Semnul Că Mesia este Prezent

De la Ro JW United
Versiunea din 15 ianuarie 2024 20:43, autor: Administrator (Discuție | contribuții) (Anularea modificării 6345 făcute de Administrator (Discuție))
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Jump to navigation Jump to search
 

Coperta



TURNUL DE VEGHE

Anunțând

Regatul lui Iehova

„EI VOR ȘTI CĂ EU SUNT IEHOVA”
Ezechiel 35:15

Vol. LXX
BILUNAR
Nr. 14
15 Iulie, 1949
CUPRINS
Semnul Că Mesia este Prezent
211
Cerut
211
Regatul
212
Lumea Nouă aproape
215
„Semnul Fiului Omului în Cer”
215
Mărturia către Națiuni
217
Ca și Fulgerul și Zilele lui Noe
217
„Ca și în Zilele Dinaintea Potopului”
218
Nebucadnețar, Închinătorul la Demoni Manevrat de Iehova
219
De la Paraguay la Surinam
220
Perioada de Mărturie „Înțelegerea Răbdării pentru Salvare
210
Studii „Turnul de veghe”
210
„Treziți-vă!”
210

VOI SUNTEȚI MARTORII MEI, ZICE IEHOVA, CĂ EU SUNT DUMNEZEU. - ISAIA 43:12

“The-sign-that-messiah-is-present-1949.pdf”

Prefața


TURNUL DE VEGHE
PUBLICATĂ BILUNAR DE
WATCH TOWER BIBLE & TRACT SOCIETY
Strada Adams numărul 117 - Brooklyn, N.Y., S.U.A.
FUNCȚIONARI
J.F. RUTHERFORD Președinte
W.E. VAN AMBURGH Secretar
„Și toți copii tăi vor fi învățați de Iehova; și mare va fi pacea copiilor tăi.” - Isaia 54:13.
SCRIPTURILE ÎNVAȚĂ CLAR
CĂ IEHOVA este singurul Dumnezeu adevărat, este din veșnicie în veșnicie, Făcătorul cerului și al pământului și Dătătorul de viață la creaturile sale; că Logosul a fost începutul creației sale și agentul lui activ în crearea tuturor lucrurilor; că Logosul este acum Domnul Isus Cristos în glorie, îmbrăcat cu toată puterea în cer și pe pământ și Directorul Executiv al lui Iehova.
CĂ DUMNEZEU a creat pământul pentru om, a creat omul perfect pentru pământ și l-a pus pe el; că omul a neascultat cu bunăștiință legea lui Dumnezeu și a fost condamnat la moarte; că din cauza actului greșit a lui Adam toți oamenii sunt născuți păcătoși și fără dreptul de a trăi.
CĂ ISUS a fost făcut om și omul Isus a suferit moarte pentru ca să producă răscumpărarea sau prețul de scăpare pentru toată omenirea; că Dumnezeu la ridicat pe Isus la natură divină și l-a înălțat la cer mai presus de orice creatură și mai presus de orice nume și l-a îmbrăcat cu toată puterea și autoritatea.
CĂ ORGANIZAȚIA LUI IEHOVA se numește Sion și că Isus Cristos este Ofițerul Șef și prin urmare este Regele de drept al lumii; că unșii și credincioșii imitatori ai lui Cristos sunt copii Sionului, membri ai organizației lui Iehova și sunt martorii săi a căror datorie și privilegiu este să mărturisească supremația lui Iehova, să declare scopurile lui cu privire la omenire așa cum sunt exprimate în Biblie și să poarte fructele regatului înaintea tuturor celor ce vor auzi.
CĂ LUMEA s-a sfârșit și Domnul Isus Cristos a fost pus de Iehova pe tronul său de autoritate, a alungat pe Satan din cer și procedează la stabilirea regatului lui Dumnezeu pe pământ.
CĂ ALINAREA și bunăstarea popoarelor pământului pot să vină doar de la și prin regatul lui Iehova sub Cristos, care acum a început; că următorul mare act al Domnului este distrugerea organizației lui Satan și stabilirea dreptății pe pământ și că sub regat toți aceia care se vor supune legilor sale drepte vor trăi pe pământ pentru totdeauna.
MISIUNEA SA
Această revistă este publicată cu scopul de a da posibilitatea oamenilor să-l cunoască pe Dumnezeul Iehova și scopurile lui așa cum sunt exprimate în Biblie. Aceasta publică instrucțiuni Biblice concepute special pentru a ajuta martorii lui Iehova și pe oamenii bine. Ea aranjează studiu Biblic sistematic pentru cititorii ei și Societatea furnizează și altă literatură ca ajutor pentru asemenea studii.
Aderă strict la Biblie ca autoritate pentru declarațiile sale. Este cu totul liberă și separată de orice partide, secte sau alte organizații lumești. Este pe deplin și fără rezervă pentru regatul Dumnezeului Iehova sub Cristos Regele său iubit. Nu este dogmatică, dar invită o examinare atentă și critică a conținutului ei în lumina Scripturilor. Nu se complace în controverse și coloanele ei nu sunt deschise părerilor personale.
PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL
STATELE UNITE, $1.00; CANADA ȘI DIFERITE ZONE EXTERNE, $1.50; MAREA BRITANIE, AUSTRALIA ȘI AFRICA DE SUD, 7s. Remiterile Americane ar trebui făcute prin Poștă sau Mandat Expres sau prin transfer bancar. Remiterile Canadiene, Engleze, Sud Africane și Australiene ar trebui făcute direct la birourile respective. Remiterile din alte țări decât cele menționate pot fi făcute la biroul din Brooklyn, dar doar prin mandat poștal internațional.
BIROURI EXTERNE
Britanic
Terasa Craven, numărul 34, Londra, W.2, Anglia
Canadian
Bulevardul Irwin, numărul 40, Toronto 5, Ontario, Canada
Australian
Strada Deresford Road, numărul 7, Strathfield, N.S.W., Australia
Sud African
Casa Boston, Cape Town, Africa de sud
Vă rugăm să vă adresați Societății în fiecare caz.
(Diferite traduceri ale acestei reviste apar în mai multe limbi.)
Toți studenții sinceri ai Bibliei care din motiv de infirmitate, sărăcie sau adversitate care sunt incapabili să plătească prețul abonamentului pot avea Turnul de veghe gratuit printr-o cerere scrisă adresată editorilor, odată pe an, specificând motivul pentru această solicitare. Prin urmare suntem bucuroși să ajutăm pe cei în nevoie, dar cererea scrisă necesară reglementărilor poștale trebuie să fie trimisă o dată pe an.
Anunț pentru abonați: recunoașterea unui abonament nou sau reînoire va fi trimsă doar când este solicitată. Schimbarea adresei, când este solicitată, se poate aștepta ca să apară pe eticheta adresei în termen de o lună. O reînnoire în alb (conținând anunțul de expirare) va fi trimisă cu revista cu o lună înainte de expirarea abonamentului.
Intrat ca și conținut secundar la officiul poștal din Brooklyn, N.Y., sub Actul din 3 Martie, 1879.


Perioada de mărturie „Înțelegerea Răbdării pentru Salvare”
Lipsă traducere...
STUDII „TURNUL DE VEGHE”
Lipsă traducere...
„Treziți-vă!”
Lipsă traducere...

211


TURNUL DE VEGHE

ANUNȚÂND REGATUL LUI IEHOVA

Vol. LXX
15 Iulie, 1949
Nr.14

SEMNUL CĂ MESIA ESTE PREZENT

„Pentru că la fel ca în zilele lui Noe, așa va fi prezența Fiului Omului.” - Matei 24:37, Rotherham; Young


1 A sosit timpul lui Iehova pentru crearea unei lumi noi și drepte. În acest scop, el și-a luat puterea de a domni peste pământ și și-a înființat Guvernul Teocratic cu Mesia promis ca Rege. Timp de mii de ani, pământul a fost condus de o succesiune de guverne politice diabolice și bestiale, numele lui Iehova a fost blasfemiat, supremația lui a fost contestată și negată, iar omenirea foarte asuprită și înjosită. Acum a sosit timpul Său hotărât pentru a face o schimbare de dragul propriei sale glorii și pentru binecuvântarea tuturor oamenilor cu bunăvoință. După milenii de proastă guvernare, criza care era sigur că vine a venit. Această criză dezvăluie slăbiciunile, imperfecțiunile și corupția organizației mondiale și o pune la judecată înaintea întregii creații. Dumnezeul atotputernic al dreptății a condamnat-o deja la distrugere. În curând o va distruge. Puterea lui de a face acest lucru nu este limitată, iar potopul global pe care el l-a adus în zilele lui Noe pentru a șterge „lumea celor nelegiuiți” de atunci este o ilustrare istorică a ceea ce va face el lumii nelegiute actuale. Aceasta nu poate scăpa de distrugerea sa prezisă, dar situația nu este complet fără speranță pentru oameni. O nouă lume a dreptății stă la ușă pentru toți oamenii cu bunăvoință. Stabilirea regatului lui Dumnezeu cu putere absolută garantează intrarea timpurie a acelei noi lumi glorioase. Din moment ce aceste lucruri sunt așa și pot fi dovedite, denotă că a doua prezență a lui Mesia este aici!
2 Mesia este Fiul principal al lui Dumnezeu, dar este numit și „Fiul omului”. În profeția antică, el a fost numit așa, iar acest lucru a indicat momentul în care acest Fiu ceresc al lui Dumnezeu avea să devină om. Nu, el nu doar va părea un om prin încarnarea corpului său spiritual, prin materializarea unui corp uman și făcându-se vizibil oamenilor pentru o vreme, așa cum făcuseră sfinții îngeri înainte de atunci. Ci el ar deveni într-adevăr un om, da, un Fiu al omului, prin nașterea dintr-o femeie ca membru al rasei umane, devenind astfel un fiu al omenirii. Dar, deși s-a născut dintr-o femeie virgină, el și-ar trage viața de la Iehova Dumnezeu și va fi un Fiu al lui Dumnezeu, același Fiu al lui Dumnezeu care
fusese în ceruri, dar cu un trup și o formă diferită pentru moment. Aceasta a necesitat mai întâi să-și dea deoparte trupul său spiritual și toată gloria și puterea cerească legate de acesta, pentru ca el să fie cu adevărat un om perfect, egalul lui Adam, care în perfecțiunea sa Edenică a fost numit „Adam, fiul lui Dumnezeu”. - Luca 1:35; 3:38, Rev. Stan. Ver.
3 Dacă comparăm cele cerești cu cele pământești, aceasta a fost o mare umilire pentru el, căci chiar și omul perfect este făcut „puțin mai prejos decât îngerii”. La fel, pentru a sluji scopurilor drepte ale lui Dumnezeu, acest Fiu Principal al Său a fost dispus să se smerească până în această măsură, chiar dacă știa dinainte că aceasta însemna să coboare într-o moarte aparent rușinoasă ca om. „Cel care, deși era în formă de Dumnezeu, nu a socotit egalitatea cu Dumnezeu un lucru de apucat, ci s-a golit pe sine însuși, luând chip de servitgor, născându-se asemenea oamenilor. Și fiind găsit în forma omenească, el s-a smerit și a devenit ascultător până la moarte, chiar moarte pe o cruce.” - Phil. 2:6-8, Rev. Stan. Ver.
4 În articolele principale ale ultimului număr precedent al Turnului de veghe, am aflat că scopul acestei umilințe chiar și până la o moarte îngrozitoare ca om era dublu. În primul rând, a fost pentru a justifica supremația lui Iehova Dumnezeu, care l-a trimis pe pământ, pentru că acest Fiu al omului îl va înălța pe Iehova și avea să se țină credincios suveranității Sale universale în fața morții și astfel își va dovedi dreptul la domnie în regatul lui Dumnezeu care vine. Acest regat pentru justificarea lui Iehova Dumnezeu a fost lucrul de cea mai mare importanță. În al doilea rând, venirea Fiului lui Dumnezeu și moartea lui a fost ca el să poată furniza omenirii o jertfă de răscumpărare, pentru a-i scuti de condamnarea păcatului și pentru a le deschide oportunitatea pentru viața eternă în noua lume dreaptă.
5 Murind astfel sacrificial, el a încetat pentru totdeauna să trăiască ca om, pentru că nu a luat niciodată înapoi umanitatea pe care o sacrificase ca răscumpărare. Dar Dumnezeu nu L-a lăsat pe Fiul Său cel mai credincios pentru totdeauna în îmbrățișarea morții.


