Satan și stabilirea dreptății pe pământ și că sub regat toți aceia care se vor supune legilor sale drepte vor trăi pe pământ pentru totdeauna.
MISIUNEA SA
Această revistă este publicată cu scopul de a da posibilitatea oamenilor să-l cunoască pe Dumnezeul Iehova și scopurile lui așa cum sunt exprimate în Biblie. Aceasta publică instrucțiuni Biblice concepute special pentru a ajuta martorii lui Iehova și pe oamenii bine. Ea aranjează studiu Biblic sistematic pentru cititorii ei și Societatea furnizează și altă literatură ca ajutor pentru asemenea studii.
Aderă strict la Biblie ca autoritate pentru declarațiile sale. Este cu totul liberă și separată de orice partide, secte sau alte organizații lumești. Este pe deplin și fără rezervă pentru regatul Dumnezeului Iehova sub Cristos Regele său iubit. Nu este dogmatică, dar invită o examinare atentă și critică a conținutului ei în lumina Scripturilor. Nu se complace în controverse și coloanele ei nu sunt deschise părerilor personale.
PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL
STATELE UNITE, $1.00; CANADA ȘI DIFERITE ZONE EXTERNE, $1.50; MAREA BRITANIE, AUSTRALIA ȘI AFRICA DE SUD, 7s. Remiterile Americane ar trebui făcute prin Poștă sau Mandat Expres sau prin transfer bancar. Remiterile Canadiene, Engleze, Sud Africane și Australiene ar trebui făcute direct la birourile respective. Remiterile din alte țări decât cele menționate pot fi făcute la biroul din Brooklyn, dar doar prin mandat poștal internațional.
BIROURI EXTERNE
Britanic
Terasa Craven, numărul 34, Londra, W.2, Anglia
Canadian
Bulevardul Irwin, numărul 40, Toronto 5, Ontario, Canada
Australian
Strada Deresford Road, numărul 7, Strathfield, N.S.W., Australia
Sud African
Casa Boston, Cape Town, Africa de sud
Vă rugăm să vă adresați Societății în fiecare caz.
(Diferite traduceri ale acestei reviste apar în mai multe limbi.)
Toți studenții sinceri ai Bibliei care din motiv de infirmitate, sărăcie sau adversitate care sunt incapabili să plătească prețul abonamentului pot avea Turnul de veghere gratuit printr-o cerere scrisă adresată editorilor, odată pe an, specificând motivul pentru această solicitare. Prin urmare suntem bucuroși să ajutăm pe cei în nevoie, dar cererea scrisă necesară reglementărilor poștale trebuie să fie trimisă o dată pe an.
Anunț pentru abonați: recunoașterea unui abonament nou sau reînoire va fi trimsă doar când este solicitată. Schimbarea adresei, când este solicitată, se poate aștepta ca să apară pe eticheta adresei în termen de o lună. O reînnoire în alb (conținând anunțul de expirare) va fi trimisă cu revista cu o lună înainte de expirarea abonamentului.
Intrat ca și conținut secundar la officiul poștal din Brooklyn, N.Y., sub Actul din 3 Martie, 1879.
First column
Second column
TURNUL DE VEGHE
ȘI VESTITORUL PREZENȚEI LUI CRISTOS
Vol. LIX
1 SEPTEMBRIE 1938
No. 17
IUBITORI DE DREPTATE
Partea 1
„Căci Domnul cel drept iubește dreptatea; fața Lui îi privește pe cei drepți.” - Psalm 11:7
1 IEHOVA este iubire; ceea ce înseamnă că El este în totalitate lipsit de egoism. El iubește dreptatea și își iubește creaturile care urmează dreptatea. Textul de mai sus, potrivit Rotherham, spune: „Căci drept este Iehova; el iubește faptele drepte, cel drept va avea o viziune a feței Sale.” Această regulă a Celui Prea Înalt este un panou care arată calea spre viață și cei care doresc să trăiască vor da atenție acestuia și vor acționa în consecință. Iehova Dumnezeu a creat cerul și pământul: „Cerurile declară dreptatea Lui și tot poporul [care trăiește veșnic] vede gloria Lui”. (Ps. 97:6) „Asemenea numelui tău, O Dumnezeule, aşa este lauda Ta până la marginile pământului; mâna ta dreaptă este plină de dreptate.”- Ps. 48:10.
2 Iehova Dumnezeu este sursa vieții și El este Dătătorul de viață tuturor creaturilor Sale ascultătoare. (Prov. 12:28) Numai cei care iubesc dreptatea vor fi binecuvântați cu viață. „Cei drepți vor moșteni pământul și vor trăi pentru totdeauna pe el. Gura celui drept rostește înțelepciune și limba lui vorbește despre judecată. Legea Dumnezeului său este în inima lui; niciun pas de-al lui nu îi va aluneca.” (Ps. 37: 29-31) Cei răi sunt exact opusul celor drepți, iar Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după calea pe care va merge. „Ochii Domnului sunt peste cei drepți, iar urechile lui ascultă strigătul lor de ajutor. Fața Domnului este împotriva celor ce fac răul, ca să șteargă orice amintire a lor de pe pământ.” (Ps. 34: 15, 16) Iehova Dumnezeu administrează viața creaturilor Sale prin Fiul Său iubit, despre care este scris: „ Tu iubești dreptatea și urăști răutatea; de aceea, Dumnezeu, Dumnezeul tău, te-a uns cu untdelemnul bucuriei mai presus de semenii tăi”. – Ps. 45: 7.
3 Un iubitor al dreptății este acela care este devotat în mod altruist față de ceea ce este drept și just. Cel care posedă o asemenea calitate nu este abătut de la calea corectitudinii, justiției și a drepții din pricina relației carnale, fie prin afinitate, fie prin consangvinitate; și indiferent de cine este această creatură, dacă ea vede pe altcineva că este drept și că acționează drept față de semenii săi, atunci acel iubitor al dreptății stă de partea celui care are dreptate. Un iubitor al dreptății nu încearcă să justifice acțiunea altuia pentru că acela este înrudit cu el sau pentru că se poate simți obligat față de cineva care îi cere
aprobarea. Un iubitor al dreptății i-a partea celui care are dreptate, indiferent de cine este acea creatură sau care este poziția sa și nicio altă cale nu este plăcută Domnului. Iehova extinde favoarea Sa celor care iubesc dreptatea; şi, pentru că Fiul său preaiubit „iubește dreptatea și urăște inechitatea” (sau răutatea), Dumnezeu l-a pus în cea mai înaltă poziție. Logosul, adică Isus, a fost întotdeauna în întregime de partea lui Iehova Dumnezeu, și din acest motiv „Dumnezeu l-a uns cu untdelemnul bucuriei mai presus de semenii săi”. Astfel, el este plasat în cea mai înaltă poziție oficială pentru a-l reprezenta pe Cel Prea Înalt. Trebuie presupus, așadar, că atunci când Lucifer s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, Logosul se afla în fruntea tuturor celor care stăteau ferm de partea lui Iehova, pentru că acesta era partea cea dreaptă și el nu cunoștea o alta. Domnul Isus este marele iubitor de dreptate dintre toate creaturile. Toți cei care îi plac lui Iehova Dumnezeu trebuie supuși la încercare și, dacă primesc aprobarea lui Dumnezeu, ei trebuie să arate că sunt iubitori de dreptate, deoarece Dumnezeu este corect și drept. „Judecățile Domnului [Iehova] sunt cu totul adevărate și drepte.” (Ps. 19:9) „Drept ești tu, O, Iehova, și echitabile sunt regulamentele Tale. Tu ai poruncit cu dreptate mărturiile Tale, într-adevăr cu mare credincioșie. Dreptatea Ta este dreaptă în vecii vecilor și legea Ta este adevărul.” - Ps. 119: 137, 138, 142, Roth.
4 Când o creatură demonstrează prin modul său de acțiune că este iubitoare a dreptății, atunci putem ști că Iehova Dumnezeu iubește acea creatură și îi va arăta favoarea Lui; după cum este scris: „El [Iehova] iubește dreptatea și justiția”. (Ps. 33: 5, Psalmii Roth.) Iehova se revelă pe sine și scopul Său celor care iubesc dreptatea și care urăsc răutatea și care se dovedesc a fii astfel făcând cu sârguință voia lui Dumnezeu. „Lumina strălucește pentru cei drepți și bucuria, pentru cei cu inima dreaptă.” (Ps. 97:11) Numai cei care urmează cursul dreptății primesc beneficiul luminii revelate a lui Dumnezeu. Scripturile arată în mod uniform că cei drepți sunt cei care dobândesc cunoașterea și înțelegerea lor, iar faptele coroborează în totalitate Scripturile. Este scris că „dreptatea înalță o națiune”. (Prov. 14:34) Nu există și nu a existat vreodată decât o singură națiune care împlinește această scriptură,
260
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.
iar acea națiune este compusă din poporul lui Dumnezeu sub Cristos Isus. „Cel drept va înflori ca palmierul; el va crește ca și cedrul din Liban. Cei care sunt sădiți în casa Domnului, vor înflori în curțile Dumnezeului nostru.” (Ps. 92: 12, 13) Omul care a fost odată luminat față de Iehova Dumnezeu și scopurile lui și care apoi se îndepărtează de Dumnezeu, părăsind dreptatea, va pieri pentru totdeauna. „Iehova este drept, el a tăiat frânghiile celor fără de lege. Toți cei ce urăsc Sionul [națiunea cea sfântă a lui Iehova, Cristosul, format din Isus și cei unși, care sunt membri trupului său] vor fi făcuți de rușine și se vor retrage” - Ps. 129: 4, 5, Roth.
