Literatură:Stăpânirile cele mai înalte/Viermii care nu mor

De la Ro JW United
Versiunea din 17 august 2019 11:55, autor: Administrator (Discuție | contribuții) (Pagină nouă: <pages index="The-higher-powers.pdf" from=12 to=15 header=1/>)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Jump to navigation Jump to search
 

172



la masa Mea și să stați pe scaune de domnie, ca să judecați pe cele doisprezece seminții ale lui Israel". Ce promisiune extraordinară! în felul acesta vedem că a lua parte la masa Domnului acum în mod credincios ne va da dreptul să sărbătorim cu El în împărăție, ceea ce înseamnă că vom avea parte de toate binecuvântările și lucrările împărăției. Toate celelalte mese sunt descrise de profetul Isaia (capitolul 28, versetul 8) după cum urmează: „Toate mesele sunt pline de vărsături murdare și nu mai este nici un loc curat". Vărsăturile murdare de pe masa Diavolului constau în doctrine false și defăimătoare, blasfemii împotriva lui Iehova Dumnezeu și contestări ale inspirației și acurateței Cuvântului Său.

VIERMI CARE NU MOR Șl FOC CARE NU SE STINGE

[lectură radio de treizeci de minute]

La Marcu 9:47 citim: „Și dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în împărăția iui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în focul gheenei, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge". Isus a spus aceste cuvinte discipolilor Săi, și nu mulțimii. Ele sunt un avertisment pentru cei care au intrat într-un legământ cu Domnul, că există pericolul ca ei să piardă împărăția lui Dumnezeu. Pentru a înțelege aceste cuvinte este foarte necesar ca noi să prindem cugetul că Biblia n-a fost scrisă pentru păcătoși, ci pentru copiii consacrați ai lui Dumnezeu, adevărata Biserică. Apostolul Pavel atrage atenția asupra acestui fapt, zicând: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ... ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit." (2Timotei 3:16, 17) Când Isus vorbea în prezența mulțimii, El vorbea întotdeauna în pilde și este scris că „nu le vorbea deloc fără pilde". (Mat. 13:34). Discipolii l-au întrebat pe Isus de ce le vorbea mulțimilor în pilde. Răspunsul Său a fost: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele împărăției cerurilor, iar lor nu le-a fost dat." - Matei 13:10, 11. Deoarece există pericolul de a pierde împărăția cerului și de a fi aruncat în iazul de foc care nu se va stinge niciodată și unde viermii nu vor muri niciodată, cei care îl iubesc pe Domnul și încearcă să- 1 facă voia, vor fi nerăbdători să cunoască însemnătatea acestui text. Acei oameni care cred în chinul veșnic au înțeles greșit acest text, aplicându-l la un iaz literal de foc și pucioasă, unde oamenii răi sunt chinuiți veșnic. într- adevăr, acesta este folosit adesea ca unul din texte pentru a dovedi adevărat chinul veșnic. Este ciudat cum devine o doctrină falsă așa de înrădăcinată în mintea celui care se agață de ea cu stăruință, indiferent cât de irațională este. De exemplu, se pare că niciodată nu le trece prin minte celor care cred în chinul veșnic că, dacă acesta ar fi un adevărat iaz cu foc și pucioasă, viermii n-ar putea trăi nici măcar o clipă în el. De asemenea, se pare că niciodată nu le trece prin minte că, dacă aceștia ar fi viermi literali, care n-ar muri niciodată, atunci acești viermi ar fi nemuritori, căci nemurire înseamnă ceea ce nu poate muri. Este imposibil ca cineva să aibă o înțelegere logică a acestui text atâta timp cât el crede în chinul veșnic. Un alt lucru care ajută la ascunderea adevăratului înțeles al textului este traducerea greșită a cuvântului, anume a cuvântului grecesc tradus „iazul de foc". Cuvântul nu înseamnă iaz de foc și niciodată n-ar fi trebuit să fie tradus așa. în grecește, cuvântul este gheena care, tradus corect, înseamnă „valea fiului lui Hinom". Cuvântul ebraic sheol din Vechiul Testament și cuvântul grecesc hades din Noul Testament sunt traduse în mod potrivit „iad", deoarece cuvântul „iad" înseamnă „mormânt". Dar acest cuvânt gheena nu se găsește deloc în Vechiul Testament și se găsește numai de unsprezece ori în Noul Testament. El este tradus greșit „iad" și „iazul de foc". Traducătorii credeau în chinul veșnic și au fost doritori să găsească ceva pentru a le sprijini teoria nescripturală și astfel au făcut această traducere greșită, sperând probabil că oamenii nu vor descoperi niciodată faptul că au fost păcăliți. Nu există nici o scuză pentru această traducere greșită, căci oricine de pe pământ care înțelege greaca știe foarte bine că gheena înseamnă „valea fiului lui Hinom". Aceasta înseamnă că un om pe nume Hinom a trăit în Ierusalim sau aproape de el și deținea o vale chiar lângă zidurile cetății. Acest Hinom avea un fiu al cărui nume nu este cunoscut. El a murit și i-a lăsat fiului său o moștenire, iar aceasta cuprindea această vale. După aceasta, valea a fost numită „valea fiului Iui Hinom". Este imposibil ca o persoană, prin orice mijloace, să facă gheena să însemne chinul veșnic, sau iazul de foc și pucioasă, ori suferință sau durere, sau ceva înrudit cu acestea. Acum, să citim versetul în traducerea lui corectă. „Este mai bine pentru tine să intri în împărăția lui Dumnezeu cu un singur ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în valea fiului Iui Hinom; unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge". Pentru a prinde cugetul pe care Isus îl avea în minte când a declarat aceste cuvinte, este necesar să știm pentru ce era folosită această vale. Istoria relatează că ea era folosită în scopul arderii sau distrugerii tuturor stârvurilor și gunoaielor}}