211

212


212
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.


Nu, doar pentru trei zile. El era prea prețios ca să-l piardă din universul lui Dumnezeu. De asemenea, de ce ar trebui să-și dovedească dreptul la regatul ceresc iar apoi să nu aibă niciodată viață pentru a se bucura de puterea Regatului? O astfel de cale credincioasă ca a lui a cerut cea mai mare răsplată pe care Dumnezeu Atotputernicul i-o putea oferi și pe care Dumnezeu i-o făgăduise. El se golise de toate lucrurile cerești pentru a coborî și a se naște om perfect. Răsplata cerea, nu, nu doar drepturile și poziția cerească la viață pe care le avusese înainte de a se smeri pentru a deveni trup și sânge. O reintegrare în ceea ce avusese înainte nu ar fi o recompensă, ci ar fi simplu justiție. O răsplată ar fie înălțat mai sus decât a fost vreodată și să-i fie lărgite drepturile la viață, conferindu-i o natură nemuritoare, imortalitate, incoruptibilitate. Așadar, Dumnezeul Preaînalt L-a înălțat pe Fiul credincios, ridicându-l din moarte ca o creatură spirituală glorioasă, cu puterea unei vieți nesfârșite în ceruri și într-o poziție cerească mai înaltă, alături de cea a Dumnezeului Suprem însuși.
6 Până atunci, omenirea nu se rugase lui Dumnezeu în numele Fiului Său Isus Cristos și nu-și plecase genunchii în rugăciune către El în numele Fiului Său și nu mărturisese acest Fiu ca Domn sau Stăpân al lor. Dar acum, datorită exaltării Fiului deasupra poziției sale cerești anterioare, toată omenirea care dorește viața eternă trebuie să facă acest lucru. Mărturisind o asemenea exaltare ca răsplată a sa, Scriptura continuă spunând: „De aceea Dumnezeu l-a exaltat atât de mult și i-a dat numele mai presus de toți ceilalți, pentru ca în numele lui Isus să îngenuncheze toți, în cer și pe pământ și în lumea de jos, și toți să recunoască pe Isus Cristos ca Domn și astfel să slăvească pe Dumnezeu Tatăl.” (Filipeni 2:9-11, An Amer. Trans.) În ciuda acestei exaltări, el încă poartă titlul „Fiul omului”. Nu că și-ar mai avea încă umanitatea în cer (o imposibilitate!), ci că și-a câștigat acest titlu prin cursul său credincios, iubitor. Acesta servește pentru a-l identifica drept Singurul și doar Singurul care a urmat un astfel de curs. Profeția divină i-a dat un astfel de titlu cu mult înainte de nașterea lui umană și, în împlinirea tuturor acestor profeții, titlul i se aplică lui. Mai degrabă decât o umilire, titlul amintește cum și-a câștigat exaltarea.
REVENDICAT
7 Înainte de a se înălța la cer pentru a intra în starea sa exaltată, Fiul omului și-a mângâiat discipolii loiali cu asigurarea că el va veni din nou. Paragrafele de mai sus și toate argumentele din articolele precedente ale acestei serii arată clar că, atunci când vine din nou, o face în spirit și, prin urmare, a doua sa prezență trebuie să fie nevăzută oamenilor. De data aceasta el vine în glorie și nu pentru a se umili din nou în formă umană. rin urmare, nu se poate aștepta ca ochii oamenilor să vadă direct ceea ce profeția
lui Daniel a prezis cu privire la venirea lui. Nu mai mult decât ne-am putea aștepta ca ochii noștri să-l vadă pe Iehova Dumnezeu însuși pe tronul său ceresc. Visul profetic pe care Daniel la avut a arătat mai întâi timpurile stăpânirii neamurilor peste pământ de către guvernele politice bestiale, în special puterile sau imperiile mondiale dominatoare. Când se împlinește timpul permisiunii de a guverna pământul fără întrerupere divină, vine ceasul ca Dumnezeul Etern să-i judece cu privire la modul în care au condus omenirea și să execute judecata pe care el o dă. Deschizând ochii înțelegerii noastre pentru a vedea lucruri pe care nu le-am putea vedea niciodată cu ochiul uman liber, profeția lui Daniel descrie acest moment critic din istoria acestor puteri mondiale bestiale, spunând:
8 „Am privit până când tronurile au fost coborâte și Cel Antic de zile s-a așezat, a cărui haine erau albe ca zăpada, iar părul capului său ca lâna pură: tronul său era ca flacăra de foc, iar roțile acestuia ca focul arzător. Un râu de foc curgea și ieșea dinaintea sa. O mie de mii îi slujeau și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea sa. Judecata a fost pregătită și au fost deschise cărțile. Am continuat să privesc din cauza vocii marilor cuvinte spuse de corn [al celei de-a patra fiară]: am privit mai mult până când fiara a fost omorâtă, iar corpul său distrus și dat flăcării care ard. Cu privire la restul fiarelor, lor le-a fost luată stăpânirea: totuși viața lor le-a fost prelungită pentru o perioadă și un timp. Am văzut în viziunile din timpul nopții și iată unul ca Fiul omului a venit cu norii cerului și a venit la Cel Antic de zile, iar ei l-au adus înainte sa. Acolo i s-a dat stăpânire, glorie și un regat, ca toate popoarele, națiunile și limbile să-i slujească: stăpânirea sa este o stăpânire veșnică care nu va trece, iar regatul său nu va fi distrus.” -- Dan. 7: 9-14.
9 Observați acea venire a Fiului omului în regatul său. Aceasta denotă momentul celei de-a doua veniri a sa și, prin urmare, începutul celei de-a doua prezențe sau parousía. Cu aproximativ șaptezeci de ani înainte ca Daniel să aibă acest vis în Babilon, cetatea Ierusalimului fusese distrusă de împăratul babilonian Nebucadnețar. Ierusalimul fusese locația templului tipic al lui Iehova și unde regii din linia lui David stătuseră „pe tronul lui Iehova” ca reprezentanți ai Săi. Dar înainte de distrugerea Ierusalimului și de răsturnarea puterilor active ale regelui din linia lui David, Iehova Dumnezeu l-a inspirat pe profetul său Ezechiel să-i spună regelui condamnat: „Așa vorbește Domnul Iehova: Îndepărtați mitra și luați coroana; nu va mai fi la fel; exaltă ceea ce este jos și înjosește ceea ce este sus. Îl voi răsturna, îl voi răsturna, îl voi răsturna; iar aceasta nu va mai

213


1 Iulie, 1949
Turnul de Veghe
213


fi, până nu va veni acela care are dreptul la ea; şi i-o voi da.” – Ezechiel 21:26, 27, Am. Stan. Ver.
10 La prima venire a lui Cristos Isus, Fiul lui David, el a venit să-și dovedească dreptul la regatul care fusese răsturnat acolo la prima distrugere a Ierusalimului. Deci, atunci când Dumnezeu îi dăruiește puterea Regatului la care el are dreptul și astfel intră în Regat, aceasta înseamnă a doua Sa venire și începutul celei de-a doua sa prezență. Conferirea Regatului asupra lui trebuie să fie atunci când expiră cele „șapte timpuri” ale dominației neîntrerupte ale Neamurilor asupra pământului, astfel de „șapte timpuri” simbolice începând cu răsturnarea puterii active a regatului în 607 î.Cr. la distrugerea Ierusalimului. În altă parte am dovedit din belșug că acele timpuri ale neamurilor s-au încheiat în 1914 d.Cr..* Prin urmare, această dată marchează momentul celei de-a doua sa venire și începutul celei de-a doua sa parousíe sau prezență. Dacă este așa, atunci, vei spune, ar trebui să existe un semn. Există, iar profeția divină ni l-a descris cu mult timp înainte.
11 Isus a prezis o a doua distrugere a Ierusalimului, de data aceasta de către armatele Romei în anul 70. După ce a prevestit-o, aceasta s-a întâmplat: „Și când stătea pe muntele Măslinilor, ucenicii s-au apropiat ei singuri de el, zicând: „Spune-ne: Când vor fi acestea? și care este semnul prezenței Tale și al sfârșitului deplin al veacului?” (Mat. 24:3, Young) Acea întrebare a fost ridicată cu privire la a doua sa prezență. Vă rugăm să rețineți că ucenicii au legat-o de sfârșitul acestei lumi. Au cerut un semn de la el pentru că l-au acceptat ca Mesia, Regele. Prin urmare, nu a fost din același motiv pentru care religioșii evrei care nu l-au acceptat ca atare au cerut un semn. În mod repetat, în public, în auzul lor, Isus se referise la Sine drept „Fiul omului”. Pentru conducătorii religioși evrei, aceasta era același lucru cu a spune că el este Mesia, deoarece acest titlu a stârnit în mintea lor profeția lui Daniel despre predarea Regatului Fiului omului. Având în vedere acest lucru, ei au cerut un semn anume, după cum citim în Matei 16:1-4: „Acum s-au suit fariseii și saducheii și, ca să-l ispitească, l-au rugat să le arate un semn din cer. El a răspuns: „Este o generație rea și neloială care tânjește după un Semn și nu i se va da niciun Semn în afară de Semnul lui Iona”. Apoi i-a lăsat și a plecat”. -- Moffatt; Marcu 8:11-13.
12 Care a fost acest „semn din cer” pe care l-au cerut ei de la el? Nu erau miracolele minunate pe care le făcuse printre ei. A fost arătarea Fiului omului venind „cu norii cerului”, așa cum a fost descris de către Daniel. Potrivit Talmudului evreiesc, tradiția bătrânilor religioși
* Vezi „Adevărul te va face liber”, capitolul 18. De asemenea, „Regatul este la îndemână,”, capitolele 12 și 19.
declarase că o astfel de apariție este singurul semn sigur al venirii Moștenitorului promis la tronul Regelui David și a Eliberatorului națiunii evreiești. Egoismul acelor lideri religioși i-a orbit să nu vadă o primă venire și prezență lui Mesia și scopul necesar al acesteia. Au confundat semnul celei de-a doua veniri cu cel al primei sale veniri. Deci, pentru că nu l-au văzut atunci venind cu norii cerului, au trecut cu vederea toate miracolele pe care le-a făcut și l-au respins ca fiind Fiul omului, Mesia. Isus a fost uns cu spiritul lui Dumnezeu și a fost singurul Reprezentant printre ei al regatului lui Dumnezeu, și astfel el le-a spus: „regatul lui Dumnezeu nu vine într-un fel care atrage atenția și nici nu vor spune: „Iată, este aici. !' sau, „acolo!” căci iată, Regatul lui Dumnezeu este în mijlocul vostru”. (Luca 17:20, 21, Spencer, catolic) Cel uns în Regat venise deja, era prezent, prima sa parousía era deja în curs. Dar religioșii orbi nu au discernut sau recunoscut parousía sau prezența Reprezentantului Regatului. În ignoranță voită, ei au cerut un semn din cer, un semn care nu era atunci scadent.
13 Dar nu le-a dat Isus un semn remarcabil prezis în profeție, care ar fi trebuit să fie o dovadă suficientă că Fiul Omului venise și fusese prezent printre ei? Da el le-a dat. Despre care a fost semnul convingător citim în această relatare: „Și când mulțimile se adunau la el, el a început să spună: Generația aceasta este o generație rea; ea caută un semn, dar nu i se va da niciun semn în afară de semnul lui Iona. Căci după cum Iona a devenit un semn pentru cei din Ninive, tot așa va fi și Fiul omului pentru această generație. Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată cu această generație și-o vor condamna, căci ei S-a căit la predicarea lui Iona; și iată, aici este unul mai mare decât Iona.” (Luca 11: 29, 30, 32, Am. Stan. Ver.) Care a fost acel semn al lui Iona care trebuia dat în cazul lui Isus ca Fiu al omului? A fost moartea lui ca om și învierea lui la viață ca un spirit divin. „Căci precum Iona a stat trei zile și trei nopți în pântecele balenei, tot așa va fi și Fiul omului trei zile și trei nopți în inima pământului.” (Mat. 12: 40, Am. Stan. Ver.)* După aceea, învierea lui Isus, antitipicul Iona, trebuie să fie predicată de către ucenicii săi, iar învierea Sa a treia zi din inima pământului trebuie să fie acceptată ca dovada că este Fiul omului, Mesia sau Cristos.
14 Apostolii loiali ai lui Isus au recunoscut prima parousía sau prezență a Fiului omului, Mesia sau Cel Uns. A început cu el fiind uns
* Vezi articolul „Primele roade ale Învierii”, în Turnul de veghe din 15 martie 1944.