5 Scripturile de mai sus anunță în unanimitate regulile sau legile fixe și neschimbabile ale lui Iehova Dumnezeu. Un astfel de Dumnezeu a făcut să fie înregistrat ca un ghid pentru acele creaturi care iubesc ceea ce este drept și caută calea cea dreaptă. Organizația lui Iehova trebuie să fie ghidată de astfel de reguli sau legi. Pentru a le permite și mai mult creaturilor sale umile să cunoască și să înțeleagă scopul lui și, în armonie cu legea lui, Iehova Dumnezeu a cauzat cu mult timp în urmă ca variate ilustrații profetice sau drame să fie făcute și înregistrate, iar acum, în aceste zile din urmă, Dumnezeu face cunoscut creaturilor sale care doresc să învețe sensul acelor ilustrații profetice. În acest număr al Turnului de veghe și în numerele care urmează este avută în vedere ilustrația profetică referitoare la Ionatan și David. Acest lucru cu siguranță îi va lumina și încuraja pe toți cei care Îl iubesc pe Dumnezeu și care caută să-i slujească. Ionatan a fost tovarășul iubit al lui David și iubirea lui pentru David a început atunci când Ionatan l-a auzit pentru prima dată pe David vorbind înaintea regelui din Israel: „Și s-a întâmplat, când a terminat de a vorbi cu Saul, că sufletul lui Ionatan s-a împletit cu sufletul lui David; și Ionatan l-a iubit ca pe propriul său suflet.” - 1 Sam. 18:1.
6 Ca ghid pentru a-i permite studentului atent să obțină o percepție clară a ilustrației profetice, rețineți următoarele:
ACTORI
7 Protagoniștii acestei ilustrații profetice sunt următorii: Saul, primul rege al Israelului; Ionatan, fiul său; și David, pe care Dumnezeu l-a făcut rege peste Israel. Ilustrația profetică arată în mod clar că Saul l-a ilustrat în principal pe „omul păcatului”, „fiul distrugerii”, cândva luminat, și care mărturisește că este un slujitor al lui Dumnezeu și care devine necredincios. Saul ilustrează așadar clerul ipocrit, care se ocupă de escrocherii, împreună cu „slujitorul cel rău” și care combinație constituie „omul păcatului”, „fiul distrugerii”.
8 Ionatan, fiul lui Saul, îi ilustrează pe acei slujitori credincioși ai lui Dumnezeu care au fost adevărați iubitori ai dreptății și pe care Scripturile îi numesc așa de la Abel la Ioan Botezătorul; și, de asemenea, ilustrează oamenii cu bunăvoință față de Dumnezeu și Cristos de astăzi, oameni care constituie „celelalte oi”, „marea mulțime” și care toți aceștia vor fi o parte a glorioasei organizații a lui Iehova.
9 David a jucat un rol înfățișându-l în special pe Cristos Isus, Regele uns al lui Iehova, dar și membri trupului lui Cristos, inclusiv rămășița acum pe pământ, care sunt unși și care fac voia lui Iehova Dumnezeu.
10 În timp ce cei trei menționați au fost protagoniștii, alții au participat în acea ilustrație profetică și și-au jucat rolurile respective și i-au prefigurat pe cei care astăzi sunt implicați în desfășurarea a ceea ce îi privește pe oamenii care doresc să trăiască și să îi slujească lui Iehova. Se pare că este timpul potrivit ca Dumnezeu să își facă cunoscut scopul în realizarea și înregistrarea acestei ilustrații profetice; și întrucât este pentru ajutorul și mângâierea poporului său, este hrană spirituală pentru cei de acum de pe pământ care iubesc dreptatea. Văzând că Iehova a făcut ca această ilustrație să fie realizată și detaliile acesteia să fie înregistrate, se cuvine să examinăm detaliile ilustrației, acordând atenție deosebită circumstanțele din jurul ei.
SAUL
11 Din cauza mulțimii celei rele pe care Saul a prefigurat-o și a rolului pe care acești oameni răi l-au jucat în slujirea lor mărturisită lui Dumnezeu și în afacerile religioase ale lumii, pare potrivit să luăm în considerare detaliile mai mici care îl privesc pe Saul. El a fost primul rege al Israelului. Numele Saul înseamnă „cel cerut”, iar numele lui se potrivește cu siguranță cu faptele, deoarece israeliții au cerut un rege și cererea lor nu a fost plăcută lui Iehova. Faptul că această cerere a lor nu i-a plăcut lui Iehova este arătat prin următoarele: „Dar lui Samuel nu i-a plăcut când ei au spus: „Dă-ne un rege ca să ne judece”. Și Samuel s-a rugat Domnului. Și Domnul i-a zis lui Samuel: „Ascultă vocea poporului în tot ceea ce îți spune; căci nu pe tine te-au resping ei, ci pe mine m-au respins, ca să nu mai domnesc peste ei”.- 1 Sam. 8: 6, 7.
12 Atunci Samuel a spus oamenilor ceea ce Dumnezeu l-a instruit să le spună și, printre altele, a fost aceasta: „Și el a spus: „Acesta va fi tipul de rege care va domni peste tine: El va lua pe fiii tăi și îi va pune pentru el, pentru carele lui și pentru a-i fi călăreți; iar unii vor alerga înaintea carelor lui. Și-i va pune căpetenii peste mii și căpetenii peste cincizeci și îi va pune să-i culeagă pământul și să-i culeagă secerișul și să-și facă instrumentele lui de război și instrumente pentru carele lui.”-1 Sam. 8: 11, 12.
13 Mai mult, Samuel, la îndrumarea Domnului, a spus poporului lui Israel despre regele pe care l-au cerut: „Va lua a zecea parte din turmele voastre de oi, iar voi veți fi slujitorii lui. Și va veni ziua în care veți striga din cauza regelui pe care vi l-ați ales, dar Iehova nu vă va auzi în ziua aceea”. – 1 Sam. 8:17, 18.
14 Poporul încă mai dorea un rege deoarece voia să fie ca neamurile din jur și, mai departe, Samuel le-a spus: „Acum, iată
1 Septembrie, 1938
Turnul de Veghe
261
regele pe care l-ați ales și pe care l-ați dorit! Iată că Domnul a pus un rege peste voi. Dacă vă veți teme de Domnul și îi veți sluji și veți asculta de glasul său și nu vă veți răzvrăti împotriva poruncii Domnului, atunci atât voi, cât și regele care domnește peste voi, veți continua urmându-l pe Domnul Dumnezeul vostru: dar dacă nu veți asculta de glasul Domnului și vă veți răzvrăti împotriva poruncii Domnului, atunci mâna Domnului va fi împotriva voastră cum a fost împotriva părinților voștri.” ”Nu este astăzi secerișul grâului? Eu voi striga către Domnul și El va trimite tunetul și ploaia; ca să înțelegeți și să vedeți ce lucru rău ați făcut în ochii Domnului cerând un rege pentru voi”. ”Și tot poporul i-a zis lui Samuel: „Roagă-te pentru slujitorii tăi Domnului Dumnezeului tău ca să nu murim; căci la toate păcatele noastre am mai adăugat acest rău, cerând un rege”.- 1 Sam. 12:13. -15, 17, 19.
15 Casa lui Saul era la Ghibea și, din cauza asocierii lui cu aceasta, a devenit cunoscută drept „Gibea lui Saul”. (1 Sam. 10:26; 11:4) Ghibea avea o reputație proastă ca fiind lipsită de castitate, din cauza faptului că mulți dintre cei care locuiau acolo practicau crima homosexualității sau a sodomiei și, de asemenea, din cauza crimei comise de bărbații din Ghibea împotriva Levitului și a concubinei acestuia. — Judec. 19: 12-30; 20: 1-43
16 A fost un act de nesupunere și de lipsă de credință în Dumnezeu ca israeliții să ceară un rege uman ca și conducător peste ei și ca înlocuitor al lui Iehova, marele lor Rege nevăzut. Astfel, israeliții se conformau cu căii lui Satan. (1 Sam. 8:5-19) Ei cedaseră influenței viclene a Diavolului și se îndepărtaseră de la Dumnezeu și de la legământul lor. Samuel, profetul, l-a uns pe Saul, iar acest lucru a fost făcut la porunca lui Dumnezeu, în mod evident, pentru ca israeliții să aibă ocazia să își vadă nebunia. (1 Sam. 10: 1) Saul, prin urmare, era un „mesia” sau „cristos”, adică era un uns. Din acest motiv, David l-a numit „unsul Domnului” și a refuzat să-i facă lui Saul vreo vătămare fizică, iar David a arătat un mare respect pentru oficiul pe care l-a îndeplinit Saul, chiar și după ce Saul a comis o mare răutate. — l Sam. 24: 6-10; 26: 9, 11, 16, 23; 2 Sam. 1: 14-16.
