Această pagină nu a fost verificată
15 Iulie, 1949
Turnul de Veghe
223
grei deasupra noastră în acea zi. Am făcut zborul de la São Paulo la Santos, de aproximativ 60 de mile, în mai puțin de cincisprezece minute.
RIO DE JANEIRO
Aerodromul Santos este situat pe o insulă vizavi de oraș, dar în depărtare puteam vedea nave andocate în număr considerabil și orașul arăta de parcă ar fi fost construit pe o insulă cu un deal în mijloc. Aici era unul dintre centrele de transport de cafea din lume. Nu am stat mai mult de zece minute.
De la Santos, avionul s-a îndreptat peste ocean și în sus în nori. Ocazional vedeam o insulă sau o plajă de-a lungul coastei. După ceva mai mult de o oră norii au dispărut și acolo spre vest am putut vedea plaja curbată din Copacabana și apartamentele înalte și moderne. Și acolo era faimosul munte Pao de Acucar sau Sugarloaf, cunoscut în întreaga lume ca simbolul unuia dintre cele mai frumoase porturi din lume, Rio de Janeiro. Am zburat pe lângă Sugarloaf în timp ce am obținut vederea asupra portului și acolo, la poalele munților, se afla orașul întins Rio de Janeiro, cu numeroasele sale clădiri de birouri și apartamente moderne. Toate acestea au fost frumoase de văzut și foarte interesante, dar ceea ce ne-a interesat cel mai mult când am aterizat a fost dacă va fi cineva la aeroport să ne întâmpine. Ne-am bucurat că l-am avut alături pe fratele C. D. Leathco, slujitorul Filialei pentru Brazilia, pentru că știam că vorbește limba portugheză.
Spre bucuria noastră, l-am văzut pe Harry Black, un absolvent al Gilead și slujitor de circuit în Brazilia, apoi am văzut o mulțime de alte persoane. Existau fețe cunoscute printre frații care erau prezenți, fețele misionarilor care slujiseră bine în interesul Regatului la Rio de Janeiro. A trebuit să mergem o distanță bună de la avion până la clădirile aeroportului. Ne-am putut opri doar pentru o clipă, apoi am plecat spre Filială, care se află într-o altă zonă a orașului. Dar, din moment ce era 12 aprilie, momentul celebrării Memorialului morții lui Cristos, le-am spus tuturor că îi vom vedea mai târziu în acea zi.
În ultima călătorie făcută de fratele Knorr la Rio, el a slujit la o întâlnire în Sala Regatului cu un grup mic de 23 de vestitori. Acum, patru ani mai târziu, erau mai mult decât atâția la aeroport și ei au povestit despre cum se vor întâlni cele trei unități ale lor pentru celebrarea Memorialului. Compania a aranjat folosirea Liceului Literario Portugues de pe Largo da Carioca, pentru ca toți să sărbătorească împreună. Fratele Knorr a vorbit printr-un interpret. Sala era plină. Oamenii stăteau pe balcoanele construite în jurul părților laterale ale clădirii și mulți au fost nevoiți să stea pe culoarele sau la intrarea în hol. Toate au fost deservite de difuzoare. Când s-a făcut numărătoarea totală, 520 au participat la slujba Memorială și 26 s-au împărtășit. Ce creștere față de 23 de persoane de acum patru ani! Extinderea este în curs în Brazilia!
Zilele care au urmat au fost zile aglomerate, pentru că aici, la Rio, există un număr de misionari și, de asemenea, Filiala pentru Brazilia. O zi a fost petrecută în secțiunea Olaria din Rio cu misionarii la casa de acolo. Descoperiseră mult interes în acea secțiune, iar compania formată acolo creștea până la o dimensiune în care se putea descurca în mod adecvat cu munca; așa că s-au făcut planuri ca misionarii să se mute într-o altă parte a orașului. A fost bine să-i aud pe frați
vorbind portugheză cu persoane pe care le-au întâlnit; se străduiau din greu să stăpânească limba pentru a fi folosită în serviciul lui Dumnezeu.
Sambata dimineata avea sa inceapa a doua adunare zonală pentru tara. Câțiva dintre frații din São Paulo doreau să participe la două adunări, așa că ei, 150 dintre ei, au aranjat să vină la Rio. Aveau vagoane speciale atașate unuia dintre trenuri, care urmau vineri seara. Se simțeau foarte fericiti în călătoria lor, când au aflat că vor avea o întârziere considerabilă din cauza unei deraieri a trenului din fața lor. Asta ar însemna că ar întârzia multe ore să ajungă la Rio. Dar acești frați nu aveau de gând să-și piardă timpul. Dacă urmau să stea aproximativ cinci ore la o gară, aveau să folosească acele ore. Așa că, când trenul lor a tras în următoarea stație pentru a aștepta până când vagoanele vor fi puse înapoi pe șine și totul curățat, frații au început să facă publicitate verbal că va avea loc o prelegere la peronul gării în scurt timp. A fost selectat un frate care a ținut recent o cuvântare publică și toți pasagerii din tren au fost invitați să participe. Nu a trecut mult până când mulți dintre pasageri au fost pe peron, ascultând prelegerea fratelui și mulți dintre orășenii care se opriseră în gară au auzit și ei. Peste o sută au auzit discursul, iar în urma discursului s-a anunțat că oamenii ar putea obține literatură dacă sunt interesați. Un pionier a plasat zece cărți legate și multe broșuri, iar alți frați au plasat cantități mari de literatură. Unii dintre locuitori au spus că nu au auzit niciodată de asta înainte și că au vrut să știe cum ar putea afla mai multe. Numele și adresele lor au fost luate, iar acest lucru va oferi ocazia slujitorului de circuit să se oprească în acel oraș și să vadă ce poate face pentru a organiza o nouă companie, sau poate că atunci când sunt mai mulți pionieri înscriși în Brazilia, ei vor putea merge în acest oraș și să le ajute pe „celelalte oi”. Frații nu și-au dat seama că timpul trecea atât de repede și au fost foarte fericiți când au ajuns la miezul nopții la Rio.
Adunarea a început la Banda Portugal de pe bulevardul Av. Pres. Vargas. Sâmbătă dimineața, sala era deja plină cu 520 de persoane, toate pregătite să iasă în serviciu pe tere. Sălile mari sunt greu de găsit în Rio, așa că frații au făcut tot ce au putut cu ceea ce au avut. Până sâmbătă seara au umplut cumva 863 în hol.
Duminică dimineața a fost timpul alocat pentru serviciul de botez, iar 155 și-au simbolizat consacrarea, fiind scufundați pe o plajă de pe golf chiar lângă inima orașului. Mii de oameni mergeau pe una dintre străzile principale și astfel o mulțime considerabilă s-a adunat cu frații pentru a asista la scufundare.
Un frate care făcea pionierat în Brazilia a fost selectat să susțină prelegerea publică „Este mai târziu decât crezi!” Hala care urma să fie folosită se afla într-una dintre cele mai frumoase clădiri din Rio, Associacão Brasileira de Imprensa. Totul era din cele mai bune în acel loc. Era confortabil cu aer condiționat. Publicitatea fusese bine făcută, așa că sala s-a dovedit a fi prea mică; mulți au fost nevoiți să rămână în hol. Dar un total de 1.064 au participat. Aceasta a fost urmată de prelegeri adresate fraților, dar majoritatea celorlalți au rămas să asculte.
În acea seară, după discursul final al președintelui Societății, absolvenții Gilead care se aflau în țară au fost adunați împreună, 19 în grup. Unul a povestit