214


214
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


cu spiritul lui Dumnezeu imediat după botezul său în râul Iordan în anul 29 d.Hr. Daniel, care a fost folosit să prevestească venirea sa cu nori și să intrarea în puterea sa activă a Regatul, a fost, de asemenea, folosit pentru a prevesti, da, data, prima lui venire. Daniel 9: 24-26 ne spune: „Șaptezeci de săptămâni [de ani] sunt hotărâte pentru poporul tău și pentru cetatea ta sfântă, ... pentru a unge pe cel Prea Sfânt. Să știi deci și să înțelegi că de la porunca de a restaura și de a zidi Ierusalimul până la Mesia, Prințul vor fi șapte săptămâni și șaizeci și două de săptămâni: ... Și după șaizeci și două de săptămâni va fi nimicit Mesia, dar nu pentru el însuși.”*
15 Ioan Botezătorul a fost martor la ungerea lui Isus care l-a făcut „Mesia Prințul”. Așa că știa că prezența lui Cristos începuse acum. El a știut aceasta cu cel puțin patruzeci de zile înaintea celorlalți evrei, căci mai întâi, după ce Isus s-a întors din ispita lui în pustiu, Ioan a atras atenția ucenicilor săi asupra lui Mesia cu cuvintele: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii." A doua zi, Andrei l-a auzit pe Ioan numindu-l pe Isus Mielul lui Dumnezeu și l-a urmat și a avut o discuție cu el. Convins de descoperirea sa, „el l-a găsit mai întâi pe fratele său Simon și i-a zis: „Noi l-am găsit pe Mesia” (care înseamnă Cristos). Simon Petru a devenit discipolul lui Isus și aproximativ trei ani mai târziu auzim celebra lui mărturisire către Isus: „Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu”. (Ioan 1: 26-42, Rev. Stan. Ver.; Matei 16:16) Mai târziu, pentru că Isus le-a spus că această primă parousía a lui se va sfârși curând prin plecarea lui în ceruri pentru a primi un regat pentru el și apoi va reveni, acești apostoli l-au întrebat dinainte despre semnul celei de-a doua sa prezență.
REGATUL
16 Este evident că a doua lui venire coincide cu primirea Regatului și intrarea în puterile și îndatoririle acestuia. Atunci începe a doua sa parousía. Apostolul Petru leagă a doua sa prezență cu puterea Regatului. Într-o a doua scrisoare către creștini, Petru se referă la schimbarea la față a lui Isus pe un munte înalt și spune: „Pentru că nu urmând povești inteligent concepute v-am făcut făcut cunoscut puterea și prezența† Domnului Isus
* Vezi articolele „Șaptezeci de săptămâni” și „Săptămâna a șaptezecea” din Turnul de veghe din 1 decembrie 1946.
† Spunând de ce a tradus aici cuvântul grecesc parousía în acest fel, Rotherham spune în Anexa traducerii sale, sub titlul „Prezență”: „În această ediție, cuvântul parousía este redat uniform „prezență” („venirea”, ca reprezentant al acesta cuvânt, fiind dat deoparte). Termenul original apare de douăzeci și patru de ori în Noul Testament, ... există și în 2 Petru 1:16 o potrivire deosebită în cuvântul nostru englezesc „prezență”. Acest pasaj, ne vom aminti, se referă la transformarea Domnului nostru pe Munte. Manifestarea minunată făcută acolo a fost o etapă și o mostră de „prezență” mai degrabă decât „venire”. Domnul era
Cristos, ci prin faptul că am fost făcuți spectatori ai majestății sale. Căci când a primit el de la Dumnezeu Tatăl cinste și glorie, un glas ca acesta i-a fost adus prin glorie măreață: Fiul Meu preaiubit este acesta, în care îmi găsesc plăcerea, chiar și acest glas pe care l-am auzit când din cerul când s-a auzit, noi fiind cu El pe muntele sfânt. Și avem mai tare cuvântul profetic”. - 2 Pet. 1: 16-19, Rotherham; Young.
17 Faptul că o astfel de scenă de transfigurare a reprezentat prezența lui în puterea Regatului este evidențiată prin referirea lui Isus însuși la aceasta. După mărturisirea lui Petru despre el ca Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Isus le-a spus discipolilor săi: „Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei care stau aici, care nu vor gusta nicidecum moartea, până nu vor vedea pe Fiul omului care vine în regatul său”. Cum arată faptele acest lucru a avut loc? Relatarea continuă spunând: „După șase zile, Isus i-a luat cu el [pe unii dintre ei; pe cine?] pe Petru, și Iacov și Ioan, fratele său, și i-a dus deoparte pe un munte înalt; și a fost schimbat înaintea lor; și fața lui a strălucit ca soarele și hainele lui au devenit albe ca lumina. Și iată, acolo li s-au arătat Moise și Ilie vorbind cu el. Și Petru a răspuns și a zis lui Isus: Doamne, este bine pentru noi să fim aici: dacă vrei, voi face aici trei tabernacole: unul pentru tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie. În timp ce el încă vorbea, iată, un nor luminos i-a umbrit și iată, un glas din nor, zicând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea; ascultați-L.” Și ucenicii, când au auzit asta, au căzut cu fața la pământ și s-au speriat foarte tare.” Isus a venit, i-a atins și le-a zis: Sculați-vă, și nu vă temeți. Și ridicându-și ochii, n-au văzut pe nimeni, decât numai pe Isus.” Atunci Isus le-a spus că este o vedenie, spunând: „Nu spuneți nimănui vedenia până când Fiul omului va învia din morți”. (Mat. 16:28 până la 17:9, Am. Stan. Ver.) A fost o viziune profetică, iar Petru însuși explică că a fost o previziune a „puterii și prezenței” Regatului Domnului Isus. Aceasta a arătat nu numai că atunci el va fi glorios, ci și că va duce mai departe lucrări ca cele ale lui Moise și ale lui Ilie.
18 Când a fost înaintea Curții Supreme Evreiești pentru a fi judecat pentru viața sa umană, Isus s-a referit la a doua Sa venire
deja acolo și, fiind acolo, el a fost transformat (comparați cu Matei 17:2, n.) și „maiestatea” persoanei sale glorificate a fost apoi dezvăluită. „prezența” lui trupească era una care implica și exercita „putere”. astfel încât „puterea și prezența” merg excelent împreună – „puterea” potrivită unei astfel de „prezențe”; iar cei trei discipoli favorizați au fost în același moment martori ai ambelor... Parusía, în orice caz, este încă în viitor și, prin urmare, poate fi învăluit într-o măsură de obscuritate pe care numai împlinirea o poate îndepărta; în fine, poate fi atât o perioadă, mai mult sau mai puțin extinsă, în care se vor întâmpla anumite lucruri - și un eveniment, care vine și trece ca unul dintr-o serie de interpoziţii divine”. - The Emphasized Bible, publicată în 1897, de Joseph B. Rotherham.

215


15 Iulie, 1949
Turnul de Veghe
215


ca Mesia, Fiul omului. El a spus că va avea loc așa cum este descris de Daniel (7: 13, 14). Aceasta arată că a doua Sa venire își găsește împlinirea în venirea Sa în puterea Regatului. Citim: „Iar marele preot a răspuns și i-a zis: „Îți cer să ne spui sub jurământ înaintea Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu.” Isus i-a zis: „Tu ai spus; totuși eu îți spun că, după aceea, Îl vei vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului.” (Mat. 26: 63, 64; Luca 22: 66-70) Aplicarea de către Isus a profeției lui Daniel asupra lui însuși a fost același lucru cu a spune că el este Mesia, Fiul omului care ar trebui să primească la timpul potrivit regatul universal de la Iehova Dumnezeu și să vină cu puterea acestuia. Tâlharul care a murit pe un lemn alături de Isus poate că a avut în minte profeția lui Daniel când i-a spus lui Isus: „Doamne, adu-ți aminte de mine când vei veni în regatul tău.” – Luca 23:42.
19 Generația din zilele pământești ale lui Isus nu l-a văzut astfel ajungând în puterea Regatului. Dar acea generație a fost o ilustrare profetică. Aceasta are contrapartea sa modernă în generația noastră din 1914 d.Cr. înainte. Această generație este cea care îl vede pe Fiul omului venind cu norii cerului, așa cum a prezis Daniel, pentru că în 1914, anul care marchează sfârșitul timpurilor națiunilor, Iehova Dumnezeu i-a dat Regatul celui al cărui drept este.
LUMEA NOUĂ APROAPE
20 Înființarea regatului lui Dumnezeu în mâinile lui Mesia înseamnă că o lume nouă este aproape. Stabilirea unui nou guvern universal, regatul lui Dumnezeu prin Cristos Isus, este cerința principală pentru aducerea unei lumi noi. De aceea, în momentul în care este stabilit, răsună strigătul: „Regatul lumii a devenit regatul Domnului nostru și a Cristosului Său și El va domni în vecii vecilor”. De aceea, atunci când apostolii i-au cerut lui Isus semnul venirii Lui și al sfârșitului acestei lumi, ei cereau de fapt dovada stabilirii Regatului ca realizându-se în ceruri.
21 Prin toate enunțurile evlavioase ale Vaticanului și ale celorlalte organizații religioase ale creștinătății, oamenii sunt înșelați făcându-i să creadă că în momentul în care regatul lui Dumnezeu prin Cristos va prelua puterea, națiunile, în special națiunile creștinătății, se vor bucura și vor mulțumi lui Dumnezeu și, îndată, vor preda suveranitatea lor pământească Cristosul său. Dar ipocrizia sistemelor religioase ale creștinătății și ale așa-numitelor „națiuni creștine” se arată prin faptul că are loc exact contrariul. Isus a prevenit că așa va fi. În Revelația sau Apocalipsa, el a spus că cei care s-au închinat cu adevărat lui Iehova Dumnezeu și au căutat Guvernul
său vor spune: „Îți mulțumim, Doamne Dumnezeule atotputernic, care ești și care ai fost, că ți-ai preluat marea ta putere și că ai început să domnești." Dar în ceea ce le privește pe națiunile pământului la această asumare a puterii divine, Isus Revelatorul a continuat spunând: „Națiunile s-au înfuriat, dar a venit mânia Ta și timpul ca morții să fie judecați, pentru că i-ai răsplătit pe slujitorii tăi, pe profeți și pe sfinți, și pe cei ce se tem de Numele Tău, mici și mari, și pentru ai distruge pe cei ce distrug pământul.” - Rev. 11: 15-18, Rev. Stan. Ver.
22 Însuși faptul că această furie a națiunilor se declanșează la stabilirea guvernării divine pentru pământ face parte din semnul cerut. Aceasta avut loc chiar la sfârșitul dominației națiunilor asupra întregului pământ, neîntreruptă în ultimii 2.520 de ani. Acest fapt arată că o astfel de furie este dovadă că sfârșitul lumii a venit și că prezența Fiului omului în puterea Regatului a început. Care au fost națiunile care au izbucnit în furie asupra dominației lumii la sfârșitul acelor vremuri ale națiunilor în 1914 d.Cr.? În primul rând, națiunile creștinătății; și cele mai multe dintre ele s-au alăturat înainte de încheierea Primului Război Mondial. Toate sistemele religioase s-au aliniat cu părțile lor și s-au rugat pentru binecuvântări asupra națiunilor lor respective, acțiunile Vaticanului fiind atât de notoriu în favoarea Germaniei și Austriei încât, prin tratatul de la Londra din 1915 dintre Italia, Rusia, Franța și Marea Britanie, papa a fost interzis din orice parte a negocierilor de pace. Isus a declarat clar că această izbucnire a națiunilor la timpul prezis a fost partea de deschidere a semnului. După ce a trecut repede peste războaiele și zvonurile de războaie de dinainte de sfârșitul lumii și de prezența sa în puterea Regatului, el a spus apoi: „Căci națiune se va ridica împotriva națiunii și regat împotriva regatului și vor fi foamete, ciumi și cutremure în diverse locuri. Toate acestea sunt începutul durerilor." (Mat. 24:7, 8) Acest război a fost stârnit, nu de Dumnezeu, ci de Satan Diavolul, ca un act de opoziție față de înființarea Regatului. Împlinirea acestei profeții exact la timp este dovada că Mesia, Fiul omului, a venit în puterea Regatului în 1914 d.Cr. și că aceasta constituie a doua Sa venire și începutul celei de-a doua parousía sau prezență.
„SEMNUL FIULUI OMULUI ÎN CER”
23 Apoi trăsăturile „semnului” au început să crească. În această profeție despre sfârșitul lumii și despre propria Sa prezență, Isus arată că semnul înseamnă că el a primit puterea de drept a Regatului, citând profeția lui Daniel. El face acest lucru în aceste cuvinte: „Și atunci va apărea semnul [al cui?] Fiului omului [unde?] în cer; și atunci se vor boci toate triburile pământului și îl vor vedea pe Fiul omului