17 La începutul domniei sale, Saul avea un fiu suficient de mare pentru a comanda o divizie a armatei sale, iar fiul acela se numea Ionatan. Deoarece există șaisprezece Ionatani diferiți menționați în Biblie, se atrage atenția asupra faptului că acest Ionatan implicat în ilustrația profetică pe care o studiem aici era fiul lui Saul din Ghibea din țara lui Beniamin. Ionatan trebuie să fi avut cel puțin douăzeci de ani la începutul domniei lui Saul, iar Saul probabil nu avea mai puțin de treizeci și cinci sau patruzeci de ani. Saul a fost respins de Dumnezeu pentru că în al doilea an al domniei sale a alergat înaintea lui Dumnezeu și nu a ascultat de poruncile sale. (1 Sam. 13: 1, 14, 15; 2 Sam. 7: 15) Totuși, se pare că Dumnezeu l-a pus pe Saul într-o perioadă de probă, care s-a încheiat
atunci când nu a ascultat cu bună voie porunca lui Dumnezeu cu privire la eliminarea amaleciților. (1 Sam. 15:1-29) Totuși, de dragul numelui său, Dumnezeu nu și-a părăsit poporul de legământ, Israel, din cauza păcatului lui Saul. Numele lui Dumnezeu a fost chemat asupra acelui popor cu care El făcuse un legământ și Dumnezeu a avut respect pentru numele său. Saul a domnit patruzeci de ani și apoi judecata lui Iehova scrisă dinainte împotriva lui a fost executată. - Fapte 13:21, 22.
18 Pe cine au ilustrat viața și acțiunea lui Saul? Din Scripturi și din faptele binecunoscute, este clar că el a reprezentat clerul sau conducătorii necredincioși în pretinsa sau declarata închinare lui Dumnezeu, împreună cu cei care au învățat despre Domnul și care constituie clasa „slujitorului rău”; iar această combinație constituie „omul păcatului”, „fiul distrugerii”. -2 Tes. 2: 3-8.
19 Ca și clasă, clerul pretinde că este spiritual și că ei sunt unșii lui Dumnezeu pentru a aduce și a întemeia regatul lui Dumnezeu și pentru a salva poporul. Dumnezeu nu a făcut niciodată vreo prevedere pentru cler și nici nu i-a numit; ci oamenii i-au întemeiat ca și clasă și ei conduc pentru că oamenii așa doresc. Clasa „slujitorului rău” (Matei 24:48-51) este alcătuită din acele persoane consacrate Domnului și născute din spirit și care cândva au stat în linie pentru regat. Ei au făcut un legământ de a face voia lui Iehova Dumnezeu și au pretins că sunt poporul ales al lui Dumnezeu, totuși ei au devenit necredincioși, iar Domnul Isus îi desemnează pe aceștia ca fiind „slujitorul rău”.
CORESPONDENȚE
20 Pentru ca să se poată face o comparație justă, este prezentat mai jos în primul paragraf numerotat ceea ce se referă la Saul, iar în paragraful imediat următor, care conține același număr, este prezentat ceea ce se referă la „omul păcatului”, „fiul distrugerii”. Citind aceste două paragrafe și luându-le împreună, se poate observa cât de bine se potrivesc faptele, bine cunoscute și care s-au întâmplat, cu ilustrația, și anume:
(1) Saul a fost un israelit după trup.
(1) Clerul și clasa „slujitorului rău” pretind că sunt israeliți spirituali.
(2) Saul a fost cerut ca rege de către poporul necredincios și nesupus, care, făcând astfel, L-au respins pe Dumnezeu.
(2) Clerul a fost cerut sau dorit ca să fie conducători spirituali văzuți de către pretinșii creștini „ca să le gâdile urechile” și doreau să urmeze tradițiile oamenilor. (2 Tim. 4: 3, 4) Dumnezeu a lăsat poporul să facă cum a vrut și a zis: „Poporului Meu îi place să fie așa”. - Ier. 5:31.
(3) Saul a fost căutat de popor din cauza presiunii lumești, politice induse de Diavol, deoarece israeliții erau amenințați cu o invazie a amoniților, iar dorința Israelului era de a fi asemenea altor națiuni ale organizației lui Satan și, prin urmare, de a avea un rege. - 1 Sam. 12:12.
262
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.
(3) Clerul și alții, cum ar fi „bătrânii aleși” și cei care au acel spirit, au fost înființați, datorită influenței lumești, politice care a existat în „biserici” și a metodelor care se aplicau în congregații pentru a câștiga putere politică în rândul conducătorilor politici ai națiunilor, iar o astfel de ambiție a fost indusă de influența lui Satan. Acest lucru a fost făcut pentru a avea o Ierarhie impunătoare care să corespundă cu preoția păgână și care Ierarhie să îmbrățișeze puterea politică a lumii și să facă clerul să pară necesar și mult mai important. Clasa „slujitorului rău” manifestă același spirit.
(4) Saul a devenit rege și „a fost dat în mânia lui Dumnezeu”. (Osea 13:11) Iehova le-a permis israeliților să facă cum au vrut, pentru un scop.
(4) Clerului, ”omul păcatului”, li s-au permis să fie înființați în congregațiile „creștinătății”; în pretinsele organizații „creștine”, spre nemulțumirea lui Dumnezeu, clerul a proclamat numele lui Iehova, dar în schimb a adus ocară numelui Său.
(5) Deși Saul a fost anunțat dinainte despre numirea sa, totuși nu a răspuns, ci a trebuit să fie împins înainte în momentul confirmării publice a numirii sale. (1 Sam. 10; 1, 17-27) El nu a organizat imediat regatul, ci a așteptat până când un pericol național a reprezentat o amenințare. — l Sam. 10: 24. 26; 11: 5-15.
(5) Echivalentul său („omul păcatului”) a manifestat falsa modestie pentru a fi văzut de oameni. Ei nu și-au dorit să își asume responsabilitățile reale ale adevăratului interes al regatului și nu s-au grăbit să asculte de poruncile lui Dumnezeu cu privire la regat și au fost indiferenți și ineficienți cu privire la interesele regatului - Mat. 25: 14, 15, 18, 24-30; Luca 19:12, 13, 20-24.
(6) Saul a eșuat să consulte chivotul legământului lui Dumnezeu (1 Cronici 13:3); nici nu l-a consultat pe profetul Samuel, ci a alergat înaintea lui Dumnezeu și a profetului său Samuel - 1 Sam. 11: 6-15; 13: 5-16; 14: 35-37.
(6) Echivalentul său nu a consultat Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, nici nu a ținut seamă de voința lui Dumnezeu și nici de spiritul Domnului în propriile lor planuri, programe și acțiuni, deși au rostit cu voce tare multe rugăciuni, pretinzând că erau călăuziți de Domnul, când de fapt ei căutau admirația oamenilor. Ei au alergat înaintea lui Dumnezeu și au încercat să facă totul în felul lor.
(7) Saul și-a îndreptat voința lui pripită asupra israeliților într-un moment de nevoie, care a adus asupra lor păcatul, obligându-i să se supună unei stăpâniri nerezonabile. (1 Sam. 14:24-34) El a cruțat anumite lucruri ale amaleciților și nu a ridicat nicio obiecție când israeliții au încălcat porunca lui Dumnezeu.- l Sam. 15: 7-9, 15, 24.
(7) Echivalentul său, ignorând voia lui Dumnezeu și împlinindu-și propria voință, a forțat oamenii să se abțină de la anumite lucruri, aducând păcatul asupra oamenilor. Ei forțează oamenii să adopte practici
politice pentru a-și promova propriul interes egoist. Au făcut compromisuri și s-au cruțat unul pe altul pentru a avea pace interconfesională în ceea ce ei numesc „politica vecinului cel bun”. Ei au ignorat voința și porunca lui Dumnezeu și și-au satisfăcut propria lor ambiție personală.
(8) Saul nu a fost de încredere, a fost egoist, neascultător și unul care se temea de oameni. (1 Sam. 15:1-31) El dorea onoarea oamenilor și voia să strălucească înaintea oamenilor.
