Această pagină nu a fost verificată
15 Ianuarie, 1949
TURNUL DE VEGHE
21
care este Diavolul şi Satan, și l-a legat pentru o mie de ani şi l-a aruncat în abis, l-a închis şi a pecetluit intrarea la el, ca să nu mai înşele naţiunile până se vor încheia cei o mie de ani; după aceasta el trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.” – Am. Stan. Ver.
11 În acest mod, viziunea prezice grafic că la sfârşitul acestei lumi Diavolul va fi legat şi aruncat în abis. Aceasta va fi o mie de ani înainte ca el să fie aruncat în „iazul de foc”, unde se află „fiara” și „proocul mincinos”. Aşa cum a arătat Turnul de veghe în numărul său din 1 octombrie 1948, îngerul sau reprezentantul lui Dumnezeu care îl leagă pe Satan Diavolul şi îl aruncă în abisul reținerii este Isus Cristos, căruia i-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ. De la întronarea lui Isus Cristos în cer în anul 1914, Satan Diavolul a fost aruncat din cer, şi îngerii său răi împreună cu el, iar aceștia au fost limitați în jurul pământului nostru. Aceştia sunt cei responsabili de nenorocirile politice, comerciale, religioase, sociale şi fizice care au venit peste omenire din 1918 d.Cr. înainte. Ca dovadă a acestui fapt, Revelația 12:12 spune: „Vai locuitorilor pământului și ai mării! căci diavolul s-a coborât la voi, având mare mânie, pentru că știe că nu are decât puțin timp.”. De mii de ani îngerii răi au lucrat împreună cu Diavolul pentru a înșela întreaga lume și, prin urmare, dacă „dragonul, acel Șarpe vechi care este Diavolul şi Satana”, nu va mai înşela naţiunile timp de o mie de ani, şi îngerii lui trebuie de asemenea să fie reţinuţi împreună cu el când acesta va fi împiedicat de la lucrarea sa înşelătoare. Revelația 20:1-3 nu spune specific că îngerii lui vor fi aruncaţi în abis împreună cu „dragonul, acel şarpe vechi care este Diavolul şi Satana”. Dar îngerii lui au fost aruncaţi pe pământ împreună cu el, ceea ce înseamnă că mai târziu, când el este aruncat în abis, şi îngerii sau demonii lui vor fi reţinuţi în abis împreună cu el.
12 Legarea şi aruncarea în abis a şarpelui, a Diavolului, este ceea ce se înţelege prin zdrobirea capului şarpelui. Îngerii lui trebuie să fie zdrobiţi împreună cu el. Acolo, în grădina Edenului, Dumnezeu i-a spus Șarpelui, Diavolul: „Voi pune dușmănie între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; el îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei pândi călcâiul.” (Gen. 3:15, Cath. Confrat.) Îngerii sau demonii răi sunt o parte a seminţei Şarpelui; ei sunt partea invizibilă, spirituală. Din moment ce Sămânţa femeii lui Dumnezeu, anume Cristos Isus, reţine sămânţa Şarpelui împreună cu acesta, atunci restricţionarea demonilor răi pare să însemne aruncarea lor în abis împreună cu Diavolul, „prinţul demonilor”. Dintotdeauna, demonilor le-a fost teamă să meargă în abis. Observaţi relatarea Evangheliei despre întâlnirea dintre Isus şi un om aflat sub controlul multor asemenea spirite
demoni: „Şi când l-a văzut pe Isus, a ţipat, a căzut înaintea Lui şi cu o voce tare a zis: Ce am eu a face cu Tine, Isus, Fiul Dumnezeului Cel Prea Înalt? Te implor, nu mă chinui [greceşte basanidzo]. Căci El îi poruncea spiritului necurat să iasă din om. Fiindcă de multe ori acesta punea stăpânire pe el; şi el era ţinut sub pază, legat cu lanţuri şi cătuşe; şi, rupând legăturile în bucăţi, era mânat de demon în pustiu. Şi Isus l-a întrebat: Care îţi este numele? El i-a zis: Legiune; căci mulţi demoni intraseră în el. Şi ei l-au implorat să nu le poruncească să plece în abis”. Nu a fost atunci timpul potrivit ca Isus să-l lege şi să-l arunce în abis pe Satan, prinţul demonilor. De aceea, Isus nu i-a chinuit atunci pe demoni, aruncându-i în abis. – Luca 8:26-33, Am. Stan. Ver.
13 Satan Diavolul şi legiunile sale de demoni au compus un mare imperiu nevăzut, unul nu al cărnii şi sângelui, ci al spiritului. Aceştia sunt cei la care se referă Pavel când le scrie tovarăşilor săi creştini: „Lupta noastră nu este împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva Principatelor și Puterilor, împotriva conducătorilor lumii acestui întuneric, împotriva forțelor spirituale ale răutății de sus.” (Efes. 6:12, Cath. Confrat.) Din timpul Potopului din zilele lui Noe, aceste spirite organizate sub prinţul demonilor alcătuiesc cerurile simbolice, „cerurile care sunt acum”, aşa cum le numeşte apostolul Petru (2Pet. 3:7, ibid.) Acestea, atunci sunt cerurile care vor fi nimicite la acest sfârşit al lumii, şi nu creaţia lui Iehova Dumnezeu, soarele, luna, stelele şi nebuloasele spiralate. Acum, viziunea pe care Ioan a avut-o arată că distrugerea cerurilor rele va veni după ce Satan Diavolul va fi martor la anihilarea nelegiuitei sale organizaţii pământeşti. Prin urmare, nimicirea cerurilor, prin aruncarea în abis a lui Satan şi a îngerilor săi demoni, este ceaa ce este ilustrat prin fuga cerurilor, pentru a nu mai fi niciodată organizate din nou, aşa cum au fost în aceste mii de ani de la Potop. Dar gloriosul soare, luna şi stelele de pe cerurile literale vor rămâne pentru totdeauna. Ca dovadă, Psalmul 72:5,7 spune despre domnia lui Cristos, „Fiul lui David”:
14 „Ei se vor teme de tine cât vor rezista soarele și luna, de-a lungul tuturor generațiilor. În zilele lui cei drepți vor înflori; și abundența de pace, atât timp cât va rămâne luna.” Iar Psalmul 89:35-37 spune: „Odată am jurat pe sfințenia mea că nu-l voi minți pe David. Sămânța Lui [Cristos] va dăinui în veac și tronul Lui ca soarele înaintea mea. Ea va fi stabilită pentru totdeauna ca luna și ca un martor credincios în cer."
NICIODATĂ UN PĂMÂNT DEPOPULAT
15 Unii religioşi învaţă în mod greşit că legarea