216


216
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


venind pe norii cerului cu putere și glorie mare. Și va trimite pe îngerii Săi cu un sunet mare de trâmbiță și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la un capăt la altul al cerului.” (Mat. 24:30, 31) Care este acel semn al Fiului omului care apare în cer?
24 Nu recurgem la ghicit aici, ci ne întoarcem la Scripturile explicative. Semnul acesta este nașterea Regatului în ceruri, când Iehova Dumnezeu l-a adus înainte pe Fiul omului din organizația sa teocratică („femeia” sa) și l-a întronat ca Rege de drept care să conducă pentru Iehova Dumnezeu, Tatăl său. Nașterea Regatului a avut loc în 1914 d.Hr., urmată de furia națiunilor. Cu toate acestea, abia în 1925, sau la aproximativ unsprezece ani după ce a debutat începutul durerilor și zilele necazului începuseră asupra organizației mondiale a lui Satan, Dumnezeu a revelat acest semn poporului său credincios, martorilor Săi de pe pământ. El a făcut acest lucru făcând clar pentru ochii lor ai înțelegerii împlinirea Revelației, capitolul doisprezece, care vorbește despre semnul din ceruri.*
25 Descrierea spune: „Și s-a văzut un semn mare în cer: o femeie îmbrăcată cu soarele, cu luna sub picioarele ei și pe capul ei o coroană de douăsprezece stele; și ea era însărcinată; și ea a strigat, în travaliu la naștere și cu durere pentru a naște. Și s-a văzut un alt semn în cer: și iată, un mare balaur roșu, având șapte capete și zece coarne și pe capetele lui șapte diademe... balaurul stă înaintea femeii care urmează să nască, pentru ca, atunci când va naște, să-i devoreze copilul. Și ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească, care va conduce toate națiunile cu un toiag de fier; și copilul ei a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul Său. Şi a fost război în cer”.
26 Acesta a însemnat că regatul lui Dumnezeu prin Fiul omului s-a născut și că sfârșitul lumii lui Satan Dragonul nu era departe. Fără îndoială, că rezultatul acelui război din cer a fost că Satan și toată organizația sa demonică au fost forțați afară din cer jos pe pământ. La aceasta s-a auzit în cer vestea: „Acum a venit salvarea, puterea și regatul Dumnezeului nostru și autoritatea Cristosului Său; căci acuzatorul fraților noștri este aruncat jos, care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte... Vai de pământ și de mare, pentru că diavolul s-a coborât la voi, având mare mânie, știind că nu are decât puțin timp.” (Rev. 12: 1-5, 7-12, Am. Stan. Ver.) Nicio persoană sănătoasă nu va nega că aceasta înseamnă că sfârşitul complet al organizării mondiale a lui Satan cu toate naţiunile sale este aproape. Cu toate acestea, nașterea noului Guvern și victoria lui compensează nenorocirea pe care Satan
* Vezi articolul „Nașterea națiunii”, din Turnul de veghe din 1 martie 1925.
cel învins o aduce pe pământ și pe mare, pentru că înseamnă că o nouă lume dreaptă a vieții, bucuriei și păcii nu este, de asemenea, departe.
27 Dacă ne bucurăm de nașterea regatului lui Dumnezeu prin Cristos, nu putem de asemenea să plângem pentru națiuni și pentru sfârșitul dezastruos care vine asupra lor. La momentul potrivit, așa cum a prezis Isus, toate națiunile și triburile pământului se bocesc. Acestea nu se bucură cu noi acum. De ce acesta? Îl văd ele pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu glorie mare? Cu siguranță că li se atrage atenția asupra acestuia. Cum? Prin aleșii lui Dumnezeu. Scopul principal al intervalului lung dintre prima parousía lui Cristos și cea de-a doua este acela de a completa întregul număr al aleșilor Săi sau a celor aleși pentru regatul ceresc cu Hristos. La sfârșitul lumii mai există, desigur, doar o rămășiță încă pe pământ din întregul număr al celor aleși. Isus a profețit că, de dragul păstrării acestei rămășițe încă în trup, zilele necazului asupra organizației mondiale a Diavolului vor fi scurtate. În timpul întreruperii prin care necazul este scurtat, din 1918 d.Hr. până la bătălia de la Armaghedon, unde marele necaz este reluat și îndeplinit, această rămășiță din toate părțile pământului trebuie să fie adunată împreună într-o organizație unificată.
28 Această adunare a rămășiței aleșilor se desfășoară din 1918 „din cele patru vânturi, de la un capăt la altul al cerului”. S-a întâmplat, așa ne asigură Isus, sub conducerea îngerilor Săi. (Mat. 13: 39-43) Nu ai văzut niciun înger? Desigur, nu ai făcut-o, pentru că acei îngeri sunt spirite și nu-i poți vedea mai mult decât poți vedea pe Hristos Isus în timpul celei de-a doua sa prezență. Dar acest lucru nu infirmă faptul că ei fac lucrarea de strângere sub îndrumarea Fiu al omului prezent. Și așa cum nu vezi îngerii cu ochiul tău liber, tot așa nu auzi o trâmbiță literală care sună puternic. Dar auziți ceea ce simbolizează acea „trâmbiță”, și anume, mesajul biblic despre sfârșitul lumii, înființarea Regatului, parousia Fiului omului și apropierea bătăliei de la Armaghedon pentru justificarea suveranității universale a lui Iehova. (Ps. 47: 2-5) Este mesajul prin care rămășița celor aleși și toți asociații lor cu bunăvoință sunt adunați la marele Semnal, Regatul. După cum a fost profețit: „Când se ridică un semnal pe munți, uite! Când se sună din trâmbiță, ascultați!” (Isaia 18:3, An Amer. Trans.) Apariția unui astfel de mesaj de adunare și adunarea și unirea rezultată a rămășiței celor aleși ai lui Dumnezeu din toate părțile globului, este o parte proeminentă a semnului care indică prezența invizibilă a Fiului omului împreună cu toți îngerii săi.

217


15 Iulie, 1949
Turnul de Veghe
217


MĂRTURIA NAȚIUNILOR
29 Proclamarea acestui mesaj ca o trâmbiță și adunarea discipolilor unși ai lui Cristos nu ar putea avea loc fără ca ei să știe că El este aici, deși nevăzut. Ucenicii lui au știut de prezența lui la prima sa apariție și acest fapt trebuie să fie adevărat în ceea ce privește a doua sa prezență. De când Turnul de veghe a fost publicat în 1879, cititorii săi au fost instruiți că a doua paruosía a Domnului nostru va fi nevăzută, în spirit. Auzind un astfel de mesaj, nu se putea aștepta ca ei să tacă în legătură cu acesta. De fapt, ei sunt sub porunca divină de a le spună altora. Însuși scopul adunării lor într-o unitate organizată în întreaga lume este ca ei să își poată combina forțele pentru a da o mărturie despre regatul lui Dumnezeu prin Cristos, Guvernul înființat în 1914. Că această mărturie despre Regatul în funcțiune trebuie să aibă loc în timpul parousía sa pe care Isus a profețit-o, iar profeția lui este de fapt o poruncă: „Această Evanghelie a regatului va fi predicată în toată lumea ca mărturie tuturor națiunilor; și atunci va veni sfârșitul”. (Mat. 24:14) Această mărturie tuturor națiunilor a fost dată și continuă să fie dată de un număr tot mai mare de martori ai lui Iehova, în special din 1920*, și toată furia nazismului, fascismului, comunismului și a celui de-al Doilea Război Mondial nu a putut-o opri sau chiar să o diminueze. De ce? Pentru că porunca profetică a lui Isus trebuie respectată. Această mărturie din ce în ce mai mare la nivel internațional despre regatul stabilit a lui Dumnezeu formează o parte elocventă a „semnului” prezenței sale și este o parte atât de puternică încât nu poate fi ascunsă.
30 Aceasta furnizează o dovadă elocventă că Fiul Omului întronat domnește acum în mijlocul dușmanilor săi. Începând cu anul 1914 d.Cr., națiunile s-au înfuriat cu privire la problema dominației lumii. Acestea și-au imaginat în zadar că ar putea bloca triumful Regatului care s-a născut în acel an. Mânia lui Dumnezeu este asupra lor, și pe bună dreptate, pentru că ei nu iau în seamă mărturia despre Regat,
* Vezi articolul „Evanghelia Regatului”, din Turnul de veghe din 1 iulie 1920, pagina 199, paragraful 7.
ci îi persecută pe martorii Săi. Fiului său înviat Cristos Isus, apostolii Petru și Pavel îi aplică Psalmul 110, care declară: „Iehova zice Domnului meu: „Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe inamicii tăi așternutul picioarelor tale”. El a stat acolo până în 1914 d.Cr.. Apoi următorul verset al Psalmului se împlinește: „Iehova va trimite toiagul puterii tale din Sion: stăpânește în mijlocul inamicilor tăi”. (Ps. 110: 1, 2, Am. Stan. Ver.) Însuși faptul că el trebuie să domnească în mijlocul inamicilor săi dovedește că el trebuie să fie prezent, că parousía lui trebuie să fie în vigoare printre astfel de inamici din momentul în care el a început să domnească în 1914 până când îi distruge în bătălia de la Armaghedon, după cum prevestește Psalmul 110:5, 6.
31 Psalmul doi a arătat, de asemenea, că, odată întronat pe scaunul guvernamental al Sionului, Regele lui Iehova trebuie să fie prezent, domnind printre națiunile furioase, printre popoarele cu imaginație zadarnică și printre regi, conducători și judecători, toți combinați într-o conspirație mondială. Dar cum este prezența Regelui Sionului făcută evidentă dacă el este un spirit divin glorios? Cum? prin apărarea și menținerea cauzei supușilor săi loiali de pe pământ; da, avându-i pe ei să predice această Evanghelie a regatului său stabilit tuturor națiunilor ca mărturie; și prin promovarea de către el pe pământ a închinarii adevărate și curate a lui Iehova. Regele este Marele Preot al lui Iehova, căruia îi spune: „Tu ești preot pentru totdeauna după ordinul lui Melchisedec”. Iar Isus cel glorificat este ca Melchisedec, fiind atât Rege, cât și Preot pe tronul său. - Ps. 110: 4; Fapte 2:34; Evrei. 5: 5, 6; 10: 12, 13.
32 Dovezile sunt copleșitoare, așadar, că Cristos Isus Regele-Preot este prezent, domnind printre dușmanii săi înainte de a-i zdrobi în bucăți cu „toiagul de fier” al puterii sale în bătălia de la Armaghedon. Acolo vor plânge ca niciodată! Toate acestea sunt dovezi, de asemenea, că timpul venirii sale corespunde cu momentul intrării sale în Regat și îndreptându-și atenția asupra dușmanilor săi de pe pământ. Să se bucure toți prietenii lui!