(8) Echivalentul său a arătat același spirit sau aceleași trăsături față de Dumnezeu și slujitorii săi. Ei sunt persoane care caută să fie pe placul oamenilor, care se justifică întotdeauna, dornici de onoarea oamenilor, cu mâncărime de urechi, care se folosesc de vocea, de manierismul lor și de felul în care se îmbracă pentru a atrage atenția și lauda oamenilor fără a ține seama de vreun efort pentru a-i plăcea lui Dumnezeu - Efes. 6:6; Col. 3:22; Luca 16:14, 15; Ioan 5:43, 44; 8:44.
(9) Saul l-a măcelărit pe marele preot, Ahimelec, și pe tovarășii săi preoți (1 Sam. 22:9-21), pentru că îl ajutaseră, cu inocență, pe unsul lui Dumnezeu, David, când a fugit de Saul, care a vrut să îl omoare pe David; și aceasta a făcut-o pentru a-și avansa propriul interes egoist.- l Sam. 21: 1-10.
(9) Echivalentul lui Saul i-a ucis sau a făcut să fie uciși adevărații imitatori ai lui Cristos Isus, martorii lui Iehova, care sunt în linie pentru preoția regală; și au făcut aceasta deoarece acești preoți adevărați ai lui Dumnezeu și ai lui Cristos au acordat ajutor fraților lor creștini și altora care au dorit să cunoască calea lui Dumnezeu, când acești creștini erau persecutați de clerul religios și de aliații acestuia. (Rev. 18:24; 17:6) „Omul păcatului” i-a persecutat pe adevărații imitatori ai lui Cristos datorită credincioșiei lor față de Dumnezeu.
(10) Saul a făcut ca viața și activitatea să fie nesigure chiar și pentru profetul lui Dumnezeu, Samuel.- l Sam. 16: 1, 2; 25: 1; 28: 3.
(10) Echivalentul acelui rege rău pune în pericol viața martorilor lui Iehova fiindcă acești martori credincioși declară profețiile Cuvântului lui Dumnezeu și anunță public cine este Cel cu adevărat uns al lui Iehova.
(11) Saul a încălcat legământul pe care Israel l-a făcut sub jurământ cu gabaoniții, prin faptul că i-a măcelărit pe mulți dintre ei pentru a-și manifesta zelul național și rasial. - 2 Sam. 21: 1-6.
(11) Echivalentul său, „omul păcatului”, acționează împotriva interesului vieții gabaoniților din zilele noastre, adică marea mulțime sau oamenii cu bunăvoință, opunându-se proclamării adevărului dătător de viață marii mulţimi, pe care martorii lui Iehova îl aduc lor, mergând chiar până într-acolo încât să omoare pe unii dintre oamenii cu bunăvoinţă care se alătură martorilor lui Iehova în proclamarea adevărului.
(12) Saul l-a respins pe David, cel pe care Dumnezeu l-a uns să fie rege peste Israel, iar Saul a făcut acest lucru din motive egoiste. - 1 Sam. 20: 30, 31; 24: 16-22.
(12) Echivalentul lui Saul, „omul păcatului”, îl respinge pe Regele uns al lui Dumnezeu, Piatra pusă în Sion, și preferă în schimb o organizație umană ca înlocuitor pentru
1 Septembrie, 1938
Turnul de Veghe
263
Unsul lui Dumnezeu; și, de asemenea, respinge pe martorii lui Dumnezeu, care sunt unși cu spiritul Său pentru a fi co-moștenitori împreună cu Cristos Isus.
(13) Saul l-a persecutat cu cruzime și cu răutate pe David și a făcut conspirații pentru ca David să fie ucis. - 1 Sam. 18: 14-17.
(13) „Omul păcatului” formează conspirații pentru ca martorii lui Iehova să fie distruși și urmărește conspirații crude pentru a-și îndeplini scopurile ultraegoiste și răutăcioase.
(14) Saul l-a privat pe David de libertatea la acțiune deschisă și, de fapt, l-a făcut prizonier sau exilat, forțându-l pe David să se ascundă. - l Sam. 24: 1-8; Psalmul 142.
(14) Echivalentul lui Saul a făcut rămășița credincioasă a lui Iehova prizonieri și a făcut acest lucru mai ales în timpul Războiului Mondial și a format o conspirație ca aceștia să fie uciși, s-a opus eliberării lor și continuă să îi persecute pe slujitorii unși ai lui Dumnezeu. -Isa. 42:7; 49:9; Ps. 79: 11; 102: 19, 20.
(15) Saul a fost suspicios, înșelător și îi purta o invidie răutăcioasă lui David, care avea aprobarea și spiritul lui Dumnezeu, și i-a purtat această invidie până la sfârșit.- 1 Sam. 18: 6-29; 19: 1, 2, 8-24; 20:30-33.
(15) Clerul -„omul păcatului” - și „slujitorul rău” sunt suspicioși, trădători, invidioși și răuvoitori față de martorii lui Iehova, deoarece aceștia din urmă au spiritul lui Iehova și aprobarea lui.
(16) Saul nu s-a căit și a forst mândru, încercând să-și liniștească grijile și sentimentele cele rele prin muzică mai degrabă decât căutând cu umilință mijloacele potrivite să iasă din această stare rea. -l Sam. 16: 15-17; 19:9; 28: 6, 7.
(16) Tot la fel și echivalenții lui nu se căiesc și sunt plini de mândrie și se dau în mare spectacol în efortul lor de a înlătura simptomele necazurilor lor, complăcându-se în lucrurile plăcute ale acestei lumi, mai degrabă decât să caute cu smerenie leacul și să îndepărteze de la ei dizgrația lor din vederea lui Dumnezeu.
(17) Saul a fost respins de la a fi rege peste Israel.- l Sam. 13:13, 14.
(17) Clerul și „slujitorul rău” au fost respinși de Domnul și toate privilegiile regatului au fost luate de la ei și le-a fost numit locul alături de ceilalți ipocriți.-Mat. 21: 42, 43: 24: 50, 51.
(18) Lui Saul i-a fost refuzat legământul pentru regat, care ar fi păstrat regatul în familia sau în casa sa, legământul față de regat fiind făcut cu David.- l Sam. 13: 13, 14; 20: 30, 31; Ps. 89: 27-37.
(18) Clasa „omului păcatului” nu a fost niciodată luată în legământul pentru regatul lui Iehova sub Cristos, chiar dacă ei s-au prefăcut că îl reprezintă pe Cristos în timp ce, după 1918, rămășița sau martorii credincioși ai lui Dumnezeu au fost luați într-un astfel de legământ de credincioșie și obediență față de regat. - Luca 22: 28-30.
(19) Lui Saul i s-a întrerupt comunicarea cu Iehova Dumnezeu, a fost abandonat la Satan și a cerut ajutor demonilor. -l Sam. 28: 5, 6, 15; 16:14, 15.
(19) „Omului păcatului”, clasei clerului și „slujitorului rău” li se refuză comuniunea sau relația cu
Domnul, deoarece ei sunt prieteni ai lumii Diavolului, care este în dușmănie cu Dumnezeu și s-au întors la Satan și Dumnezeu i-a lăsat pradă distrugerii lui Satan. Ei cer ajutor demonilor. - l Cor. 5:5; 1 Tim. 1: 20; Ezec. 7:26; Amos 8:11
(20) Saul s-a îndreptat către diavolism și a murit necredincios ca răzvrătit împotriva Domnului, chiar dacă la urmă a luptat împotriva dușmanilor lui Israel. - l Sam. 15: 22, 23; 30: 3-25; 31: 1-13.
(20) Clasa „omului păcatului” a dat ascultare „spiritelor seducătoare și doctrinelor demonilor”, a ignorat Cuvântul lui Dumnezeu, s-a bazat pe tradiție și a menținut o formă de evlavie, dar, negându-i puterea, sunt predați religiei Diavolului și nesocotesc poruncile lui Dumnezeu. Deși pretind că se opun Diavolului, ei comunică cu spiritele rele și se supun practicii și formelor Diavolului.- 1 Tim. 4: 1; 2 Tim. 3: 5-9.
(21) Saul și-a declarat o sinucidere. - 1 Sam. 31: 3-5; 2 Sam. 1: 1-10.
(21) La fel și clerul, clasa „omul păcatului”, văzând scrierea de pe perete, acum intră în cârdășie cu alte elemente ale organizației Diavolului pentru a „stăpâni sau ruina”, și prin aceasta anunță că se sinucid de bună voie în efortul lor de a scăpa de umilire din partea celor pe care ei îi descriu drept „necircumciși”. -l Sam. 31:4.
(22) Saul a fost „ucis de Domnul” prin mâna executorului Domnului. - 1 Cron. 10:13, 14.
(22) Echivalentul lui Saul va fi distrus de Iehova Dumnezeu de și prin Cristos Isus, marele Executor al lui Iehova, la Armaghedon.
(23) Saul a fost părinte în Israel și unul dintre „bătrâni” și chiar s-a adresat unsului Domnului drept „fiul meu David”.-1 Sam. 14:49; 15:30; 24:16; 26:17, 21, 25.