173



din cetatea Ierusalim. Aceasta era o vale adâncă, cu o pantă mare și abruptă la marginea Ierusalimului. Acolo erau arse nu numai toate reziduurile și gunoaiele, ci în această vale erau aruncate pentru a fi nimicite cadavrele animalelor moarte, ca de pildă pisici, câini, cai. Decretul cetății era ca nimic ce avea viață să nu fie aruncat în vale. Astfel, vedem că aceasta nu putea reprezenta în vreun fel chinul veșnic, deoarece nimic ce avea viață nu a fost vreodată aruncat în ea. Istoria ne mai spune că trupurile moarte ale celor mai răi criminali nu aveau parte de o înmormântare potrivită și erau de asemenea aruncate în această vale, iar acolo erau complet distruse. Pentru a distruge acest gunoi și aceste cadavre, acolo era mereu păstrat un foc arzând. Multe orașe din Statele Unite au astfel de locuri în prezent pentru distrugerea gunoiului din oraș. Fiecare a fost de obicei o vale sau o depresiune. Cadavrele și alte reziduuri aruncate în aceste văi ar fi dat naștere la epidemii, așa că se obișnuia să se împrăștie pucioasă peste acestea, care servea nu numai ca dezinfectant, dar și grăbea distrugerea cadavrelor, deoarece pucioasa arde mai distructiv decât orice altă substanță cunoscută. Acest foc nu era lăsat să se stingă. A stinge un foc înseamnă a-l opri cu forța. Când un foc arde tot și se trece pentru motivul că nu mai este nimic de ars, acel foc nu este un foc care nu se stinge. Să se observe că atunci când Isus a vorbit despre 'focul care nu se stinge niciodată', EI n-a vrut să spună că acel foc nu se va trece niciodată, ci că nimănui nu i se va da voie să-l oprească, să-l stingă. Astfel, vedem că acest foc ilustrează nimicirea completă a ceea ce a fost pus în foc și în felul acesta devine cea mai bună ilustrație posibilă a „nimicirii veșnice" a tuturor păcătoșilor cu voia care vor fi nimiciți în moartea a doua. Acest foc care nu se stinge niciodată este același lucru cu iazul de foc și pucioasă amintit de mai multe ori în Apocalipsa. Și, în limbajul cel mai adevărat, iazul de foc și pucioasă este declarat a fi „moartea a doua". - Apocalipsa 20:14; 21:8. Acum observați faptul că sheol din Vechiul Testament și hades din Noul Testament, traduse amândouă corect „iad" și „mormânt", se referă la moartea adamică, în timp ce gheena, din Noul testament, este un simbol sau o ilustrație a morții a doua, care înseamnă nimicire veșnică sau anihilare. Care este diferența dintre moartea adamică și moartea a doua? Răspunsul este că moartea adamică înseamnă nimicire temporară, asemănată cu adormirea, deoarece o persoană care doarme, în majoritatea cazurilor se trezește. Multe texte vorbesc despre moartea adamică ca despre somn. Moartea a doua nu este numită niciodată adormire, pentru motivul că din această moarte nu există nici o trezire, nici măcar o promisiune sau