ASEMENEA FULGERULUI SI ZILELOR LUI NOE
1 UNII studenți ai Bibliei pot avea în continuare probleme și spun: „Dar un fulger are loc într-o fracțiune de secundă și, deci, cum poate fi asemănată prezența lui Cristos cu un fulger? Nu demonstrează asta că parousía ar trebui tradusă corect aici venind? Aceste întrebări se referă la profeția lui Isus cu privire la semnul sfârșitului lumii și a parousía sale din Matei 24: 27. Și astfel răspundem citând traducerea lui Rotherham a versetului: „Căci așa cum fulgerul merge din răsărit și strălucește
către apus, așa va fi și prezența Fiului Omului”. Cu aceasta, traducerile lui Young și din The Emphatic Diaglott și din nota marginală din American Standard Version sunt de acord. Asemănarea dintre fulger și parousía nu este legată de instantaneitatea cu care fulgeră. Este în legatură modul în care strălucește și este văzut.
2 Cuvintele lui Isus care duc la această comparație arată acest lucru. În aceste cuvinte, el îi avertizează pe discipolii săi împotriva

218


218
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


oamenilor care vor pretinde a fi cristoși vizibili sau care vor produce cristoși vizibili. După ce a spus că zilele de necaz asupra organizației mondiale a lui Satan vor fi scurtate de dragul rămășiței alese a lui Dumnezeu, el adaugă: „Atunci, dacă vă va spune cineva: Iată, aici este Cristosul sau aici, să nu credeți. Căci se vor ridica Cristoşi mincinoşi şi profeți mincinoşi şi vor face semne şi minuni mari, ca să rătăcească, dacă este cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Iată, v-am spus mai dinainte. De aceea, dacă vă vor spune: Iată, el este în pustie; nu ieşi; iată, el este în odăile interioare; să nu crezi.” De ce nu? „Căci precum fulgerul vine de la răsărit și se vede până la apus, tot așa va fi prezența Fiului omului”. - Mat. 24: 23-27, Am. Stan. Ver., lectură marginală.
3 Adică, actualitatea a parousia Fiului omului revenit nu trebuie ținută secretă și nu va fi ascunsă de cunoștința publică generală. Așadar, dacă ne-ar spune vreun om începând cu 1918 că Cristos este prezent vizibil și că știu unde este; și, dacă vom merge cu ei în sălbăticia deșertică sau în ceva odăi interioare, și ni-l vor arăta, ei sunt înșelători. Nu ar trebui să îi credem. Motivul este că Isus nu limitează cunoașterea și viziunea spirituală a prezenței sale la o pustie singuratică sau la camerele interioare ale unor conspiratori sau a unei ședințe spiritiste. Aceia nu ar fi ca un fulger care fulgeră cu un vuiet din cer. Niciun om nu poate limita lumina strălucitoare a fulgerului din cer într-o sălbăticie sau în camere sau laboratoare interioare. Nu; oamenii de la est la vest, de la orizont la orizont, văd fulgerul. La fel, Isus nu ar lasă ca lumina celei de-a doua sa prezență să fie ținută secretă pentru câțiva într-un pustiu sau în odăile interioare. Dovezile parousía sale descrise mai sus devin orbitor de strălucitoare pentru întreaga omenire. Adevărat, rămășița aleșilor lui Dumnezeu de la sfârșitul lumii citesc corect Semnul și discern primii că Fiul omului este aici în gloria și puterea Regatului. Dar ei nu au voie să păstreze această cunoaștere și viziune spirituală pentru ei înșiși în casele lor sau în sălile Regatului. „Nu vă temeți de ei [de batjocoritori] deci, căci nu este nimic acoperit, care să nu fie descoperit și nimic ascuns, care să nu fie cunoscut. Ceea ce vă spun eu în întuneric, voi să vorbiți în lumină; și ceea ce auziți la ureche, să predicați pe vârfurile caselor.” -- Matt. 10: 26, 27.
4 Martorii lui Iehova au ascultat fără teamă de această poruncă în acest timp al parousía regale a Fiului Său Isus Cristos. În armonie cu titlul complet pe care această revistă l-a purtat până la numărul său din 15 decembrie 1938, „Turnul de veghe și vestitorul prezenței lui Cristos”, martorii lui Iehova au făcut publicitate cu toate puterile și mijloacele pe care le-au avut la dispoziție că
timpurile națiunilor s-au încheiat în 1914 și că atunci Fiul omului a devenit prezent în Regat ca Reprezentant regal al Suveranului Suprem, Iehova Dumnezeu. Din 1919, ei au distribuit acest mesaj prin intermediul broșurilor și cărților în enorma cantitate de peste jumătate de miliard de exemplare, în mai mult de optzeci și opt de limbi, în practic toate națiunile. Această distribuție a fost completată cu sute de milioane de tratate gratuite, broșuri și reviste, cu sute de mii de prelegeri publice gratuite, cu alte prelegeri la sute de posturi de radio cu timp plătit și prin proclamații din casă în casă și cursuri gratuite de studiu biblic la domiciliu, susținute de sute de mii de martori ai lui Iehova acționând ca vestitori ai Regatului. De la est la vest, s-a ajuns la oameni prin această lucrare de publicitate în multe limbi și prin aceasta au fost luminați despre Guvernul teocratic al lui Iehova prin Cristos Isus. Ei au avut ochii deschiși la prezența lui invizibilă în putere regală. Regele domnitor este responsabil pentru aceasta. Așadar, profeția va continua să se împlinească până la bătălia de la Armaghedon, că „precum fulgerul, care luminează dintr-o parte de sub cer, strălucește până la cealaltă parte de sub cer, așa va fi și Fiul omului în ziua lui” . --Luca 17:24.
"CA ÎN ZILELE CARE AU FOST ÎNAINTE DE POTOP"
5 Că evenimentul desemnat ca parousía lui va dura o perioadă mai lungă decât momentul unui fulger sau decât o zi de 24 de ore, a explicat însuși Isus. Observați aceste cuvinte ale sale: „Căci, la fel ca în zilele lui Noe, așa va fi prezența Fiului Omului; pentru că așa cum a fost în acele zile dinainte de potop, hrănindu-se și bând, căsătorindu-se și dându-se în căsătorie, până în ziua în care Noe a intrat în corabie; și ei nu au observat până când a venit potopul și i-a luat pe toți împreună, așa va fi prezența Fiului Omului.” - Matt. 24: 37-39, Rotherham; Young; Diaglott.
6 Acum compară aceasta cu cuvintele lui Isus despre același subiect, consemnate în Luca 17:26, 27 (Am. Stan. Ver.): „Și după cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, tot așa se va întâmpla și în zilele Fiului omului. Au mâncat, au băut, s-au căsătorit, au fost dați în căsătorie, până în ziua în care Noe a intrat în corabie și a venit potopul și i-a distrus pe toți.” Isus a certificat că prezența lui va fi ca zilele lui Noe. „Zilele lui Noe” ar însemna timpul prezenței sale, mai ales atunci când i s-a comunicat în prealabil sfârșitul „lumii care era atunci”. Zilele sale de a poseda cunoștințele despre sfârșitul viitor al lumii s-au extins pe mulți ani, probabil patruzeci sau cincizeci de ani. Căci când Noe a fost

219


15 Iulie, 1949
Turnul de Veghe
219


înștiințat pentru prima dată despre planul lui Dumnezeu de a distruge acea lume nelegiuită și i s-a poruncit să construiască arca siguranței, el a avut trei fii căsătoriți. Noe a devenit tatăl tuturor celor trei fii în ultima sută de ani înainte de potop. Până când toți trei au crescut și s-au căsătorit conform obiceiurilor din acele vremuri, ar fi putut să treacă aproximativ cincizeci sau șaizeci de ani. Apoi, când i s-a spus lui Noe să construiască arca și să-i ducă pe toți înăuntru, ei i s-au alăturat pentru a o construi. (Gen. 5:32; 6:18; 7:6; 11:10) Așa că au construit acea arcă în timpul sfârșitului acelei lumi vechi. Acest lucru indică faptul că „zilele Fiului omului” s-ar derula pe o perioadă de ani la sfârșitul acestei lumi. Nu este ciudat, așadar, că astăzi ne aflăm la treizeci și cinci de ani de când a venit în regatul său, la sfârșitul timpurilor națiunilor, în 1914.
7 Acele zile ale prezenței lui Noe la construirea arcei au durat cel puțin câțiva ani. Apoi a venit o zi anume, o zi-Z. În ziua aceea, a venit potopul prezis și a măturat pe toți oamenii din afara arcei. Când Noe a început să aducă toate animalele cu o săptămână înainte de potop, oamenii în general nu știau ziua și nici ora la care va izbucni potopul. Dar Dumnezeu a fost nevinovat în această problemă. El nu i-a lăsat fără să-i anunţe în prealabil cu privire la venirea potopului, ci l-a ridicat pe Noe, „un predicator al dreptăţii”. (2 Pet. 2: 5) Ei știau că Noe era prezent construind o arcă. Ei au auzit predicarea lui despre sfârșitul lumii lor. Dar ei au continuat să mănânce, să bea, să se bucure de căsătorie, să construiască și să planteze pentru un viitor neîntrerupt în timpul unei lumi vechi care continuă. Neștiind momentul respectiv când potopul s-a revărsat asupra lor s-a datorat propriei lor ignoranțe voite. Sângele lor era pe propriile lor capete.
8 Acum Isus a spus că „zilele Fiului omului” în a doua sa prezență vor fi asemenea lui Noe în aceleași privințe. Prezența lui s-a extins deja pe 12.706 de zile, dar cândva va veni o zi. Nu știm ziua și nici ceasul acelei zile când evenimentul corespunzător potopului
va izbucni și va distruge „cerurile și pământul care sunt acum”. Isus a spus că nu vom ști exact momentul acelei catastrofe mondiale. El a spus: "Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Dar despre ziua aceea și ceasul acela nu știe nimeni, nici îngerii din cer, ci numai Tatăl Meu". Atunci acolo, nici măcar Isus însuși nu știa. Evident că știe acum. - Matt. 24: 35, 36; Marcu 13:31, 32.
9 Petru compară acest sfârșit al lumii cu cel al lumii antediluviane și declară că oamenii lumești vor pieri în ignoranța lor voită la bătălia de la Armaghedon. „Vor veni în ultimele zile cu batjocoritori batjocorind, după propriile lor pofte, care vor zice: Unde este promisa lui prezență? Căci, de când au adormit părinții, toate lucrurile rămân la fel de la începutul creației. Pentru că ei uită de bună voie - că au fost ceruri din vechime și un pământ din cauza apei și prin intermediul apei compactate de Cuvântul lui Dumnezeu -- prin care lumea care atunci fiind inundată cu apă a pierit; în timp ce cerurile și pământul care acum sunt prin același cuvânt, au fost păstrate cu foc, fiind păstrate până în ziua judecății și a distrugerii oamenilor nelegiuiți.” - 2 Pet. 3: 3-7, Rotherham.
10 Ignoranța lor în care pier va fi voită, pentru că Cristos Isus, Mai Marele Noe, a ridicat predicatori ai dreptății și, în toți acești ani de prezență, aceștia au atras atenția asupra parousía și asupra sfârșitului lumii. Dar, ca și antediluvienii, masa omenirii continuă să mănânce, să bea, să se căsătorească, să construiască și să planteze, fără a lua în serios pe martorii lui Iehova și mesajul lor. Ei nu acordă nicio semnificație tuturor trăsăturilor semnului că Mesia este aici.
11 Dar alte trăsături ale parousía Fiului omului și, de asemenea, ale apariției și revelației sale trebuie să le lăsăm pentru următorul număr al Turnului de veghe.