(23) Clerul, și în special Ierarhia Romano-Catolică, își asumă rolul de părinți spirituali ai „creștinătății” și cer ca toți să li se adreseze cu apelativul „Părinte”, și aliniați cu aceștia sunt mulți dintre cei care au fost „bătrânii aleși” printre poporul Domnului și care au devenit de bună voie parte din clasa „slujitorului rău”.
21 Aceste corespondențe arată clar că Dumnezeu a prezis parcursul clerului, al clasei „slujitorului rău” și al celor care practică religia pentru un scop egoist și a prezis destinul acestora. Această comparație va permite studentului să înțeleagă mai atent această ilustrație profetică pe măsură ce fac progrese.
FILISTENI
22 În timpul domniei lui Saul, filistenii au luptat împotriva israeliților. Israeliții erau poporul de legământ al lui Dumnezeu, iar Saul era regele lor, pe care ei l-au ales. Filistenii care s-au opus, ducând război împotriva poporului de legământ al lui Dumnezeu, i-au reprezentat pe cei care astăzi sunt împotriva a tot și a tuturor celor care pretind că stau de partea lui Dumnezeu, fie că această afirmație este falsă, ca a lui Saul și
264
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.
a casei sale necredincioase, fie că există persoane care sunt cu adevărat devotate lui Dumnezeu, așa cum a fost cazul lui Ionatan și al lui David. Opozanții din zilele noastre, pe care îi reprezintă filistenii în acest punct în ilustrație, sunt antireligioși, anti-Dumnezeu și anti-Regat, precum fasciștii, comuniștii și anarhiștii. În acest punct, Saul i-a înfățișat pe religioșii care guvernează sub conducerea Ierarhiei romano-catolice și care preiau conducerea în toate religiile din prezent. Saul a fost împotriva lui David, regele uns al lui Dumnezeu, și nu a luptat pentru promovarea regatului lui Dumnezeu. Tot așa și clasa modernă a lui Saul nu luptă pentru onoarea și gloria regatului lui Dumnezeu sub Cristos, ci luptă pentru a-și promova propria organizație și pentru propria conservare egoistă, astfel încât să se poată menține pe ei înșiși în poziția de ecleziaști, ceea ce le permite să obțină favoruri politice, să exercite puterea politică, și să-și continue excrocheria. La fel ca Saul, sunt ultra-egoişti. Ierarhia romano-catolică și religioșii aliați sunt lacomi de bogăție materială și putere și se prind de tot ce pot și încearcă să aducă toate lucrurile în propria lor organizație. Ilustrația prin urmare arată că religioșii, sub conducerea Ierarhiei romano-catolice, luptă împotriva filistenilor moderni, care sunt comuniștii și anarhiștii, și mai ales aceasta se va vedea cu adevărat la începutul Armaghedonului.
23 La Ghilboa Saul a luptat cu Filistenii și a fost învins. Tot așa, precum dezvăluie ilustrația, religioniștii, la începutul Armaghedonului, vor lupta împotriva Filistenilor din zilele moderne și vor suferi o înfrângere dureroasă pentru că este ziua lui Iehova pentru executarea judecății sale împotriva dușmanului, așa cum la Ghilboa Dumnezeu a permis dușmanului să-și exprime judecata sa împotriva lui Saul.
24 Filistenii moderni de astăzi, adică comuniștii și anarhiștii în special și asemenea elemente radicale, sunt împotriva martorilor lui Iehova, care reprezintă cu adevărat regatul lui Dumnezeu, și ei luptă împotriva martorilor lui Iehova, așa cum filistenii din vechime au luptat împotriva lui David, regele uns al lui Dumnezeu, și împotriva lui Ionatan, care a stat lângă David. Astăzi, martorii lui Iehova, care își duc la îndeplinire partea lor din războiul împotriva mulțimii care este anti-Regat, anti-Dumnezeu, fac acest lucru pentru că sunt pentru Iehova și Regele său și pentru regatul lui sub Cristos Isus. Este împotriva acelui regat căruia i se opun cu amărăciune filistenii moderni din ziua de azi, adică religioniștii, fiindcă regatul le ia puterea și poziția lor. Pe măsură ce bătălia de la Ghilboa se apropia, părea că David era în tabăra filistenilor și părea că ar fi aliat cu ei împotriva lui Saul; dar de fapt nu era aliat împotriva lui Saul. Astăzi, pe măsură ce bătălia de la Armaghedon se apropie, multora li se pare că martorii lui Iehova se află în tabăra mulțimii anti-Dumnezeu și sunt acuzați că se află în acea mulțime, deoarece martorii lui Iehova sunt împotriva religiei, care dezonorează numele sfânt al lui Dumnezeu. Martorii lui
Iehova nu au nimic în comun cu comuniștii sau cu orice altă organizație între oameni, dar Ierarhia romano-catolică, conducând în opoziție religioasă față de regat, acuză pe nedrept că martorii lui Iehova sunt în legătură cu comuniștii, nu pentru că acești comuniști și martorii lui Iehova sunt împotriva Ierarhiei romano-catolice, ci dintr-un alt motiv mult diferit. Comuniștii sunt împotriva tuturor religiilor, pentru că sunt împotriva lui Iehova Dumnezeu și cred că religia provine de la El, așa cum au fost învățați. Martorii lui Iehova sunt împotriva religiei pentru că sunt pentru Iehova Dumnezeu și știu că religia dezonorează și aduce ocară numelui sfânt al lui Iehova. Este important de menționat că David nu a luptat niciodată împotriva lui Israel și nici măcar împotriva crudului său dușman Saul în ajutorul armatei filistenilor. Tot așa, martorii lui Iehova nu îi ajută pe filistenii moderni din zilele noastre în lupta lor și nici nu folosesc violență de orice fel împotriva religioniștilor, ilustrați de Saul. Campania martorilor lui Iehova împotriva religiei nu se desfășoară pentru a ajuta oamenii care sunt anti-Dumnezeu, ci martorii lui Iehova se angajează numai în declararea adevărului Cuvântului lui Dumnezeu, așa cum este prezentat în Biblie, pentru ca oamenii cu bunăvoință să poată fi informați și ca pietrele de poticnire să fie îndepărtate, ceea ce va permite tuturor oamenilor care doresc dreptate să găsească calea către Dumnezeu și către regatul lui.
25 Motivul pentru care David mărșăluia în spatele unei divizii a armatei filistene nu este necesar a fi luat în considerare aici; însă acest fapt apare cu siguranță, că filistenii l-au tolerat pentru un timp pe David pentru că s-au gândit să-l folosească împotriva israeliților. Mai târziu, și-au arătat ostilitatea față de David, deoarece au ajuns la concluzia că el era de partea israeliților, chiar dacă David și oamenii lui se separaseră de Saul și de cei care îl urmau. (1 Sam. 29: 1-11; 1 Cron. 12: 19) Prin urmare, pare clar că filistenii erau împotriva regelui uns al lui Iehova, David, la fel cum astăzi sunt împotriva Regelui uns al lui Dumnezeu, Mai Marele David, Cristos Isus. Forțele anti-Dumnezeu de astăzi cred probabil că martorii lui Iehova sunt în aceeași clasă cu ei, deoarece ei nu fac distincție între religie și Cuvântul lui Dumnezeu. Filistenii moderni, comuniștii și anarhiștii, clasifică martorii lui Iehova la un loc cu religioșii pentru că ei susțin Biblia și o predau. Filistenii au arătat că erau împotriva poporului lui Dumnezeu, nu numai luptând împotriva lui Saul, ci și atacând în mod repetat și încercând să-l detroneze pe David, atunci când a fost făcut rege peste întregul Israel și când se stabilise pe deplin la Ierusalim. (2 Sam. 5:17-23) Că filistenii au fost violenți împotriva regelui uns al lui Dumnezeu a fost demonstrat în luptele de pe Muntele Perazim și Gabaon. (Isaia 28:21) Rețineți acum faptele din timpul prezent, când religioniștii, conduși de ierarhia romano-catolică, sunt, de asemenea, împotriva lui Dumnezeu și a regatului său și ar conduce pământul în felul lor și în deplină opoziție față de Regele uns al lui Dumnezeu, Cristos Isus.
1 Septembrie, 1938
Turnul de Veghe
265
Prin urmare, astăzi vedem în desfășurare „Lucrarea stranie a lui Dumnezeu” de a declara adevărul despre și cu privire la regatul lui și că regatul lui este împotriva religioșilor. Toți cei care se împotrivesc lui Iehova, Regelui și regatului său sunt clasificați ca inamici și de aceea „lucrarea sa stranie” va fi urmată de „actul straniu” a lui Dumnezeu în care toți adversarii Regelui său uns vor fi puși pe fugă și în cele din urmă distruși. „Lucrarea stranie” a lui Dumnezeu este să înștiințeze toți oamenii că El este împotriva religioniștilor, precum și împotriva tuturor celorlalți adversari. „Actul său straniu” este distrugerea tuturor adversarilor.
