Această pagină nu a fost verificată
212
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.
Nu, doar pentru trei zile. El era prea prețios ca să-l piardă din universul lui Dumnezeu. De asemenea, de ce ar trebui să-și dovedească dreptul la regatul ceresc iar apoi să nu aibă niciodată viață pentru a se bucura de puterea Regatului? O astfel de cale credincioasă ca a lui a cerut cea mai mare răsplată pe care Dumnezeu Atotputernicul i-o putea oferi și pe care Dumnezeu i-o făgăduise. El se golise de toate lucrurile cerești pentru a coborî și a se naște om perfect. Răsplata cerea, nu, nu doar drepturile și poziția cerească la viață pe care le avusese înainte de a se smeri pentru a deveni trup și sânge. O reintegrare în ceea ce avusese înainte nu ar fi o recompensă, ci ar fi simplu justiție. O răsplată ar fie înălțat mai sus decât a fost vreodată și să-i fie lărgite drepturile la viață, conferindu-i o natură nemuritoare, imortalitate, incoruptibilitate. Așadar, Dumnezeul Preaînalt L-a înălțat pe Fiul credincios, ridicându-l din moarte ca o creatură spirituală glorioasă, cu puterea unei vieți nesfârșite în ceruri și într-o poziție cerească mai înaltă, alături de cea a Dumnezeului Suprem însuși.
6 Până atunci, omenirea nu se rugase lui Dumnezeu în numele Fiului Său Isus Cristos și nu-și plecase genunchii în rugăciune către El în numele Fiului Său și nu mărturisese acest Fiu ca Domn sau Stăpân al lor. Dar acum, datorită exaltării Fiului deasupra poziției sale cerești anterioare, toată omenirea care dorește viața eternă trebuie să facă acest lucru. Mărturisind o asemenea exaltare ca răsplată a sa, Scriptura continuă spunând: „De aceea Dumnezeu l-a exaltat atât de mult și i-a dat numele mai presus de toți ceilalți, pentru ca în numele lui Isus să îngenuncheze toți, în cer și pe pământ și în lumea de jos, și toți să recunoască pe Isus Cristos ca Domn și astfel să slăvească pe Dumnezeu Tatăl.” (Filipeni 2:9-11, An Amer. Trans.) În ciuda acestei exaltări, el încă poartă titlul „Fiul omului”. Nu că și-ar mai avea încă umanitatea în cer (o imposibilitate!), ci că și-a câștigat acest titlu prin cursul său credincios, iubitor. Acesta servește pentru a-l identifica drept Singurul și doar Singurul care a urmat un astfel de curs. Profeția divină i-a dat un astfel de titlu cu mult înainte de nașterea lui umană și, în împlinirea tuturor acestor profeții, titlul i se aplică lui. Mai degrabă decât o umilire, titlul amintește cum și-a câștigat exaltarea.
REVENDICAT
7 Înainte de a se înălța la cer pentru a intra în starea sa exaltată, Fiul omului și-a mângâiat discipolii loiali cu asigurarea că el va veni din nou. Paragrafele de mai sus și toate argumentele din articolele precedente ale acestei serii arată clar că, atunci când vine din nou, o face în spirit și, prin urmare, a doua sa prezență trebuie să fie nevăzută oamenilor. De data aceasta el vine în glorie și nu pentru a se umili din nou în formă umană. rin urmare, nu se poate aștepta ca ochii oamenilor să vadă direct ceea ce profeția
lui Daniel a prezis cu privire la venirea lui. Nu mai mult decât ne-am putea aștepta ca ochii noștri să-l vadă pe Iehova Dumnezeu însuși pe tronul său ceresc. Visul profetic pe care Daniel la avut a arătat mai întâi timpurile stăpânirii neamurilor peste pământ de către guvernele politice bestiale, în special puterile sau imperiile mondiale dominatoare. Când se împlinește timpul permisiunii de a guverna pământul fără întrerupere divină, vine ceasul ca Dumnezeul Etern să-i judece cu privire la modul în care au condus omenirea și să execute judecata pe care el o dă. Deschizând ochii înțelegerii noastre pentru a vedea lucruri pe care nu le-am putea vedea niciodată cu ochiul uman liber, profeția lui Daniel descrie acest moment critic din istoria acestor puteri mondiale bestiale, spunând:
8 „Am privit până când tronurile au fost coborâte și Cel Antic de zile s-a așezat, a cărui haine erau albe ca zăpada, iar părul capului său ca lâna pură: tronul său era ca flacăra de foc, iar roțile acestuia ca focul arzător. Un râu de foc curgea și ieșea dinaintea sa. O mie de mii îi slujeau și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea sa. Judecata a fost pregătită și au fost deschise cărțile. Am continuat să privesc din cauza vocii marilor cuvinte spuse de corn [al celei de-a patra fiară]: am privit mai mult până când fiara a fost omorâtă, iar corpul său distrus și dat flăcării care ard. Cu privire la restul fiarelor, lor le-a fost luată stăpânirea: totuși viața lor le-a fost prelungită pentru o perioadă și un timp. Am văzut în viziunile din timpul nopții și iată unul ca Fiul omului a venit cu norii cerului și a venit la Cel Antic de zile, iar ei l-au adus înainte sa. Acolo i s-a dat stăpânire, glorie și un regat, ca toate popoarele, națiunile și limbile să-i slujească: stăpânirea sa este o stăpânire veșnică care nu va trece, iar regatul său nu va fi distrus.” -- Dan. 7: 9-14.
9 Observați acea venire a Fiului omului în regatul său. Aceasta denotă momentul celei de-a doua veniri a sa și, prin urmare, începutul celei de-a doua prezențe sau parousía. Cu aproximativ șaptezeci de ani înainte ca Daniel să aibă acest vis în Babilon, cetatea Ierusalimului fusese distrusă de împăratul babilonian Nebucadnețar. Ierusalimul fusese locația templului tipic al lui Iehova și unde regii din linia lui David stătuseră „pe tronul lui Iehova” ca reprezentanți ai Săi. Dar înainte de distrugerea Ierusalimului și de răsturnarea puterilor active ale regelui din linia lui David, Iehova Dumnezeu l-a inspirat pe profetul său Ezechiel să-i spună regelui condamnat: „Așa vorbește Domnul Iehova: Îndepărtați mitra și luați coroana; nu va mai fi la fel; exaltă ceea ce este jos și înjosește ceea ce este sus. Îl voi răsturna, îl voi răsturna, îl voi răsturna; iar aceasta nu va mai