NEBUCADNEȚAR, ÎNCHINĂTOR LA DEMONI MANEVRAT DE IEHOVA
Nebucadnețar era un închinător la demoni. Semnificația numelui său include numele unui zeu babilonian, „Nebo este protector împotriva nenorocirii.” El și-a numit fiul și succesorul la tronul babilonian după un alt zeu păgân, numindu-și urmașul „Răul-Merodach”. Curtea sa a fost frecventată de către preoții păgâni, cuvintele sale glorifica închinarea la demoni, lucrările sale de construcție includeau multe sanctuare pentru zei păgâni, iar personalitatea lui a avut o întorsătură religioasă. Cu toate acestea, Iehova Dumnezeu spune despre el, folosind o variantă a numelui său: „Nebucadnețar, regele Babilonului, slujitorul meu.” Cum poate fi aceasta?
Iehova Dumnezeu l-a folosit pe Nebucadnețar ca pe un instrument pentru a executa judecata împotriva decăzutului Iuda. Tatăl lui Nebucadnețar, Nabopolassar, a întemeiat imperiul babilonian ca a treia putere mondială când s-a răzvrătit de Asiria, iar ani mai târziu, fiul Nabucodonosor a răsturnat capitala asiriei Ninive și a spulberat armatele egiptene la Carchemiș sub Faraon-Necho. La vestea morții tatălui său, Nebucadnețar s-a grăbit înapoi în Babilon pentru a urca pe tron. Aceasta a fost în anul 625 î.Hr. În 618 î.Hr. a supus Ierusalimul și a dus mulți prizonieri în Babilon, după ce l-a omorât pe regele vasal revoltat,

220


220
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


Ioiachim. De asemenea, l-a înlăturat pe regele Ioiachin și l-a pus pe tron pe Zedechia. Rebeliunea acestuia din urmă în al nouălea an ca rege a adus din nou un asediu asupra orașului de către babilonieni și, în 607 î.Hr., căderea și pustiirea orașului, jefuirea templului și captivitatea locuitorilor săi. În realizarea acestei lucrări de distrugere și pustiire, Nebucadnețar este folosit ca călăul lui Iehova, pentru a-l pedepsi pe Iuda pentru că a revenit la demonism. -- Vezi 2 Ki. 24: 1-25: 21; 2 Cron. 36: 5-13; Jer. 21: 1-10; 22: 18,19, 24-28; 25: 1.11; 39: 1-9; 46: 1-12; 52: 1-15.
În alte operațiuni militare, Nebucadnețar a asediat Tirul și a invadat Egiptul pentru a-l învinge pe Faraonul-Hofra. (Ier. 43: 8-13; 44: 1, 11-14, 24-30; Eze. 26: 7; 29: 18-20; 30: 10) După cuceriri, el a urmat politica de schimbare a populațiilor și de a folosi munca cu sclavi; și tocmai cu astfel de forțe de muncă au fost efectuate o mare parte din lucrările sale de construcție. El a construit zidul masiv al Babilonului, un palat magnific, grădini suspendate pentru a-i face pe plac soției sale madianită, Amytis, sau Amuhia, temple și sanctuare, un rezervor imens lângă Sippara pentru irigații, canale de-a lungul pământului, cheiuri și diguri de pe
golful Persic și uriașa imagine de pe câmpiile Durei la care cei trei credincioși captivi evrei au refuzat să se închine. -- Dan. 3: 1-30.
Dar Nebucadnețar nu s-a întors niciodată de la închinarea la zeii demoni, nici măcar atunci când Iehova, adevăratul Dumnezeu i-a eliberat pe cei trei evrei pe care el a cauzat să fie aruncați în cuptorul de foc. Prin el, Iehova a făcut cunoscute vise profetice care au fost interpretate de Daniel, vise care indicau stăpânirea la nivelul întregului pământ care urma să vină prin regatul lui Cristos și care au marcat durata Timpurile Națiunilor. În cel din urmă, Nebucadnețar este arătat a fi victima unei nebunii din cauza mândriei sale și s-a închipuit un animal inferior. În sălbăticia care a urmat în împlinire a mâncat iarbă cu boii. -- Dan. 2: 1-49; 4: 1-37.
Nebucadnțar, care se închina la demoni, a fost manevrat de Dumnezeu să acționeze ca slujitor al Său uneori, dar el nu a devenit unul dintre martorii lui Iehova și nici Babilonul pe care l-a construit atât de extensiv nu a scăpat de mânia lui Iehova. -- Isa. 13: 1-22; Jer. 25: 12-14; 50: 1-51: 64.



DIN PARAGUAY LA SURINAM
Hidroavionul uriaș a uruit spre nord de Buenos Aires. Printre pasagerii de la bord se aflau președintele Watch Tower Bible and Tract Society, N. H. Knorr, secretarul său, M. G. Henschel și slujitorul districtual care slujește cu frații din Argentina, G. Hughes. A fost un zbor interesant; am fost mereu în vizorul mărețului râu Paraná și afluenților săi. Terenul de dedesubt era bine populat și foarte verde. Multe corpuri mici de apă puncta peisajul rural. Se pare că această parte a Argentinei primea multe precipitații, iar teren considerabil era mlăștinos. Am aterizat pe râul lângă Rosario, unul dintre principalele orașe din Argentina. Părea a fi un oraș modern, deoarece în centrul orașului se ridicau clădiri albe mari de birouri, iar malul fluviului era dotat cu facilități portuare moderne. Multe nave de marfă cu steaguri străine încărcau marfă. Avionul a fost ancorat în mijlocul râului timp de aproximativ zece minute. Un taxi barca cu motor a servit pentru a aduce pasageri și bagaje, împreună cu puțină marfă și poștă aeriană, iar câțiva pasageri au debarcat la Rosario. S-au făcut opriri similare la Corrientes și Formosa. După ce am plecat din Formosa, călătoria a devenit cam grea și mulți dintre pasageri s-au îmbolnăvit.
Imediat după amiaza zilei de 4 aprilie am ajuns la destinația noastră, Asunción, capitala Paraguayului. Locul ales pentru locația orașului a fost o mică stâncă cu vedere la râul Paraguay, una dintre principalele linii de salvare ale republicii autohtone Paraguay. Am aterizat pe râu și, în timp ce echipajul acosta în siguranță avionul lângă partea opusă a râului, un motor a fost lansat cu viteză peste apă de la docurile municipale pentru a ne aduce. În timp ce urcam prin ușa mică de pe partea laterală a avionului și în lansare, am fost întâmpinați de o adiere caldă care ne spunea că nu ne va fi frig în Paraguay. În timp ce ne apropiam de docurile rezistente la foc, am putut vedea că ne așteptau unii dintre absolvenții Școlii Turnului de Veghe Gilead. Cei cinci misionari au fost încântați că avionul a ajuns la timp și au fost foarte bucuroși să ne vadă. Deoarece a doua zi urma să fie o adunare la Asunción,
mulți dintre frații din alte comunități din țară erau în capitală și ne-au salutat și ei. Formalitățile de intrare nu au durat mult și ne-am așezat curând într-un taxi pentru călătoria către casa misionară și filiala Societății situate la colțul dintre Rio de Janeiro și Mary Lyons, o zonă bună a orașului.
Asunción era în contrast cu Buenos Aires. Desigur, este un oraș mult mai mic. Drumurile nu sunt nici pe departe la fel de bune. Nu există alimentare cu apă în oraș; fiecare persoană trebuie să-și aranjeze propria fântână sau să cumpere apă de la unul care are aprovizionare. Facilitățile de transport trebuie îmbunătățite. Pe măsură ce am călătorit prin oraș am observat dovezile revoluțiilor recente. Fațadele clădirilor din centrul orașului Asunción erau marcate de urme de gloanțe. Stâlpii de oțel care susțin firele electrice fuseseră străpunși de focuri de armă. Desigur, barăcile poliției fuseseră cele mai afectate. Țara a fost sărăcită prin astfel de condiții politice instabile și oamenii continuă să sufere. Așadar, există o nevoie reală de mângâierea pe care mesajul Regatului o aduce oamenilor aflați în dificultate.
Cele trei zile și jumătate ale noastre în Asunción au trecut rapid. Am găsit casa misionară ca fiind un loc foarte confortabil de locuit, într-un cadru plăcut. Patru dintre cei cinci misionari erau sosiți recent și începeau să lucreze la problemele lor de a dobândi o bună cunoaștere a limbii spaniole și de a învăța ceva din obiceiurile oamenilor. (Mulți dintre oameni folosesc limba indiană, Guaraní, și aceata face munca puțin mai complicată.) Dar a fost bine să văd cu cât de energic au abordat problemele și cât de interesați au fost să-i ajute pe oamenii cu bunăvoință pe care i-au întâlnit deja. Ei au recunoscut că, deși numărul vestitorilor Regatului din Paraguay a crescut de la 21 în 1945 la 67 în prezent, mai sunt multe de făcut în acea țară mică.
Pe 6 și 7 aprilie adunarea a avut loc în Salón de la Sociedad Espaňa. Adunarea s-a deschis cu 50 de frați prezenți din diverse părți ale țării. Acești vestitori s-au

221


15 Iulie, 1949
Turnul de Veghe
221


alăturat cu multă bucurie și cu un spirit înălțat în serviciu pe teren și la promovarea prelegerii publice. Mulți vestitori noi au început să lucreze din casă în casă în timpul acestei adunări. Oamenii din Asunción au știut că există o mare adunare în desfăsurare.
Joi seara a fost momentul adunării publice. În Asunción oamenii s-au obișnuit să stea acasă noaptea și, prin urmare, frații locali se întrebau câți oameni vor veni să asculte prelegerea. Au fost foarte încântați să vadă 185 de oameni înghesuiti în sală în acea noapte pentru a asculta prelegerea „Este mai târziu decât crezi!” Fratele Hughes a fost în cea mai bună formă în interpretarea pentru fratele Knorr. Aceea a fost concluzia adunării.
În timp ce ne-am îndreptat spre casă la biroul Filialei, am observat că singurii oameni de pe străzi au cam fost cei care veniseră la întâlnire. Câteva cafenele erau deschise pentru afaceri, dar în rest orașul era liniște.
A doua zi dimineață, 8 aprilie, ne-am trezit la 4 a.m. Am luat micul dejun cu familia la casa misionară și apoi a venit taxiul nostru să ne ducă la aeroport. Frații au mers la aeroport cu alt taxi. A fost o călătorie destul de lungă de câteva mile în țară. Soarele tocmai începea să lumineze din est când am plecat de acasă, dar când am ajuns la aeroport era ziuă. Ne-am gândit la perspectivele de extindere a lucrării în Paraguay și am convenit că sunt bune. Misionarii și frații locali aveau un spirit minunat în privința lor și s-au făcut multe progrese bune în stabilirea unor noi companii de martori ai lui Iehova în ultimele luni. Acum fuseseră făcute aranjamente ca Brother. G. Hughes să petreacă câteva săptămâni în țară vizitând noile companii cât și pe cele vechi și, de asemenea, chemând vestitorii izolați și persoane cu bună-voință împrăștiate în toată țara. Sfatul bun și ajutorul pe care le-ar da fraților din Paraguay i-ar pregăti cu siguranță pentru mai multe fapte bune pe măsură ce lucrarea se extinde. Ne-am bucurat de călătoriile noastre cu fratele Hughes în Uruguay, Argentina și Paraguay, iar acum venise timpul să ne despărțim de el. Trebuie să mergem mai departe în Brazilia și el trebuie să rămână în Paraguay. Așa că la 6:15 ne-am luat rămas bun de la cei șase frați de la aeroport și ne-am urcat în avionul bimotor al Panair do Brasil.
BRAZILIA
Avionul a zburat spre est peste dealurile ondulate. O mare parte din pământul fertil era cultivat. Există pământ bun de pășunat și multă pădure. Am descoperit că, pe măsură ce ne apropiam de joncțiunea râurilor Parana și Iguazú, unde se întâlnesc Argentina, Brazilia și Paraguay, am putut vedea dovezile industriilor de cherestea. Cantități mari de bușteni pluteau pe afluenții mai mici și o mare parte din terenul ondulat fusese curățat de copaci. Zburam destul de jos atunci pentru că eram aproape de prima noastră aterizare la Iguazú, Brazilia. În timp ce avionul s-a învârtit pentru aterizare, am putut vedea un nor de ceață ridicându-se într-un loc din pădure de la est, dovadă a prezenței faimoasei cascade Iguazú. Brazilia și-a înființat un loc de vacanță și un parc național acolo la Iguazú, pe lângă menținerea unui fort pentru apărarea țării. Pădurea din jurul aerodromului s-a dovedit a fi un martor amplu al faptului că acesta ar fi un loc minunat pentru a petrece o vacanță. Dar după ce am verificat cu poliția în
scopuri de imigrare și am urcat din nou în cer, am văzut cascadele magnifice. Căpitanul a zburat intenționat peste cascade, astfel încât toți pasagerii să le poată vedea. Erau cu adevărat o priveliște de privit. Văzusem Cascada Niagara la granița Canada-Statele Unite, iar Iguazú părea mult mai mare decât acelea. Nu e de mirare că era o stațiune mare pe malul argentinian al râului, pentru că aici erau cascade printre cele mai frumoase din lume.
La scurt timp dupa ce am trecut de cascade am ajuns la o altitudine mare deasupra norilor si era puțin de văzut pana ne-am apropiat de orașul Curitiba. Acolo ne-au lăsat pe pământ pentru micul dejun la aeroport. Au fost niște munți între Curitiba și São Paulo, iar asta a făcut ca ultima porțiune a zborului să fie una interesantă. Pilotul a urmat o vreme linia țărmului Oceanului Atlantic, apoi s-a îndreptat spre interior, spre platoul înalt pe care se sprijină São Paulo.
La São Paulo am fost primiți foarte cordial. Au fost aproximativ 150 de frați adunați la aeroportul care este în construcție. Cu siguranță a fost o plăcere să văd bucuria de pe fețele fraților. Ei au fost plini de spiritul convenției, anticipând cea mai bună adunare a lor vreodată în São Paulo, care se numește „Chicagoul Braziliei”. Orașul și suburbiile se întind pe mai multe mile pătrate și întreaga zonă este o metropolă înfloritoare. Se ridică zeci de clădiri noi, multe dintre ele de peste zece etaje înălțime. Oamenii întâmpină mari dificultăți în a găsi locuințe în São Paulo din cauza afluxului de oameni, așa că este de așteptat ca São Paulo să fie în curând printre cele mai mari orașe din lume. Aveam cazare la un hotel mare și după ce ne-am cazat acolo am decis să mergem la casa misionară din Santo Amaro, o suburbie a São Paulo, pentru a petrece seara cu absolvenții Gilead. Grupul fusese repartizat la São Paulo, dar din cauza problemei locuințelor tot ceea ce puteau găsi pentru locuit erau case în suburbii. Dar se pare că mersul lor la Santo Amaro era exact lucrul potrivit. Ei făcuseră o muncă excelentă acolo, iar compania crescuse până la punctul în care teritoriul era insuficient pentru vestitorii companiei și pentru misionari. Lucrarea misionarilor de acolo a fost încheiată, așa că s-au făcut aranjamente în timpul vizitei pentru ca grupul să meargă într-o altă secțiune a orașului mai aproape de centrul orașului și acum vor începe să lucreze într-un district care a avut foarte puțină mărturie în el.
Nu a fost o chestiune ușoară să găsești o sală potrivită pentru adunare, dar în cele din urmă frații din São Paulo au localizat și au făcut aranjamente pentru folosirea Ginastico Paulista pe Rua Couto Magalhaes. Oamenii din societatea atletică au fost foarte prietenoși și au fost încântați să aibă adunarea în sala lor. Participarea la adunare s-a dovedit cu siguranță a fi considerabil diferită de vizita de acum patru ani, deoarece la prima ședință de la 9 a.m. din 9 aprilie erau 484 de persane prezente pregătite pentru serviciul de teren. Au fost mai multe persoane prezente decât vestitorii adevărului în toată Brazilia la vizita preşedintelui cu patru ani în urmă. Pe măsură ce programul a progresat în timpul zilei, participarea a crescut continuu până când 843 de congreșiști s-au adunat în sală.
Toată lumea a fost interesată de adunarea publică și s-a făcut multă publicitate pentru această adunare publică, în special sâmbătă după-amiază. Unii făceau lucrare cu reviste, iar alții