26 Ilustrația făcută în timpuri străvechi arată, așadar, cu siguranță că religioniștii, conduși de Ierarhia romano-catolică, și toți cei care sunt împotriva lui Iehova Dumnezeu și a regatului său sunt anti-Dumnezeu și anti-regat. Altfel spus, există o alianță din partea religioniștilor care pretind că sunt pentru Dumnezeu cu toți cei care se opun în mod deschis lui Dumnezeu și regatului său, iar scopul acestei conspirații sau alianțe este de a distruge pe martorii lui Iehova. Aceasta susține concluzia că, după distrugerea elementelor religioase la Armaghedon, ceilalți din organizația lui Satan vor continua să se opună violent tuturor celor care sunt de partea lui Iehova și a Regelui său. Asemenea dușmani constituie forțele lui Satan, aliniate în deplină opoziție față de organizația lui Iehova. De aceea, martorii lui Iehova trebuie să țină cont de faptul că împotrivirea față de ei și de lucrarea lor va continua până când Iehova, prin Cristos Isus, îi va lovi pe adversari în bătălia zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic. Este un fapt binecunoscut că, în împlinirea acestei ilustrații profetice, religioșii, comuniștii și naziștii, și fasciștii, elementul politic profesional și iubitorii de bani, sunt cu toții împotriva lui Dumnezeu și a Regelui său, Cristos Isus, și a martorilor săi de pe pământ. Toată această opoziție este îmbrățișată în declarația despre „regi și conducători ai pământului”, despre care Dumnezeu a făcut cu mult timp în urmă să fie scrisă: „Regii pământului își ocupă pozițiile și conducătorii stau la sfat împreună împotriva Domnului și împotriva unsului său, spunând: „Să rupem legăturile lor și să aruncăm funiile lor!” (Ps. 2: 2, 3) Domnul dezvăluie acum poporului Său această asociere a dușmanilor combinați împotriva lui și a martorilor săi și el face acest lucru pentru încurajarea, mângâierea și speranța lor.
IO-NATAN
27 Rolul jucat de Ionatan, fiul lui Saul, este important și de aceea este profitabil să îi observăm viața mai ales în detaliu. Numele „Ionatan” (Io-natan) înseamnă „dat de Iehova” sau „darul lui Iehova”. Ultima parte a numelui său, Natan, este cuvântul ebraic din care derivă numele „Nethinim”, însemnând „cei oferiți”, adică „dați” pentru serviciul lui Iehova la templu. (1 Cron. 9:2) Aceasta ar indica faptul că Ionatan îi reprezintă pe cei care slujesc la templu. La nașterea sa, Saul și-a considerat
fiul ca pe un „dar” de la Dumnezeu. El a fost, însă, mai ales darul lui Iehova pentru a-l sluji pe regele persecutat David, care a ilustrat Capul templului. În linie cu această concluzie, clasa modernă a lui Saul, adică religioniștii, pretinde că clasa modernă Ionatan este un dar pentru ei, pentru a fi exploatată și patronată de religioniști. Numele, totuși, marchează clasa pe care Ionatan a ilustrat-o ca fiind „darul lui Iehova” pentru Cristos Isus, Mai Marele David, și pentru „picioarele” lui Cristos, rămășița de acum de pe pământ (Ioan 17:1, 2), prin urmare arătând clar că Ionatan i-a ilustrat pe „însoțitorii” celor unși.
28 Ionatan a fost primul-născut fiu al lui Saul și, prin urmare, era presupusul moștenitor al tronului lui Israel. (1 Cron. 8:33; 1 Sam. 20:30, 31) Ionatan a avut urmași care au continuat în Israel. (1 Cron. 8:34-40) Era un expert cu arcul și probabil că a învățat de la bunicul său Chiș, al cărui nume înseamnă „arc”, să folosească arcul eficient și cu măiestrie. (1 Sam. 18:4) Urmașii lui Ionatan păreau să fi învățat arcul de la Ionatan (1 Cron. 8:40) Acest lucru poate însemna că această clasă ilustrată aici de Ionatan se va alătura altora pentru a trage cu săgeți în adversarii regatului lui Dumnezeu; iar faptele arată că fac exact acest lucru. -Ier. 50:14.
29 Clasa „omul păcatului”, în special Ierarhia romano-catolică, spune despre cei care susțin organizația romano-catolică: „Ei sunt copiii noștri spirituali; sunt copii ai bisericii și, prin urmare, sunt un dar pentru noi, Ierarhia”. Marii moguli ai Ierarhiei cer așa-zișilor lor „copii ai bisericii” să se adreseze preoților cu apelativul „Părinte” și să se adreseze marelui mogul ca „Sfântul Părinte”. Clericii religioși pretind că au fost unși și rânduiți de Dumnezeu pentru a declara mesajul lui (adică, conform propriei lor idei despre mesaj). Ierarhia romano-catolică conduce de mult timp, ca niște regi și prinți ai Israelului spiritual, așa cum spune despre aceștia apostolul Pavel, „au domnit ca regi fără noi” (1 Cor. 4:8); și, în același timp, au exercitat puterea politică și temporală în toată „Creștinătatea”, fiind într-adevăr o organizație politică și comercială navigând sub un nume religios. Așa-zișii clerici „protestanți” pretind că sunt reprezentanți ai lui Dumnezeu și ai lui Cristos și susțin că toți „copiii spirituali” din organizația lor sunt darul lui Dumnezeu pentru ei și, astfel, clerul se pune mai presus de laici și „merg țanțoși” ca și cum ar fi importanți printre celelalte creaturi. Atât organizațiile catolice, cât și cele protestante urmează un parcurs similar, dar în cadrul acestor organizații au existat și încă mai există acei bărbați și femei cinstiți și sinceri care doresc dreptatea și care caută calea spre Sion. Urmând această cale, la timpul potrivit, ei vor găsi „autostrada” (Isaia 35:8), pentru că, fără îndoială, mulţi din marea mulţime vor ieși din aceste organizaţii religioase şi vor lua poziție de partea lui Dumnezeu şi a regatului lui.
266
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.
DUBLU ROL
30 Se pare că, în ilustrația profetică, Ionatan a jucat roluri prin care erau ilustrate două clase, ambele slujind lui Iehova Dumnezeu și care sunt în cele din urmă aduse într-o sigură stână sub Cristos Isus Regele. În momentul în care Saul a fost făcut rege, fiul său Ionatan era un om matur și responsabil. Ionatan era atunci un ofițer de armată de rang înalt și, la începutul domniei tatălui său, comandantul unei mari părți a armatei. (1 Sam. 13:1-3) David s-a născut în jurul anului al zecelea al domniei lui Saul, iar la sfârşitul domniei lui Saul, David avea aproximativ treizeci de ani. (2 Sam. 5: 4) Saul a domnit patruzeci de ani și, prin urmare, rezultă că Ionatan era cu aproximativ douăzeci și cinci până la treizeci de ani mai mare decât David. (Fapte 13:21, 22) Faptul că Ionatan era mult mai în vârstă decât David, având probabil peste cincizeci de ani când David a început să domnească ca rege, sugerează că el, pentru o parte a ilustrației, a reprezentat unele persoane care i-au slujit lui Dumnezeu înainte de venirea lui Cristos Isus, Mai Marele David. În timpul primei părți a domniei lui Saul și înainte de a-l cunoaște pe David, Ionatan slujea cu credință în Israel și, prin urmare, a ilustrat acea clasă de oameni credincioși care au slujit ca martori ai lui Iehova Dumnezeu și care au făcut isprăvi de credință înainte de venirea, de moartea și de glorificarea lui Cristos Isus; adică, Ionatan, într-o parte a acestei ilustrații profetice, i-a reprezentat pe credincioșii din vechime, de la Abel până la Ioan Botezătorul inclusiv, care sunt menționați în mod specific în Evrei capitolul unsprezece.
31 Faptele lui Ionatan, care au demonstrat credința lui în Dumnezeu, pot fi bine menționate aici, și anume: În calitate de căpitan în armata lui Israel, a lovit garnizoana filisteană de la Gheba. (1 Sam. 13: 2, 3) Ajutat, ca forță umană, numai de tovarășul său armurier, care avea mare credință în Dumnezeu, și cu Iehova Dumnezeu fiind ajutorul lui, Ionatan i-a atacat pe filisteni la Bozes-Sene și acolo „a pus pe fugă armatele străinilor” (Evr. 11:34), Domnul făcând o minune după el. (1 Sam. 14:6, 8-10, 12, 23, 45) În aceste fapte, el i-a înfățișat pe credincioșii din vechime care și-au dat viața ca mărturie despre Dumnezeu și despre regatul lui care avea să vină.
