Pagină:Messiahs-presence-1949.pdf/10

202

Turnul de Veghe

BROOKLYN, N.Y.

limbajul din acest verset este parțial simbolic, astfel încât nu contrazice cuvintele lui Isus din Ioan 14:19. Pe tot parcursul Revelației, „norii” sunt folosiți simbolic și, prin urmare, reprezintă altceva decât norii literali în cerul nostru, așa după cum vom vedea.

²¹ Mai mult, religioșii care l-au străpuns sau care au cauzat ca el să fie străpuns sunt morți și incapabili să-l vadă pe Isus „venind cu nori”. Străpungerea se referă la o străpungere făcut de alții decât cei care l-au atârnat pe un lemn. Se referă la o străpungere a imitatorilor săi credincioși, membrii „corpului” său, în momentul celei de-a doua veniri. Prin urmare, străpungerea simbolică este ca și cum i-ar fi fost făcută lui personal. Isus i-a spus lui Saul când îi persecuta pe imitatorii lui Isus: „Saul, Saul, de ce mă persecuți?” În parabola oilor și caprelor, Isus a spus: „În măsura în care ați făcut aceasta unuia dintre acești neînsemnați frați ai mei , Mie mi-ați făcut”. (Fapte 9:4; Mat. 25:40) Cei depre care se vorbește aici nu L-au văzut niciodată pe Isus personal în carne ca să-i facă astfel de lucruri. Acum, după cum străpungerea lui la a doua sa venire nu i se face direct lui, la fel este și cu chestiunea de a-l vedea. Când spune „fiecare ochi îl va vedea”, înseamnă că într-un mod simbolic. Nu înseamnă că ei îl văd cu ochiul lor liber uman într-un trup de carne. Ei îl văd cu ochii înțelegerii lor (Efeseni 1:18) citind în cele din urmă corect semnele care marchează venirea Lui. Atunci Isus nu va trebui să întrebe: „Având ochi, nu vedeți?” (Marcu 8:18) Ei vor percepe clar prezența Lui.

SCOP PRINCIPAL

²² Scopul venirii sale determină felul acesteia. El a declarat clar obiectul primei Sale veniri în aceste cuvinte: „Fiul omului nu a venit ca să fie slujit, ci să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți”. (Mat. 20:28) Cei mulți care urmau să fie răscumpărați erau creaturi umane. În consecință, viața pe care trebuie să o dea pentru a fi o răscumpărare trebuie să fie o viață umană. Acest lucru l-a constrâns să vină în carne, trup muritor. Viața lui umană nu avea să fie pentru totdeauna, iar pământul nostru este singurul loc în care să trăiască viața umană. Cerul este locul pentru viața ca spirit. Pentru a se întoarce în cer, el trebuie să-și dea viața umană, nu ca o pedeapsă pentru păcatul personal, ci în nevinovăție perfectă pentru justificarea Tatălui său și ca jertfă de răscumpărare pentru omenire. Moartea o singură dată a fost tot ceea ce a fost necesar pentru el, pentru că prin ea el și-a lăsat deoparte umanitatea sa perfectă. Dacă ar mai avea trupul său, ar fi întotdeauna muritor, pentru că carnea este supusă morții. Ar putea muri din nou. Dar faptul că nu mai are carne de muritor este dovedit prin faptul că acum are nemurire și trăiește pentru totdeauna. Așa spune Pavel, cu aceste cuvinte: „Căci știm că Cristos, înviat din morți, nu mai moare acum, moartea nu va mai avea stăpânire peste el. Pentru că moartea pe care a murit-o, a murit-o pentru păcat odată și pentru totdeauna, dar viața pe care o trăiește, o trăiește pentru.

Dumnezeu.” (Rom. 6:9, 10, Cath. Confrat.) Murind la prima sa venire ca justificator al lui Iehova și ca jertfă de răscumpărare, el a pus temelia unei lumi noi, atât pentru un cer nou, cât și pentru un pământ nou. Acesta este motivul pentru care se spune despre el ca „Mielul înjunghiat de la întemeierea lumii”. Nu este nevoie ca acea temelie să fie pusă din nou, sau ca alta să fie pusă să-i ia locul. Așa că s-a supus să fie ucis doar o singură dată. - Rev. 13:8.

²³ Caracteristica sacrificială a Înaltei Sale Preoții a fost îndeplinită la prima Sa venire, a doua Sa venire trebuie să aibă un scop diferit. Scopul schimbat nu cere revenirea lui în aceeași formă ca la prima venire, în formă umană. Această diferență de scop în a doua Sa venire este clar declarată de apostol în Evrei 9:27, 28, unde citim: „Și după cum este rânduit oamenilor să moară o dată, iar după aceasta vine judecata, tot așa și Cristos a fost jertfit o dată să înlăture păcatele multora; a doua oară se va arăta fără nicio parte în păcat celor ce-L așteaptă, spre salvare.” (Cath. Confrat.) De data aceasta el sosește fără să fie nevoie de jertfă pentru păcat. Cea pe care a oferit-o cu nouăsprezece secole în urmă încă este bună și efectivă.

²⁴ Când s-a înălțat la cer și s-a arătat în prezența lui Dumnezeu cu meritul vieții sale omenești, a aplicat-o. Imediat, beneficiile acesteia au început să ajungă la imitatorii săi consacrați. El i-a cumpărat cu sângele său prețios și i-a spălat de păcatele lor în acel pur fluid al vieții. Li s-a dat o poziție justificată sau îndreptățită în fața lui Dumnezeu și au fost adoptați ca și copiii săi spirituali. Ei au fost astfel introduși în pace cu Dumnezeu și unși cu spiritul Său sfânt. Ei au fost făcuți moștenitori ai lui Dumnezeu și comoștenitori cu Cristos. Dar un lucru remarcăm că nu a avut loc. Ce? Cristos Isus nu și-a început atunci regatul, deși s-a așezat la dreapta lui Dumnezeu. Prima Sa venire, amintiți-vă, nu a fost în primul rând pentru a răscumpăra omenirea prin sacrificiul său și pentru a oferi binecuvântările menționate mai sus pentru imitatorii săi; a fost în primul rând pentru a stabili moștenirea sa la Regat, Guvernul Teocratic care va justifica suveranitatea universală a lui Iehova și va aduce o lume nouă. Deoarece prima sa venire nu a fost marcată de stabilirea Regatului, ci a fost marcată doar prin demonstrarea dreptului său la aceasta, a doua sa venire trebuie să servească scopului stabilirii acelui regat. Când a venit și a murit ca om, a pus bazele unei lumi noi. Dar când se întoarce ca Rege, el vine să inființeze acea lume nouă, o lume dreaptă care va fi fără sfârșit. De aceea el vine în glorie ca Rege domnitor, în regatul său.