222


222
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


distribuiau pliante. Sa considerat a fi potrivit ca un frate brazilian să țină prelegerea publică; și cu siguranță a făcut o treabă bună în acea duminică după-amiază. Audiența de 1500 de persoane a acordat o atenție deosebită și a aplaudat adesea în timp ce își exprima punctele de vedere.
În timpul adunării a avut loc un serviciu de botez. Discursul a fost ținut în sala de adunări, dar botezul propriu-zis s-a făcut într-o piscină a unei asociații sportive nu departe de Santo Amaro. Piscina a fost oferită gratuit. Ca o adevărată dovadă a expansiunii, 74 de vestitori proaspăt consacrați au fost scufundați în 10 aprilie.
La sesiunea de încheiere a acestei adunări, la care a vorbit fratele Knorr, au fost 990 prezenți. Cei mai mulți dintre ei veniseră din partea de sud a țării, iar cei care locuiau în nord așteptau cu nerăbdare adunarea de la Rio de Janeiro. Câțiva din jumătatea de nord a țării au reușit să participe la adunarea din São Paulo, inclusiv frații O. Claus și C. Anderson, care sunt repartizați în São Salvador. Acești doi misionari, absolvenți ai Gilead, împreună cu un frate pionier brazilian, au călătorit aproximativ o mie de mile cu barca, trenul, autobuzul, mașina și camionul. Au pornit la adunare cu trei săptămâni înainte și au luat cu ei 600 de cărți legate și o mie de broșuri. Ei și-au planificat călătoria astfel încât să viziteze satele de-a lungul traseului, locuri care nu fuseseră niciodată servite cu mesajul Regatului. Experiențele pe care acești frați au avut de spus au fost cu adevărat palpitante și au arătat călăuzirea Domnului asupra eforturilor lor energice și a adevăratului lor spirit misionar. În timpul călătoriei, în fiecare oraș în care plănuiau să lucreze, a trebuit să-și găsească întotdeauna o casă unde să poată fi depozitată literatura și apoi să găsească locuri de cazare. Una dintre multele experiențe pe care le-au avut a fost aceasta:
Ajunși în oraș s-au dus la a patra casă de pe stradă și acolo au primit permisiunea de a-și păstra literatura. Unul dintre cei trei a rămas cu cărțile, în timp ce ceilalți doi s-au dus la o pensiune pentru a-și aranja cazarea pentru noapte. Cel care a rămas cu literatura le-a explicat oamenilor lucruri despre ceea ce făceau pionierii și a vrut să-și exprime aprecierea pentru că i s-a permis să păstreze literatura acolo peste noapte. Dar oamenii erau mai mult decât prietenoși; erau interesați de adevăr. Erau atât de interesați încât au spus că toți trei trebuie să se întoarcă la casa lor în acea noapte și să vorbească despre Scripturi. Ei nu și-au dat seama că frații călătoreau de zece zile și dormeau în camioane sau aproape oriunde se puteau odihni, precum și că depuneau mărturie și erau obosiți; frații au simțit că trebuie neapărat să se odihnească bine în noaptea aceea. Dar aici aceste suflete flămânde au vrut să li se vorbească; așa că pionierii s-au spălat și și-au luat ceva răcoritoare și toți trei s-au dus la casa persoanelor interesate, unde s-au adunat 14 persoane pentru a le asculta mesajul. S-au petrecut mai mult de două ore pentru această chemare și oamenii au insistat că frații trebuie să se întoarcă a doua zi pentru a explica mai multe. Dar frații au explicat că trebuie să se îndrepte spre sud pentru a ajunge la adunare. Cu toate acestea, oamenii interesați nu au acceptat altă cale... frații trebuie să se întoarcă după-amiaza să le predice. În cele din urmă, frații, văzând interesul autentic manifestat; au fost de acord. Duminică dimineața, pionierii au depus mărturie în oraș și au plasat 55 de cărți legate, împreună
cu multe broșuri, apoi după-amiaza s-au întors la casa oamenilor cu bunăvoință, unde fuseseră cu o seară înainte. Acolo s-au adunat peste 20 de persoane pentru că știau că mesajul este atât de bun. După această întâlnire, persoanele interesate au insistat că nu îi vor lăsa pe frați să plece până când nu le-au promis că se vor întoarce de la adunare în drum spre casă și îi vor organiza într-o companie.
Experiențe ca aceasta sunt viață pentru un misionar; iar să-i auzi pe frați relatând povestea, împreună cu toate celelalte experiențe ale călătoriei, a făcut ca cineva să-și aprecieze dragostea pentru „celelalte oi”, indiferent unde trăiesc sau cum trăiesc. În călătoria lor, greutățile au fost mari, dar cei trei frați au trecut în siguranță și au avut bucuria de a plasa aproape toate cele 600 de cărți legate și cele o mie de broșuri. Au vizitat numeroase sate și au găsit interes cu bunăvoință în toate. Așa că fratele Knorr a aranjat ca ei să facă o călătorie mult mai lentă, întorcându-se la casa lor misionară, pe același traseu. Ei vor organiza, fără îndoială, mai multe companii, iar apoi acestea vor fi deservite în mod regulat de un slujitor de circuit.
Această călătorie de trei săptămâni făcută de cei trei frați nu va fi niciodată uitată de ei și, așa cum a spus unul dintre ei, ei „au putut vedea că Domnul conduce pe tot drumul, pentru că atunci când am vrut să părăsim un oraș, Domnul ne-a făcut să rămânem acolo datorită faptului că acolo erau „oi” de hrănit. Unele orașe pe care am încercat să le ocolim pentru a economisi timp am fost forțați să le vizităm schimbând autobuzele sau mergând cu alte camioane și a trebuit să stăm peste noapte sau poate o zi întreagă. Aceste lucruri nu se potriveau cu planurile noastre, dar cu siguranță se potriveau cu aranjamentele pe care le avea Domnul pentru a hrăni „celelalte oi”, pentru că în fiecare caz în care planurile noastre au fost dejucate, am primit o binecuvântare bogată, deoarece predicat oriunde a trebuit să stăm”.
Multe experiențe similare ar putea fi relatate cu privire la minunata lucrare din Brazilia, dar acum trebuie să ne grăbim cu povestea noastră și să ajungem la adunarea de la Rio de Janeiro.
Marți dimineața am plănuit să plecăm din São Paulo cu Panair do Brasil, dar când am ajuns la aeroport am aflat, spre surprinderea noastră, că a fost o grevă și că nu zboară niciun avion PAB. Cu toate acestea, cu amabilitatea reprezentanților PAB am fost transferați la alte companii aeriene și apoi a trebuit să mergem la Rio prin Santos. Am fost repartizați la compania aeriană VASP și s-a dovedit a fi o călătorie palpitantă. După decolare, procedura obișnuită este de a câștiga altitudine și după ce ați atins câteva mii de metri vă îndreptați spre destinație. Dar pilotul a făcut o călătorie neobișnuită. Ne-am uitat pe ferestre și am văzut că eram la doar câteva sute de metri deasupra solului. Se părea că periam vârfurile copacilor și provocăm ondulații pe lacuri. Zburam sub nori și tavanul nu era foarte înalt în ziua aceea. Avionul s-a apropiat de acoperișul unei case ici și colo și am putut distinge trăsăturile copiilor care se jucau în apropiere. Autostrada de beton și-a făcut drum prin dealuri și dintr-o dată a părut că a dispărut împreună cu pământul în timp ce treceam peste ținuturile joase de coastă, unde munții coboară brusc până la nivelul mării. Nu am putut înțelege motivul pentru care pilotul a făcut asta, dar l-am întrebat mai târziu la Santos și am aflat că a primit permisiunea specială de la consiliul de aeronautică pentru a zbura jos până la Santos din cauza norilor