32 Ionatan și-a pus viața în pericol din pricina tatălui său, încălcând jurământul nerezonabil al lui Saul, jurământ care îi îngreuna pe israeliți în războiul lor împotriva filistenilor. Pentru că Ionatan încălcase jurământul prostesc al tatălui său Saul, Saul l-ar fi ucis pe Ionatan, dar oamenii l-au salvat pe Ionatan și l-au exonerat. (1 Sam. 14:27-45) Tot așa, înainte de venirea lui Cristos Isus, credincioșii din vechime, care erau martori ai lui Iehova, au fost puși în primejdie de către vrăjmașii lui Dumnezeu, ca Saul, și, în acele împrejurări, și-au dovedit integritatea faţă de Dumnezeu. Se pare, așadar, că Ionatan i-a ilustrat pe martirii credincioși care au precedat ziua venirii
Domnului Isus și pe care Domnul, la vremea potrivită, îi va „face prinți peste tot pământul”.- Ps. 45:16.
33 Mai mult, Ionatan a ilustrat o altă companie, după ce l-a întâlnit pe David și l-a cunoscut. Rețineți că Ionatan a văzut că David avea dreptate și de aceea a luat partea lui David; și, prin urmare, avea să ilustreze și chiar a ilustrat o clasă pământească, adică oamenii cu bună-voință, care văd că martorii lui Iehova au dreptate, care iau partea lor și care în cele din urmă merg să alcătuiască marea mulțime. În special după anul 1922, a apărut o clasă pământească care a văzut că martorii lui Iehova aveau dreptate și ei și-au arătat atunci și continuă să își arate credința în Iehova Dumnezeu și în Regele lui și îi recunosc pe martorii lui Iehova ca slujitori ai lui Dumnezeu și ai Regelui său, și de aceea iau partea lui Cristos Isus și a imitatorilor lui, la fel cum au făcut oamenii credincioși din vechime înainte de venirea lui Cristos. Se observă că Ionatan a arătat o mare credință în Dumnezeu, înainte și după ce l-a întâlnit și l-a cunoscut pe David, și astfel pare să îi ilustreze bine pe credincioșii care au precedat venirea Domnului Isus și pe credincioșii care urmează adunarea companiei de la templu și care constituie „celelalte oi” ale Domnului.
34 Fiind mult mai în vârstă decât David este în acord cu faptul cunoscut acum de poporul lui Dumnezeu, că această companie pământească a slujitorilor lui Dumnezeu a început înainte de venirea lui Cristos Isus. Deși credincioșii din vechime fuseseră martori ai lui Iehova înainte de venirea lui Cristos Isus, ei sunt secundari în ceea ce privește perfecțiunea lor, deoarece perfecțiunea lor așteaptă până după ce clasa spirituală este aleasă și făcută perfectă. (Evr. 11:39, 40) Ionatan, continuând să își arate credința în Dumnezeu și, de asemenea, devotamentul său față de David, arată că el a ilustrat o altă clasă pământească ce stă de partea lui Dumnezeu și arată o mare credință în Dumnezeu și în Regele său, Cristos Isus și că această din urmă clasă apare după a doua venire a Domnului Isus și după apariția Lui la templu. Prin aceasta, deci, Ionatan a ilustrat pe acele „alte oi”, sau marea mulțime, care sunt adunate la Iehova sub Cristos.
35 Ionatan a ilustrat o clasă pământească, nu una spirituală. Era israelit, dar îi lipseau două lucruri în ceea ce privește ilustrarea unei clase spirituale. Ionatan nu era nici direct, nici prin intermediul tatălui său Saul, într-un legământ pentru regalitatea sau domnia lui Israel. El nu a fost niciodată uns să fie rege al lui Israel. Israeliții spirituali sunt luați în legământul pentru regat și sunt în linie pentru regat. Israeliții spirituali sunt unși pentru a fi membri ai casei regale. Iehova l-a eliminat definitiv pe Ionatan din regat, dar fără nicio vină a lui Ionatan, iar o astfel de eliminare a avut loc cu aproximativ opt ani înainte de nașterea lui David, când Saul a făcut actul nebunesc; despre care este scris: „Și Samuel a zis lui Saul: „Ai făcut o nebunie; nu ai păzit porunca Domnului Dumnezeului tău, pe care ți-a poruncit-o; căci acum ar fi întărit Domnul regatul tău asupra lui Israel pentru totdeauna.
1 Septembrie, 1938
Turnul de Veghe
267
Dar acum regatul tău nu va continua: Domnul a căutat un om după inima lui și Domnul i-a poruncit să fie căpetenia poporului său, pentru că nu ai păzit ceea ce ți-a poruncit Domnul.” (1 Sam. 13 : 13, 14) Deși pentru o vreme Ionatan a părut a fi presupusul moștenitor la tronul lui Israel, totuși nu a intrat niciodată în posesia lui și nici măcar nu a fost uns pentru el. Asta arată, conform ilustrației și faptelor, că acea clasă pe care Ionatan a prefigurat-o este o clasă pământească și nu poate intra niciodată în ceruri sau în regatul cerurilor. Tot așa, au existat multe persoane cu bunăvoință care l-au căutat pe Dumnezeu și regatul lui prin organizații religioase și care par a fi în linie pentru regat sau pentru un cămin ceresc, dar care, din cauza comportamentului greșit al clasei lui Saul, anume, clerul sau clasa „omul păcatului”, sunt împiedicați să găsească calea către regatul cerurilor; chiar așa cum a spus Isus: „Dar vai vouă, cărturari și farisei, fățarnici! pentru că aţi închis regatul cerurilor înaintea oamenilor; căci nici nu intraţi voi înşivă, nici nu lăsaţi să intre pe cei ce vor să intre.” (Mat. 23:13) „Vai de voi, cei care sunteți experți în Lege, pentru că ați luat cheia cunoștinței ; voi n-ați intrat, iar pe cei care încearcă să intre îi împiedicați!” - Luca 11:52.
36 Acum a venit vremea lui Dumnezeu când acei oameni cu bună voință și care sunt asociați cu organizațiile religioase și care au fost ținuți în închisorile lor evadează din astfel de organizații și caută calea care duce la Sion. Ei merg să învețe de la martorii lui Iehova adevărul și, găsind această cale, merg cu bucurie la organizația lui Dumnezeu. Când îl văd și îl apreciază pe Cristos, Regele său, și că regatul lui este la îndemână, ei văd care este calea cea dreaptă; și, fiind dornici să facă cea ce este drept și, prin urmare, fiind iubitori ai dreptății și disprețuitori ai inechității, Domnul le deschide calea și ei găsesc siguranță în organizația lui. Prin urmare, Ionatan pare în mod clar să ilustreze (1) pe profeții credincioși din vechime, de la Abel până la Ioan Botezătorul, ultimul profet; și (2) oamenii cu bunăvoință, „celelalte oi”, pe care Domnul îi adună la el după ce își adună credincioșii la templu și apoi face „celelalte oi” în cele din urmă să fie toate din același staul.
DAVID
37 Cel important care apare în această dramă sau ilustrație profetică și care și-a jucat rolul a fost David, al cărui nume înseamnă „Iubit” și care l-a ilustrat pe Cristos Isus, Fiul iubit al lui Dumnezeu. David a fost israelit din tribul lui Iuda și din orașul Betleem. Funcția pe care a ocupat-o David și, prin urmare, David, cel care a ocupat-o, au fost determinate înainte ca David să fie conceput și născut, iar alegerea lui ca rege a fost în împlinirea din Geneza 49:10: „Sceptrul nu se va îndepărta de la Iuda, nici vreun legiuitor din mijlocul picioarelor lui, până va veni Șilo; și la el va fi adunarea popoarelor.”
38 Se pare că, aproximativ cu opt ani înainte de nașterea lui David, Dumnezeu l-a respins pe Saul și „și-a căutat un om după inima lui”, și după ce Dumnezeu l-a respins pe Saul, l-a ridicat pe David, arătând astfel că Iehova a hotărât asupra lui David cu mult înainte de nașterea lui. (Fapte 13:22) David a fost chemat să fie rege peste Israel și a fost un uns al lui Dumnezeu. (1 Sam. 16:1, 13) La acel timp, Ionatan nu îl văzuse sau cunoscuse pe David.
39 Așa cum a fost prevestit regele David, tot așa a fost prevestit și Cristos Isus, regele, cu mult înainte de nașterea sa ca om și de botezul și nașterea spirituală de mai târziu. Despre Isus Cristos este scris că Dumnezeu l-a înviat ca Salvator al lumii. (Fapte 13:23) Atât David, cât și copilul Isus s-au născut la Betleem, așa cum Dumnezeu făcuse să fie profețit. (Mic. 5: 2; Matei 2: 1-6) Apartenența colectivă a trupului lui Cristos, biserica, a fost, de asemenea, precunoscută și predeterminată de Dumnezeu. (Efes. 1:3, 4; Rom. 8:29, 30; Geneza 3:15) Toți aceștia, adică Isus și membrele trupului său, sunt iudei spirituali, adică lăudatori ai lui Iehova Dumnezeu, adevăratul sens al cuvântului „Iudei”. Cristos Isus vine din Betleem, marea „casă a pâinii”, prin care Dumnezeu dă viață tuturor celor care cred în El. Toate aceste lucruri au fost înregistrate dinainte pentru încurajarea, învățarea și speranța poporului lui Dumnezeu care se află acum pe pământ, iar Dumnezeu le revelă grațios toate acestea.