vreo speranță de înviere pentru cei care merg în ea. Ei sunt nimiciți complet și pentru totdeauna, iar apostolul vorbește despre aceasta ca despre nimicirea veșnică. Pe de altă parte, toți care mor de moartea adamică și merg în sheol sau hades MOV fi treziți. Vrem să dovedim această afirmație din urmă. în Psalmul 49:1 5 citim: „Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuința morților". Cuvântul tradus „locuința morților" este sheol și nota marginală îl traduce „iad", lată aici o afirmație clară că oamenii care se află în iad vor fi răscumpărați din el. Când Isus a murit, El a fost în iad pentru trei zile și Petru ne spune că Dumnezeu nu l-a lăsat sufletul în iad, ci L-a înviat din morți. (Fapte 2:31, 32). Din nou, în Apocalipsa 20:13 citim: „Moartea și iadul au dat înapoi pe morții care erau în ele". în toate aceste cazuri cuvântul „iad" este sheol sau hades, și nu gheena. Acum să vedem ce se înțelege prin cuvintele textului nostru. „Dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate- I; este mai bine pentru tine să intri în împărăția lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în focul gheenei". în 1 Ioan 2:16 citim: „Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci de la lume". Așa cum este folosit aici, cuvântul „lume" înseamnă organizația Diavolului; deci pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții își au originea de la Diavol și nu plac Tatălui. Pofta ochilor se referă la acele lucruri pe care le vedem cu ochii noștri și le poftim sau le dorim, lucruri care dacă le-am obține nu ar plăcea lui Dumnezeu și ne-ar împiedica să obținem împărăția. Să examinăm unele din întrebuințările acestui cuvânt „poftă", așa cum ne este dat în Cuvântul lui Dumnezeu. Copiii lui Israel au simțit o poftă de carne în timp ce rătăceau prin pustiu și Dumnezeu le-a dat să mănânce prepelițe. (Numeri 11:4) Isus și-a avertizat urmașii să nu se uite după o femeie pentru a o pofti. (Matei 5:28) Din nou, în Iacov 4:5 citim: „Spiritul care locuiește în noi poftește cu invidie". Astfel, vedem că invidia este pofta. De asemenea, în 1 Timotei 6:9 se găsesc aceste cuvinte: „Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite, ... căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor". Iar în 2 Timotei 4:3 citim: „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători după poftele lor". Acum, ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă că va veni timpul când oamenii se vor împotrivi cu încăpățânare adevărului, nu-l vor asculta și vor pofti după sau vor dori învățători care să le predice ceea ce vor ei să audă, învățători ale căror urechi doresc să știe ce vor ascultătorii lor să le fie predicat, și care nu vor predica altfel de frică să nu-și piardă salariile. Acum avem o excelentă idee despre ce înseamnă cuvântul „poftă".}}