223


15 Iulie, 1949
Turnul de Veghe
223


grei deasupra noastră în acea zi. Am făcut zborul de la São Paulo la Santos, de aproximativ 60 de mile, în mai puțin de cincisprezece minute.
RIO DE JANEIRO
Aerodromul Santos este situat pe o insulă vizavi de oraș, dar în depărtare puteam vedea nave andocate în număr considerabil și orașul arăta de parcă ar fi fost construit pe o insulă cu un deal în mijloc. Aici era unul dintre centrele de transport de cafea din lume. Nu am stat mai mult de zece minute.
De la Santos, avionul s-a îndreptat peste ocean și în sus în nori. Ocazional vedeam o insulă sau o plajă de-a lungul coastei. După ceva mai mult de o oră norii au dispărut și acolo spre vest am putut vedea plaja curbată din Copacabana și apartamentele înalte și moderne. Și acolo era faimosul munte Pao de Acucar sau Sugarloaf, cunoscut în întreaga lume ca simbolul unuia dintre cele mai frumoase porturi din lume, Rio de Janeiro. Am zburat pe lângă Sugarloaf în timp ce am obținut vederea asupra portului și acolo, la poalele munților, se afla orașul întins Rio de Janeiro, cu numeroasele sale clădiri de birouri și apartamente moderne. Toate acestea au fost frumoase de văzut și foarte interesante, dar ceea ce ne-a interesat cel mai mult când am aterizat a fost dacă va fi cineva la aeroport să ne întâmpine. Ne-am bucurat că l-am avut alături pe fratele C. D. Leathco, slujitorul Filialei pentru Brazilia, pentru că știam că vorbește limba portugheză.
Spre bucuria noastră, l-am văzut pe Harry Black, un absolvent al Gilead și slujitor de circuit în Brazilia, apoi am văzut o mulțime de alte persoane. Existau fețe cunoscute printre frații care erau prezenți, fețele misionarilor care slujiseră bine în interesul Regatului la Rio de Janeiro. A trebuit să mergem o distanță bună de la avion până la clădirile aeroportului. Ne-am putut opri doar pentru o clipă, apoi am plecat spre Filială, care se află într-o altă zonă a orașului. Dar, din moment ce era 12 aprilie, momentul celebrării Memorialului morții lui Cristos, le-am spus tuturor că îi vom vedea mai târziu în acea zi.
În ultima călătorie făcută de fratele Knorr la Rio, el a slujit la o întâlnire în Sala Regatului cu un grup mic de 23 de vestitori. Acum, patru ani mai târziu, erau mai mult decât atâția la aeroport și ei au povestit despre cum se vor întâlni cele trei unități ale lor pentru celebrarea Memorialului. Compania a aranjat folosirea Liceului Literario Portugues de pe Largo da Carioca, pentru ca toți să sărbătorească împreună. Fratele Knorr a vorbit printr-un interpret. Sala era plină. Oamenii stăteau pe balcoanele construite în jurul părților laterale ale clădirii și mulți au fost nevoiți să stea pe culoarele sau la intrarea în hol. Toate au fost deservite de difuzoare. Când s-a făcut numărătoarea totală, 520 au participat la slujba Memorială și 26 s-au împărtășit. Ce creștere față de 23 de persoane de acum patru ani! Extinderea este în curs în Brazilia!
Zilele care au urmat au fost zile aglomerate, pentru că aici, la Rio, există un număr de misionari și, de asemenea, Filiala pentru Brazilia. O zi a fost petrecută în secțiunea Olaria din Rio cu misionarii la casa de acolo. Descoperiseră mult interes în acea secțiune, iar compania formată acolo creștea până la o dimensiune în care se putea descurca în mod adecvat cu munca; așa că s-au făcut planuri ca misionarii să se mute într-o altă parte a orașului. A fost bine să-i aud pe frați
vorbind portugheză cu persoane pe care le-au întâlnit; se străduiau din greu să stăpânească limba pentru a fi folosită în serviciul lui Dumnezeu.
Sambata dimineata avea sa inceapa a doua adunare zonală pentru tara. Câțiva dintre frații din São Paulo doreau să participe la două adunări, așa că ei, 150 dintre ei, au aranjat să vină la Rio. Aveau vagoane speciale atașate unuia dintre trenuri, care urmau vineri seara. Se simțeau foarte fericiti în călătoria lor, când au aflat că vor avea o întârziere considerabilă din cauza unei deraieri a trenului din fața lor. Asta ar însemna că ar întârzia multe ore să ajungă la Rio. Dar acești frați nu aveau de gând să-și piardă timpul. Dacă urmau să stea aproximativ cinci ore la o gară, aveau să folosească acele ore. Așa că, când trenul lor a tras în următoarea stație pentru a aștepta până când vagoanele vor fi puse înapoi pe șine și totul curățat, frații au început să facă publicitate verbal că va avea loc o prelegere la peronul gării în scurt timp. A fost selectat un frate care a ținut recent o cuvântare publică și toți pasagerii din tren au fost invitați să participe. Nu a trecut mult până când mulți dintre pasageri au fost pe peron, ascultând prelegerea fratelui și mulți dintre orășenii care se opriseră în gară au auzit și ei. Peste o sută au auzit discursul, iar în urma discursului s-a anunțat că oamenii ar putea obține literatură dacă sunt interesați. Un pionier a plasat zece cărți legate și multe broșuri, iar alți frați au plasat cantități mari de literatură. Unii dintre locuitori au spus că nu au auzit niciodată de asta înainte și că au vrut să știe cum ar putea afla mai multe. Numele și adresele lor au fost luate, iar acest lucru va oferi ocazia slujitorului de circuit să se oprească în acel oraș și să vadă ce poate face pentru a organiza o nouă companie, sau poate că atunci când sunt mai mulți pionieri înscriși în Brazilia, ei vor putea merge în acest oraș și să le ajute pe „celelalte oi”. Frații nu și-au dat seama că timpul trecea atât de repede și au fost foarte fericiți când au ajuns la miezul nopții la Rio.
Adunarea a început la Banda Portugal de pe bulevardul Av. Pres. Vargas. Sâmbătă dimineața, sala era deja plină cu 520 de persoane, toate pregătite să iasă în serviciu pe tere. Sălile mari sunt greu de găsit în Rio, așa că frații au făcut tot ce au putut cu ceea ce au avut. Până sâmbătă seara au umplut cumva 863 în hol.
Duminică dimineața a fost timpul alocat pentru serviciul de botez, iar 155 și-au simbolizat consacrarea, fiind scufundați pe o plajă de pe golf chiar lângă inima orașului. Mii de oameni mergeau pe una dintre străzile principale și astfel o mulțime considerabilă s-a adunat cu frații pentru a asista la scufundare.
Un frate care făcea pionierat în Brazilia a fost selectat să susțină prelegerea publică „Este mai târziu decât crezi!” Hala care urma să fie folosită se afla într-una dintre cele mai frumoase clădiri din Rio, Associacão Brasileira de Imprensa. Totul era din cele mai bune în acel loc. Era confortabil cu aer condiționat. Publicitatea fusese bine făcută, așa că sala s-a dovedit a fi prea mică; mulți au fost nevoiți să rămână în hol. Dar un total de 1.064 au participat. Aceasta a fost urmată de prelegeri adresate fraților, dar majoritatea celorlalți au rămas să asculte.
În acea seară, după discursul final al președintelui Societății, absolvenții Gilead care se aflau în țară au fost adunați împreună, 19 în grup. Unul a povestit

224


224
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.


despre faptul că la întâlnire veniseră vestitori din țara Amazonului din jurul Manáos; așa că majoritatea companiilor din țară fuseseră reprezentate la una dintre cele două adunări. A fost bine să aud despre experiențele lor și despre bucuria lor de a-L sluji pe Domnul în acea misiune străină.
Reflectând asupra lucrării minunate făcute aduce bucurie în inima oricui; căci în 1945 era o medie de 344 de editori și în luna martie 1949 s-a atins un nou vârf și anume 1.820 pentru toată Brazilia. Misionarii Gilead au făcut mult pentru a promova lucrarea din Brazilia, iar frații locali au cooperat admirabil. Spiritul de expansiune pe care misionarii îl au în inimile lor a fost preluat de vestitorii locali și de pionieri, astfel încât, uniți, mărșăluiesc înainte, îndrumând poporul către Semnal, Cristos Isus. Toți lucrează umăr la umăr ca un singur grup care promovează adevărata închinare. A fost o bucurie să fiu cu acești frați în Brazilia, pentru că zelul lor este cu adevărat mare. Scopul lor este de a ajunge la 2.000 de vestitori înainte de sfârșitul anului.
Ne-am trezit devreme luni dimineața să ne luăm rămas bun de la frații de la filială. Au fost foarte amabili cu noi în timpul șederii noastre și am apreciat foarte mult. Un frate ne-a dus cu mașina la stația Pan American Airways din inima orașului și, înainte să plecăm de acolo, unii dintre misionari au venit să-și i-a rămas bun. Apoi un autobuz ne-a dus la aerodromul Galeao, care este păzit îndeaproape de militari și restricționat civililor. La 9:15 s-a anunțat că vom pleca și ne pregăteam să ne urcăm în avion, când, spre surprinderea noastră, trei dintre frații brazilieni care ne-au ratat în centrul orașului au venit până la aeroport doar pentru a spune la revedere s-au grăbit și ne-au spus că cu siguranță îi vom vedea în orașul New York la congresul internațional din 1950. Abia a fost timp să spunem mai multe.
În câteva clipe am fost din nou în aer, zburând din nou peste frumosul oraș Rio de Janeiro. Am avut timp să aruncăm încă o privire lungă și apoi ne-am îndreptat spre nord, peste munții aspri și verzi care înconjoară portul de la Rio. În avion erau doar 7 pasageri, așa că aveam avionul aproape doar pentru noi. Zborul nostru a fost unul lung, pentru că prima escală urma să fie la Belém, pe râul Amazon. Am petrecut o oră la aeroportul de la Belém în acea după-amiază, un loc umed și fierbinte, dacă a fost vreunul. Orașul, peste care zburasem, nu semăna deloc cu Rio; era în cea mai mare parte alcătuită din căsuțe mici cu acoperiș de tablă pe stâlpi de lemn. Înainte să plecăm a început să plouă, ceea ce este destul de comun acolo.
NETHERLANDS GUlANA
Ploaia a continuat tot drumul de atunci înainte. Am aterizat pe întuneric pe aeroportul din Cayenne, Guyana Franceză. Am putut simți mirosul de spray de insecte când am intrat în sala de așteptare, așa că nu am fost deloc deranjați de țânțari. Se făcea târziu și ne-am bucurat să decolăm spre destinația noastră, Zandery Field, Surinam. În aproximativ o oră eram acolo. În afara clădirii aeroportului stăteau mulți oameni, dar nu puteam vedea cine erau. Când l-au observat pe fratele Knorr, mulți dintre ei au izbucnit în cântec și am recunoscut imediat un cântec al Regatului și am știut că unii dintre frați erau la îndemână. După ce am trecut prin rutina vamală și de imigrare, am descoperit că 40 de frați veniseră cu un autobuz multele mile până la
aerodrom. În autobuz era loc și pentru noi, așa că ne-am simțit bine mergând în oraș. Frații cântau, uneori în engleză și alteori în olandeză. Ei aduseseră mâncare și asta, împreună cu cântatul, făceau că călătoria de aproximativ o oră să pară scurtă. Frații au arătat mare entuziasm și bucurie.
Urma să fim în colonia olandeză Surinam doar trei zile, iar două dintre ele urmau să fie implicate în congres. Există o filială și o casă misionară în Paramaribo, capitala coloniei, și am fost invitați să stăm cu frații de acolo. Paramaribo se află la doar câțiva metri deasupra nivelului mării sau al râului, iar atunci când plouă, apa nu se retrage repede. S-a întâmplat să fim acolo în sezonul ploios al anului. Dar nu a plouat toată ziua, așa că frații au putut să meargă înainte în lucrarea de publicitate, povestind despre ședința publică care va avea loc pe 20 la Teatrul Bellevue la ora 17:30.
Paramaribo este un oraș foarte interesant. Există popoare de multe națiuni și rase care trăiesc acolo. Pe lângă olandezi, există negri, javanezi, indieni și chinezi. A fost bine să-i văd pe câțiva dintre vestitorii ai căror părinți veniseră din India britanică, dintre care unul a fost scufundat în timpul adunării. Ne-a făcut plăcere să fim cu acești frați și să vedem cum ei, deși erau de diferite națiuni și rase, păreau să se potrivească perfect în unitatea spiritului. Ei s-au alăturat în serviciul de teren și în publicitate cu pancarte și biciclete; și astfel toată lumea din oraș era conștientă de faptul că congresul era în sesiune.
Programul pentru adunare lor a fost unul interesant. Totul a fost în limba olandeză, cu excepția unei singure vorbiri care a fost ținută în talkee-talkee. Toți absolvenții Gilead au prezentat experiențe sau discursuri și a fost îmbucurător să-i aud vorbind în limba olandeză, arătând că au depus mult efort pentru a învăța limba, astfel încât să poată fi în măsură să slujească poporului din acea țară. Au fost 85 de persoane prezente în timpul adunării. Mai mulți au fost scufundați.
Acesta fiind sezonul ploios, au fost averse abundente de ploaie pe tot parcursul zilei. Acest lucru a interferat oarecum cu prezența la ședința publică, care a avut loc la 17:30 în Teatrul Bellevue, lângă care se afla locul de vot pentru alegerile care aveau loc în acea zi. Dar 200 de persoane au fost prezente. S-a observat cât de mult au apreciat mesajul, pentru că au acordat o atenție sporită. Fratele Knorr a lansat noua broșură în limba olandeză, „Regatul lui Dumnezeu este aproape”. Frații au apreciat foarte mult acest lucru, pentru că au puține publicații în acea limbă. Unul dintre absolvenții Gilead a acționat ca interpret și s-a descurcat foarte bine.
După întâlnirea publică, frații s-au întors la Sala Regatului și acolo 92 au auzit ultimele sesiuni ale adunării. Aceștia și-au exprimat aprecierea pentru vizita președintelui Societății, pentru că i-a ajutat cu multe dintre problemele companiei lor. Numărul de vestitori din Surinam a crescut de la 21 la 90 în ultimii trei ani și s-au făcut aranjamente pentru a ajuta la îmbunătățirea lucrării în acea țară. Mai sunt multe de făcut, iar misionarii care sunt acolo fac tot ce pot în aceste circumstanțe. Toți sunt siguri că se vor face progrese mai mari în cursul anului viitor.
Adus de la „https://ro.jwunited.org/index.php?title=Semnul_Că_Mesia_este_Prezent&oldid=6346”