40 David era un fiu al lui Isai, iar la momentul ungerii lui de către Samuel, era doar un copil, cel mai mic dintre fiii lui Isai, un flăcău rumen la obraji. Spre deosebire de Saul, David era mic de statură. (1 Sam. 10: 23, 24; 16: 11-13; 17: 55, 56) După cum oameni privesc la alți oameni, David era cel mai puțin probabil să fie ales drept rege de către oameni. (1 Sam. 16:6-12) El era băiat cioban, care trebuia să întâmpine dușmanii de moarte ai turmei pe care o păzea și nu era laș. Fusese un luptător încă din tinerețe, „un om puternic și viteaz și un om de război”. (1 Sam. 16: 17, 18; 17: 34-37, 48-50) Isus nu ar fi putut fi un ipocrit pios, moale, un laș fără rezistență, așa cum îl fac să pară religioșii. Isus a fost cu adevărat singurul „bărbat” care a existat vreodată pe pământ și a fost un bărbat masculin și în toate bărbat, adică a fost neînfricat, îndrăzneț, puternic, curajos, bun și iubitor. El a fost întotdeauna de partea a ceea ce era drept; iar David a ilustrat întocmai aceste lucruri. Tatăl lui David se numea Isai, iar numele lui înseamnă „existent; viu; care este”. Isus Cristos este singurul Fiu născut al Celui mare dătător de viață, Iehova Dumnezeu, Regele Eternității. Așa cum numele „David” înseamnă „iubit”, la fel Cristos Isus este „cel drag” sau „iubit” de Dumnezeu, Tatăl veșnic. Ca și David, Isus a fost un om după inima lui Dumnezeu. Astfel, se vede cum clerul a defăimat și a adus ocară pe numele lui Cristos Isus, în practic toate felurile posibile. Ei l-au făcut să pară ca unul fără coloană vertebrală, care nu s-ar împotrivi la nimic, în timp ce Scripturile îl descriu ca pe unul care a iubit dreptatea și a urât inechitatea. Iisus a fost uns cu
268
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.
spiritul lui Dumnezeu și imediat a intrat în serviciu ca „Păstorul cel Bun”, veghind asupra bunăstării oilor care trebuiau scăpate din ghiarele Diavolului, marele leu și urs. David a trebuit să fie un luptător pentru a ucide leul și, pentru a face acest lucru, David l-a ilustrat și pe Domnul Isus. Isus a fost un luptător îndrăzneț și viteaz pentru cauza lui Dumnezeu, iar arma lui de război a fost și este adevărul, Cuvântul, „sabia spiritului”, pe care o mânuiește pentru a-i nimici pe cei răi și pentru a-i susține pe iubitorii de dreptate. Isus i-a învățat pe discipolii săi să fie îndrăzneți și neînfricați, iar toți adevărații săi imitatori sunt îndrăzneți și nu le este frică de creaturi. Ei se tem de Dumnezeu, și nu de om și, prin urmare, ascultă de Dumnezeu și nu de om. — Mat. 10: 26-28; Isa. 53: 1-6.
41 Observând în continuare comparația dintre David și Isus, trebuie observat că David a fost un muzician desăvârșit, priceput în folosirea harpei, instrument care a fost folosit în asociere cu profeții lui Dumnezeu. (1 Sam. 10: 5; 1 Cron. 25: 3) David era un compozitor de poezii, puse pe muzică, pe care el le cânta spre lauda lui Iehova Dumnezeu. (Ps. 18:1-49) Isus era priceput în folosirea „harpei lui Dumnezeu”, adică a Cuvântului lui Dumnezeu. „Îmi voi înclina urechea spre o pildă; Voi revela taina mea cântând la harpă” - Ps. 49:4; Matt. 13:34, 35.
42 David a fost un profet, care rostea profeții după cum îl îndruma spiritul lui Dumnezeu. (2 Sam. 23: 1, 2) Cristos Isus a fost și este Marele Profet. (Luca 24:19; Fapte 3:22, 23; Deut. 18:15-19) Rămășița lui Cristos Isus, căreia i-a încredințat astăzi mărturia sa, publică în străinătate sensul și împlinirea profețiilor pe care Iehova, prin Cristos Isus, le-a deslușit prin harpa lui, profeții care le includ pe cele scrise de David. - Luca 20:42; 24:44.
43 Când Saul era sub influența demonilor și era în melancolie și într-o criză de nebunie, David a fost adus înaintea lui pentru a cânta o muzică dulce care să liniștească nebunia lui Saul. (1 Sam. 16:14-23) Deoarece David era slujitorul lui Iehova, Diavolul a profitat de această ocazie pentru a face ca David să fie ucis și, prin urmare, l-a determinat pe Saul să îl aducă pe David mai aproape de el, ca să îl poată ucide pe slujitorul lui Dumnezeu. (1 Sam. 18:9-12) Astăzi, clasa modernă a lui Saul, liderii religioși, folosesc amenințări și boicot și alte metode greșite pentru a-i determina pe martorii lui Iehova, rămășița clasei devotate de pe pământ, să facă muzică pe placul clerului, ca aceștia să se poată liniști în timpul crizelor lor de nebunie. Prin urmare, și-ar dori „harpa lui Dumnezeu”, Cuvântul Său, folosit doar pentru a le alina nebunia satanică; dar martorii lui Iehova refuză să facă astfel de compromis cu Diavolul și cu agenții lui. Martorii lui Iehova sunt încântați să cânte la harpa lui Dumnezeu și fac aceasta încontinuu, dar muzica lor nu înlătură cauza nebuniei clerului. Răutatea crește în clerici pe măsură ce aud muzica produsă de harpa Domnului și caută să îi distrugă pe martorii lui Iehova, așa cum Saul căuta să îl omoare pe David. Muzica scripturală cântată de martorii lui Iehova
nu alungă spiritul Diavolului care controlează clerul „creștinătății”, ci, în schimb, clericii se folosesc de această ocazie pentru o șansă de a-i ucide pe martorii lui Iehova. (1 Sam. 18:9-12; 19:9-11) Este zadarnic să încercăm să aducem mângâiere clerului ca și clasă. Așa cum David l-a evitat pe Saul, tot așa și acum credincioșii martori ai lui Iehova evită clericii moderni, pentru că știu că nu le pot face niciun bine. (1 Sam. 18:11) Deși David a fost introdus la curtea regelui, totuși a fost suficient de umil, atunci când a fost respins, pentru a se întoarce la casa tatălui său și a continua să aibă grijă de oi. (1 Sam. 17:14, 15) La fel și astăzi, în ciuda opoziției crude a clerului, care îi respinge pe martorii lui Iehova, acești martori credincioși continuă să slujească oilor, care au fost ținute în îngrăditurile clerului, și asupra cărora se revarsă acum mila lui Dumnezeu.
44 În acest punct al ilustrației profetice, pe scenă apare o monstruozitate, care rostește sfidare față de regele uns al lui Israel și față de însuși Dumnezeul Atotputernic. Ce lucru din epoca modernă a fost ilustrat de acea monstruozitate? În ilustrație a fost ridicată o mare problemă care a trebuit să fie rezolvată imediat. Tot așa este și astăzi.
Va urma
Întrebări pentru studiu
pentru că, în mod inocent, l-au ajutat pe David. (10) Saul a făcut viața și activitatea nesigure chiar și pentru profetul lui Dumnezeu. (11) Saul a violat legământul Israelului cu Gabaoniții, ucigându-i pe mulți dintre ei, pentru auto-afișare. (12) Saul l-a refuzat în mod egoist David, pe care Dumnezeu l-a uns să fie rege peste Israel. (13) Saul a persecutat pe David și a conspirat să fie ucis. (14) Saul privat pe David de libertate și în fapt l-a făcut un prizonier. (15) Saul a fost invidios și rău față de David, care avea spiritul și aprobarea lui Dumnezeu. (16) Saul a fost fără regret și mândru și a căuta mângâiere de alt fel decât cea de la Dumnezeu. (17) Saul a fost respins de a fi rege peste Israel. (18) Lui Saul i-a fost refuzat legâmântul regatului. (19) Saul pierdut comunicarea cu Iehova Dumnezeu. (20) Saul s-a întors la diavolism și a rămas un rebel împotriva lui Dumnezeu chiar dacă la sfârșit el a luptat împotriva dușmanilor lui Israel. (21) Saul și-a declarat o sinucidere. (22) Saul a fost „ucis de Domnul”. (23) Saul a fost un tată în Israel și unul din „bătrâni”, chiar adresându-se unsului Domnului ca „fiul meu David”.
Pagină:Lovers-of-righteousness-part-1.pdf/14