174



Acesta înseamnă să dorești ceva într- un mod egoist și „pofta ochilor" înseamnă o dorință după acele lucruri pe care le vedem, care par a fi de dorit, și totuși sunt interzise. în felul acesta suntem pregătiți să înțelegem afirmația: „dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l". Aceasta înseamnă că dacă noi vedem ceva pe care îl dorim și-l râvnim, și totuși este interzis, sau pe care nu-l putem avea decât prin mijloace egoiste sau rele, atunci noi trebuie să renunțăm la acest lucru. De ce să renunțăm astfel? Răspunsul este: Deoarece, a-l câștiga sau a-l obține pe căi ilegale sau nedrepte, înseamnă egoism și cu siguranță ne va face să pierdem împărăția. De aceea, într-un limbaj simbolic, vorbim despre ochi că ne face să cădem în păcat. Acesta devine un păcat pentru noi, deoarece se uită după ceva cu o dorință egoistă de a-l poseda. Este mult mai bine ca noi să tăiem aceste dorințe egoiste și să ne refuzăm satisfacția lor, decât să pierdem împărăția, așa cum zicea Domnul: 'Este mai bine pentru tine să te lepezi de tine în felul acesta decât să fii aruncat în nimicirea veșnică, unde viermele nu moare și focul nu se stinge'. Așa cum focul literal din valea fiului lui Hinom distrugea complet orice lucru care era aruncat în ea, tot la fel orice persoană care trăiește în mod egoist pentru propria ei satisfacție va fi nimicită complet în cele din urmă în moartea a doua. Nici unei persoane din cer sau de pe pământ nu i se va permite să stingă acest foc sau să-l oprească în vreun mod; el trebuie să- și împlinească scopul. Dar ce se poate spune despre cealaltă parte a textului, anume: „unde viermele nu moare?" Oricine ar trebui să vadă că, dacă ar fi adevărat chinul veșnic și un iaz de foc literal, viermii n-ar putea trăi o singură clipă în el. Este complet irațional să asociezi acești viermi cu chinul veșnic sau cu focul. Dar ce înseamnă aceasta? Trebuie să existe o explicație potrivită și logică. Deoarece am aflat că „focul" este un simbol sau o ilustrație, este deci rațional să credem că și „viermele" este tot o ilustrație. Dacă este așa, ce ilustrează el? Referitor la deșeurile aruncate în acea vale, istoria relatează că nici o vietate n-a fost aruncată vreodată în ea, contrazicând astfel teoria chinului veșnic. Istoria relatează în continuare că hoiturile animalelor, precum și trupurile celor mai periculoși criminali, după execuție, nu aveau parte de o înmormântare și erau aruncate în această vale și nimicite la fel ca gunoiul. Unele din aceste cadavre se agățau de stânci sau de copaci și nu ajungeau niciodată în foc, iar viermii le devorau complet, ilustrând astfel același lucru ca focul, anume nimicirea. Viermii distrugeau ceea ce nu distrugea focul. Dar ce este cu viermii care nu mor? Cugetul este exact același cu cel al focului care nu se stinge. Atâta timp cât exista vreun cadavru aruncat din care să se hrănească, viermii nu