Această pagină nu a fost verificată
15 FEBRUARIE, 1934
TURNUL DE VEGHERE
53
regelui: „Tu ești, o rege, ai crescut și ai devenit puternic, căci măreția ta a crescut și ajunge până la cer și stăpânirea ta până la capătul pământului. " (Vers. 22) Această referință la copacul care ajunge „până la cer” arată că cuvintele s-au putut aplica numai necredinciosului Lucifer, când a fost făcut stăpân, și care acum este Satan, și că Nebuchadnezzar era reprezentantul vizibil al lui Satan pe pământ. Copacul în ansamblu nu se putea referi la rasa umană, ci ilustrează în special stăpânirea lui Satan și a celor de sub el care formează organizația sa. Aceasta este exact în armonie cu marea imagine descrisă în Daniel 2: 37, 38. Țineți minte că a fost după ce Nebucadnețar a distrus Ierusalimul, în 606 î.Cr., când Satan a devenit dumnezeul acestei lumi și Nebuchadnezzar, ca și cap al puterii mondiale, a fost reprezentantul lui Satan pe pământ în organizația sa.
13 În Eden, Dumnezeu a prezis distrugerea lui Satan. (Gen. 3:15) Acum decretul judiciar consemnat în profeția lui Daniel prevestește distrugerea lui Satan și a organizației sale: „În timp ce regele a văzut un străjer, un sfânt coborându-se din cer și zicând: Tăiați copacul și distrugeți-l; totuși, lăsați butucul rădăcinilor sale în pământ, cu o bandă de fier și aramă, în iarba fragedă a câmpului; și să fie udat de roua cerului și partea sa să fie cu fiarele câmpului, până vor trece peste el de șapte timpuri.” (vers. 23) Deși decretul a fost dat și a fost înregistrat imediat după rebeliune, stăpânirea lui Satan asupra omului nu a fost luată în acel moment, ci Iehova i-a permis lui Satan să continue în acea funcție până la momentul potrivit, adică până la venirea aceluia „al cărui drept este” să preia domnia. Această perioadă de timp este aceeași cu cea menționată în Exod 9:16, timp în care Iehova îi permite lui Satan să rămână pentru ca El să-și poată demonstra propria sa mare putere și pentru ca martorii săi să poată proclama acest fapt pe tot pământul înainte de distrugerea lui Satan.
14 Daniel îi spune apoi regelui că decretul este dat de Cel Preaînalt și că o parte din el va veni asupra lui Nebucadnețar: „Aceasta este interpretarea, o rege, și aceasta este decretul Celui Prea Înalt, care a venit asupra domnului meu, regele: că ei te vor izgoni dintre oameni și locuința ta va fi cu fiarele câmpului și ei te vor face să mănânci iarbă ca boii, și te vor uda cu roua cerului și vor trece șapte timpuri peste tine, până vei ști că Cel Preaînalt stăpânește în regatul oamenilor și îl dă cui vrea.” (Versetele 24, 25) Nebucadnețar a refuzat să slujească Celui Preaînalt, a fost mândru și lăudăros și a înnebunit, totul din pricina religiei Diavolului, și prin urmare a fost alungat din palatul său și puterea i-a fost luată. De asemenea, omenirea a fost respinsă de la conducerea ereditară a pământului și a fost exclusă din organizația lui Dumnezeu, și-a pierdut adevărata natură umană și a devenit brutală, calități expuse în mod specific de conducătorii
pământului. (Gen. 3:23, 24) De asemenea, stăpânul, Lucifer, a fost tăiat din organizația lui Iehova și a devenit ca un șarpe, un balaur și o fiară sălbatică, căutând oameni pe care să îi devoreze. (1 Petru 5:8) Executarea sentinței sau a decretului divin împotriva lui Satan și a organizației sale a fost suspendată până în 1914, sfârșitul acestei perioade fiind în mod cert marcat de „cele șapte timpuri”. În timpul suspendării executării judecății, Satan a continuat să aibă contact cu „fiii lui Dumnezeu”. (Iov 1:6-12; 2:1-7) Așa cum Nebucadnețar a fost făcut să mănânce iarbă ca boii, tot așa, în general, omenirea s-a hrănit cu ceea ce le-au dat conducătorii brutali și preoții lui Satan. Numai cei care L-au căutat cu sârguință pe Domnul Dumnezeu prin Cristos Isus au primit permisiunea de a se hrăni cu prețioasele promisiuni ale Cuvântului lui Dumnezeu. Profeția adaugă: „Până vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste regatul oamenilor”. Aceste cuvinte ale profeţiei arată că la sfârşitul celor „şapte timpuri” Iehova avea să îl trimită şi chiar l-a trimis pe Fiul Său preaiubit să îi oblige pe toţi adversarii şi pe toţi ceilalţi să ştie că Iehova este Cel Preaînalt şi că stăpânirea lumii a fost pusă în mâinile Celui care justifică numele lui Iehova. Această dovadă coroborativă arată pe mai departe că martorii lui Iehova, pentru a-și menține integritatea față de Iehova, trebuie acum, în mijlocul multor opoziții și suferințe, să facă cunoscut popoarelor că Iehova este Cel Preaînalt și că timpul regatului lui a sosit și că Regele a venit și stă pe tronul său. Iehova face acum cunoscută semnificația profețiilor sale, inclusiv a acesteia, rămășiței credincioase, martorilor săi, și aceasta le oferă o asigurare deplină că ei sunt de partea lui Iehova Dumnezeu; și astfel ei au mângâiere și sunt puternici în speranța că vor realiza pe deplin tot ceea ce Dumnezeu a promis celor care îl iubesc și îl slujesc.
REGATUL CU SIGURANȚĂ
15 „Străjerii”, adică Iehova şi Logosul său, au poruncit ca butucul copacului să fie lăsat, iar motivul evident este acela de a justifica numele lui Iehova. „Și întrucât au poruncit să se lase butucul rădăcinilor copacului; regatul va fi cu siguranță pentru tine, după ce vei ști că cerurile guvernează.” (Vers. 26) Butucul original a ilustrat partea umană a organizației, peste care Lucifer a fost făcut stăpân. Ea rămâne legată, fapt ilustrat de lanțurile de cupru și fier, și la timpul potrivit al lui Dumnezeu din rădăcinile acelui butuc vor veni unii care se vor întinde către apele dătătoare de viață ale adevărului, își vor lua poziția de partea lui Iehova și își vor menține integritatea față de Iehova Dumnezeu, iar aceasta constituie o justificare a numelui lui Iehova și o dovadă că Satan este un mincinos. Acest lucru este în armonie cu decretul lui Iehova rostit în Eden, și anume că „sămânța îți va zdrobi capul” (Gen. 3:15). Lăsarea butucului a fost o garanție că omenirea și casa ei pe pământ nu vor fi distruse
