Pagină:Earths-destiny-after-this-worlds-end-1949.pdf/6

15 Ianuarie, 1949

TURNUL DE VEGHE

22

şi aruncarea lui Satan în abis înseamnă că i se va da cale liberă pe pământ în timpul domniei de o mie de ani a lui Cristos, dar că în acel timp pământul va fi absolut pustiu şi gol, aşa cum a fost la început, astfel încât Satan nu va fi în contact cu naţiunile pământeşti pentru a le ispiti şi a le înşela. Adevărat, domnia de o mie de ani a lui Cristos şi întemniţarea lui Satan în abis continuă de-a lungul aceleași perioade de timp. Dar este o greşeală religioasă să se aplice la pământul din acel timp următoarele profeţii din Scriptură:

„Iată, Iehova face pământul un pustiu, și îl face un gunoi, îl răstoarnă și împrăștie pe locuitorii lui. ... Pământul va fi gol cu totul și lăsat ca un gunoi; căci Iehova a rostit acest cuvânt. Pământul plânge și se stinge, lumea lâncește și se stinge, oamenii măreți ai pământului lâncezesc. De asemenea, pământul este poluat sub locuitorii lui; pentru că au călcat legile, au violat statutele, au încălcat legământul veșnic. De aceea blestemul a devorat pământul, iar cei ce locuiesc pe el sunt găsiți vinovați; de aceea locuitorii pământului sunt arși și puțini oameni au rămas.” – Isa. 24:1-6, Am. Stan. Ver.

¹⁶ Această profeţie şi-a avut prima împlinire asupra ţării lui Iuda şi a Ierusalimului acum douăzeci şi cinci de secole în urmă, dar aceasta are o împlinire mai mare şi finală asupra organizaţiei creştinătăţii la sfârșitul acestei lumi. Țara lui Iuda, și nu întregul nostru glob, Iehova a golit-o de locuitorii săi necredincioși în 607 î.Cr. În acest scop, El i-a permis puternicului cuceritor babilonian, Nebucadneţar, să invadeze acea ţară şi să-i pustiească oraşele şi cetăţile, şi chiar capitala ei Ierusalim, iar apoi să deporteze în Babilon majoritatea supravieţuitorilor evrei. Chiar şi cei care au fost lăsaţi în ţară, în cele din urmă le-a fost teamă şi au fugit jos în Egipt. Astfel, Iehova şi-a adus blestemul peste profanata Ţară a Promisiunii, şi a lăsat-o fără locuitori şi animale domestice, ca și cum ar fi fost un vas pe care El l-a răsturnat pentru a-i vărsa conţinutul. El nu a depopulat atunci întreg globul, ci a lăsat pe pământ naţiunile neevreie, ca acestea să domine globul pentru „şapte timpuri” şi i-a împrăştiat pe foştii locuitori evrei ai lui Iuda printre toate aceste naţiuni neevreie. Pentru următorii 70 de ani El a lăsat ţara lui Iuda să zacă părăsită, cu toate cetăţile ei în ruină, cu templul din Ierusalim jefuit şi ars şi cu câmpurile şi pădurile neîngrijite. Aşa că ţara a devenit ca o sălbăticie primordială, cuibul fiarelor şi al păsărilor sălbatice.

---

¹⁷ A existat totuşi o rămăşiţă credincioasă între acei iudei care au fost împrăştiaţi printre naţiuni şi, referitor la aceştia, capitolul 24 din Isaia spune în continuare: „De aceea locuitorii

16-17 Cum și-a avut prima împlinire Isaia 24:1-6?

pământului se risipesc și puțini sunt muritorii care au mai rămas. . . . Căci așa va fi în mijlocul pământului, printre popoare, ca atunci când se bate măslinul sau la culesul strugurilor, când se termină recolta. Acolo, oamenii își înalță glasul, cântă de bucurie, la măreția DOMNULUI ei strigă mai tare decât marea: „De aceea, slăviți pe DOMNUL de la est, pe coastele mării, lăudați Numele DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel!' De la capătul pământului am auzit cântece de laudă: „Slavă pentru cei drepți!”” Și că împlinirea completă are loc la timpul când Iehova Dumnezeu își întronează Regele uns, Isus Cristos, pentru a guverna pentru el, ultimul verset al capitolului arată, zicând: „Căci DOMNUL armatelor va fi rege pe Muntele Sion şi îşi va descoperi gloria înaintea bătrânilor Săi din Ierusalim.” – Isa. 24:6,13-16,23, An Amer. Trans.

¹⁸ Acelaşi lucru este adevărat cu privire la profeţia din Ieremia 4:22-28, anume: „Căci poporul meu este prost, ei nu mă cunosc; sunt copii ticăloşi şi nu nici o înțelegere; ei sunt înțelepți să facă răul, dar să facă binele nu au cunoștințe. Am privit pământul și, iată, era pustiu și gol; iar cerurile și ei nu aveau lumină. Am privit munții și, iată, ei tremurau și toate dealurile se mișcau încoace și încolo. Am privit, și, iată, nu era niciun om și toate păsările din ceruri au zburat. Am privit, și iată, câmpul roditor era un pustiu și toate cetățile lui au fost dărâmate la prezența lui Iehova și înaintea mâniei Lui aprinse. Căci așa vorbește Jehova. Întreaga țară va fi o dezolare; totuși nu voi termina complet. Pentru aceasta se va jeli pământul, iar cerurile de sus se vor înnegri; pentru că am spus-o, am hotărât, nu m-am căit de aceasta, nici nu mă voi întoarce de la acesta.” – Am. Stan. Ver.

¹⁹ În aceste versete, Ieremia este inspirat să profeţească prima data despre pustiirea de 70 de ani a ţării poporului ales al lui Iehova, izraeliţii, din anul 607 î.C până în 537 î.C. În decursul acelui timp, ţara lui Iuda şi Ierusalimul au fost pustii şi goale, iar favoarea cerului n-a mai strălucit peste ele. A fost sub blestemul divin şi „n-a mai existat nici un om” în ea. Din acest motiv ea a devenit un pustiu. Nu numai în acest al patrulea capitol, ci pe tot parcursul cărții lui Ieremia, el descrie modul în care această stare pustie și lipsită de oameni a lui Iuda și Ierusalim avea să vină prin invazia hoardelor babiloniene, distrugerea cetăților evreiești și deportarea mojorității supraviețuitorilor în Babilon și fuga celorlalți în Egipt. De exemplu, Ieremia 36:29 zice: „Regele Babilonului va veni cu siguranță, și va distruge ţara aceasta şi va nimici din ea oamenii şi dobitoacele”. La sfârşitul celor 70 de ani de pustiire, profeţia lui Iehova prin Ieremia s-a împlinit: „Și

18-19 Cum și-a avut prima împlinire Ieremia 4:22-28?