mureau. Toți am văzut cazuri de viermi, consumând pur și simplu un cadavru într-un timp foarte scurt; iar apoi viermii dispăreau cu toții și nimeni nu știe unde se duceau. Acum, să citim din nou textul nostru: 'Este mai bine să renunți la toate acele lucruri pe care le poftim, care par de dorit și totuși sunt interzise, și să câștigi împărăția lui Dumnezeu, decât să te satisfaci cu aceste lucruri pentru câțiva ani și să mergi în nimicirea veșnică, ilustrată prin foc, care distruge orice lucru aruncat acolo, și prin viermele ce devorează cadavre'. Lucrul responsabil pentru această interpretare greșită este învățătura falsă că oamenii răi merg într-un loc al chinului în momentul morții și că ei sunt vii și conștienți. Crezând această minciună, deoarece este învățată de părinți și în școli și seminarii teologice, interpretatorii Bibliei s-au agățat de aceste afirmații și ilustrații cât se poate de simbolice și le-au denaturat, pentru a însemna ceva ce ele nu înseamnă și care contrazic direct alte afirmații clare, care nu sunt simbolice. Dați-ne voie să cităm câteva din multele afirmații clare din Scripturi care, într-un limbaj direct, resping teoria chinului veșnic. Ecleziastul 9:5 zice: „Cei morți nu știu nimic". Psalmul 145:20 zice: „DOMNUL păzește pe toți cei ce-L iubesc și nimicește pe toți cei răi". Iov 36:6 zice: „El nu lasă pe cel rău să trăiască". în 2Tesaloniceni 1:9 citim că cei răi „vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică"; și în armonie deplină cu toate aceste declarații este învățătura Bibliei despre „moartea a doua". Chiar faptul că există o moarte a doua este o tăgăduire incontestabilă a chinului veșnic. Faptul că urmează să fie o înviere a celor morți, atât a celor drepți cât și a celor nedrepți, este o altă tăgăduire mai accentuată a chinului veșnic. Acum, să observăm alte texte care conțin cuvântul „foc". Mulți oameni cred că fiecare text care conține acest cuvânt este o dovadă reală a chinului veșnic. în Matei 25:41 citim că Domnul nostru zice: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic care a fost pregătit Diavolului și îngerilor lui!" Acest text ne spune că cei care vor fi aruncați în foc sunt Diavolul și îngerii lui, urmașii sau aliații lui. Aceasta însemnă că toți, îngerii și oamenii, care în cele din urmă vor alege să-l urmeze pe Diavol în loc să-L urmeze pe Domnul, vor fi nimiciți. în armonie cu aceasta, Apocalipsa 20:10 zice: „Și Diavolul care-i înșela, a fost aruncat în iazul de foc și de pucioasă, unde este fiara și proorocul mincinos". Acum, observați ce spune acest text. El declară clar că Diavolul va fi aruncat în iazul de foc. Majoritatea creștinilor cred că Diavolul îi va arde și îi va chinui pe cei care vor fi atât de nenorocoși încât să meargă în acel „loc fierbinte". Dar ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă pur și simplu că Diavolul va fi nimicit. În armonie deplină cu}}

175



această afirmație sunt cuvintele apostolului înregistrate în Evrei 2:14: „Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca prin moarte să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe Diavol". Aici se găsește o afirmație clară că Diavolul va fi nimicit. Ce ușor este să înțelegem această chestiune când vedem că focul înseamnă nimicire și că nicăieri în Biblie el nu înseamnă stare conștientă sau chin. Un alt text, care a fost greșit înțeles și care a cauzat nenumărate strângeri de inimă, se găsește la Maleahi 4:1. Acesta zice: „Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toți cei trufași și toți cei răi vor fi ca miriștea; ziua care vine îi va arde, zice DOMNUL oștirilor, și nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură". în acest text cei trufași și toți cei răi sunt asemănați cu miriștea într-un foc și toată lumea știe că miriștea n-ar putea fi chinuită în foc, ci ar fi arsă imediat. Textul merge mai departe și spune că din cei răi nu va fi lăsat nimic, nici rădăcină, nici ramură. Cu siguranță îți trebuie o imaginație grozavă ca să faci un astfel de limbaj să însemne chinul veșnic. Acum să observăm cel de-al treilea verset al acestui capitol. El zice: „Și veți călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenușa sub talpa picioarelor voastre în ziua pe care o pregătesc Eu, zice DOMNUL oștirilor". Acesta este un alt text favorit ca dovadă pentru susținătorii teoriei chinului veșnic. Dar acesta spune clar că cei răi vor deveni cenușă sub talpa picioarelor celor drepți. Dumnezeu i-a spus lui Adam că el era țărână și, când a păcătuit, Dumnezeu i-a spus că el se va întoarce din nou în țărână. Tot așa, când cei răi vor fi nimiciți în moartea a doua, ei se vor fi întors în țărâna din care au fost luați și vor deveni ca și cenușa sub picioarele celor drepți. Numai un teolog ar putea citi „chin veșnic" în acest text. Să observăm acum și alte texte care folosesc cuvintele „foc" și „viermi" și care arată clar că ideea din spatele lor este nimicirea. Vorbind despre timpul când împărăția Domnului va fi întemeiată și toți oamenii vor veni și se vor închina înaintea Lui, profetul Isaia zicea: „Și când vor ieși vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri și focul lor nu se va stinge, și vor fi o pricină de groază pentru orice făptură." (Isaia 66:24) Observați cu atenție că textul zice că ei vor vedea trupurile moarte ale oamenilor. Faptul că sunt menționate trupuri moarte este dovada concluzivă că ei nu sunt vii și că nimic din ce avea viață nu a fost aruncat vreodată în valea fiului lui Hinom. Iov ne spune că el se aștepta să moară, că trupul său avea să fie distrus de viermi și aștepta să se întoarcă din nou pe pământ și să privească gloria Domnului pe un pământ adus la perfecțiune. Citez: „Chiar dacă mi se va nimici pielea și chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuși pe Dumnezeu." - Iov 19:26. Din nou, la Iov 21:23-26 citim: „Unul moare în mijlocul propășirii, păcii și fericirii ... Altul moare cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire și amândoi adorm în țărână, amândoi sunt mâncați de viermi". Iarăși, în Iov 24:19, 20, citim: „Cum sorb seceta și căldura apele zăpezii, așa înghite locuința morților pe cei ce păcătuiesc ... Viermii se ospătează cu el, nimeni nu-și mai aduce aminte de el". În felul acesta vedem clar că focul care nu se stinge și viermele care nu moare sunt pur și simplu ilustrații folosite de scriitori inspirați pentru a ilustra minții pedepsirea celor răi, despre care Dumnezeu ne spune în mod repetat că este nimicirea veșnică, și nu chinul veșnic. Când ilustrează moartea sau nimicirea din care va fi o înviere, scriitorii Vechiului Testament folosesc cuvântul ebraic sheol, iar scriitorii Noului Testament folosesc cuvântul grecesc hades, ambele fiind traduse corect prin cuvintele „iad" și „mormânt". Dar când ilustrează „moartea a doua", care este numită „nimicirea veșnică", scriitorii Vechiului și Noului Testament folosesc întotdeauna cuvintele simbolice „foc", „viermi" și „gheena", precum și expresiile simbolice „iazul de foc" și „iazul de foc și pucioasă". în felul acesta, Biblia ilustrează pentru mintea noastră, prin expresii simbolice, nimicirea completă și veșnică a oamenilor răi, a îngerilor răi și a oricărui sistem rău și corupt care există acum pe pământ. După nimicirea oricărei persoane rele și a oricărui lucru rău, va fi un univers curat, nu va mai fi moarte și distrugere, deci nu va mai fi nevoie de „foc", „viermi" sau „pucioasă". în Apocalipsa 20:10 ni se spune că în cele din urmă Diavolul însuși va fi aruncat în iazul de foc și pucioasă, care mai înseamnă și nimicirea veșnică.

O SCRISOARE

Îl MULȚUMESC LUI DUMNEZEU PENTRU ADEVĂR

Cele mai sincere salutări pentru Sir Rutherford. Am citit broșura Asuprirea, când se va sfârși ea?, pe care am cumpărat-o de la un student al Bibliei din Wheeling. Vreau să spun că niciodată n-am auzit sau n-am citit astfel de adevăruri ca acelea conținute în această broșură. Ea mi- a mers direct la inimă și îmi exprim cea mai mare apreciere față de tine pentru aceasta. Ea îmi aduce aminte o poveste despre un om bătrân care toată viața a căutat adevărul cu o lumânare, dar în zadar. De aceea, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru adevărul pe care l-am descoperit în timp ce sunt încă tânăr. Cu sinceritate, al vostru MELVIN GLAKY, W. Va.