Pagină:Organization-part-II-1938.djvu/6

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
Această pagină nu a fost verificată


182
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N. Y.


12 Iehova Dumnezeu este marele Teocrat, iar Cristos Isus îndeplinește toate acțiunile oficiale ale lui Iehova, inclusiv numirea și destituirea servilor. Organizația este a lui Dumnezeu, și nu a omului; deoarece Societatea este reprezentanta Domnului pe pământ, El o folosește pentru scopul Lui. Așa cum regele Solomon a exercitat o putere asemănătoare într-o manieră tipică, la fel Mai Marele decât Solomon, Cristos Isus, își exercită deplina putere dându-l afară pe „servul rău” și ridicându-l și punându-l în serviciu pe „servul credincios și înțelept”, pe care mai târziu îl folosește pentru scopul Său. - 1 Regi 2:1-6, 26-35; Matei 24:45-51.
13 Împărăția este aici și Regele își îndeplinește îndatoririle, iar acest lucru fiind adevărat, nu mai poate fi cazul de a folosi metoda „perioadei Ilie” sau forma democratică de guvernare în grupele sau adunările poporului lui Dumnezeu, votând pro sau contra celor propuși pentru serviciu, „Dumnezeu domnește peste Iacov [cei unși] până la marginile pământului.” (Psalmii 59:13) De la venirea Domnului Isus în 1918 are loc o reorganizare a servilor Domnului, chiar dacă cei consacrați ajung să aibă cunoștința acestui lucru la un timp după ce schimbarea este făcută. Este prerogativa exclusivă a Marelui Teocrat să numească și să pună membrii la locurile lor în corpul lui Cristos după cum îi place. (1 Corinteni 12:18, 28) El acționează prin Oficialul Principal, Isus Cristos, care este Marele Judecător al timpurilor noastre. (Faptele 17:31) El își revarsă spiritul Său sfânt peste „toată carnea”, începând cu anul 1922, și din acest motiv Dumnezeu nu a înființat o clasă separată, superioară, a clericilor sau așa numitele „ordine sfinte”, ci toți cei din Sion se află pe picior de egalitate. „Unul singur este Maestrul [lor] [kathegetes, în greacă] călăuza, liderul, conducătorul, comandantul și învățătorul], Cristos.” - Matei 23:8, Parkhurst.
14 Toți participă la îndeplinirea generală a misiunii pe care Dumnezeu a încredințat-o rămășiței, dar, în mod necesar sunt diferite locuri de serviciu în guvernarea teocratică, așa cum au fost și în serviciul tabernacolului. Oficialii sau titlurile nu înseamnă nimic, deoarece serviciul poate fi îndeplinit la fel de bine sub un nume sau altul. Isus Cristos, Capul, poartă pe bună dreptate toate titlurile. El arată supunere totală față de Marele Teocrat. Isus Cristos poartă cu bucurie numele de „serv ales”, „servul Meu”. Rămășița constituie „picioarele Lui” și de aceea sunt numiți în mod corect servi. În armonie cu cele spuse mai sus, nu demult Societatea i-a denumit pe toți cei din organizație „servi”, fără vreo referire la locul pe care cineva îl ocupă. Repartizarea și numirea cuiva într-un anumit loc înseamnă că servului i s-au repartizat anumite îndatoriri într-o sferă de acțiune delimitată și toți servii lucrează în mod armonios pentru atingerea aceluiași scop.
15 Domnul a dezvăluit treptat poporului Său semnificația corectă a „organizației Sale”; reiese acum clar din Scripturi că toți servii aflați în diferite poziții în organizația rămășiței sau a celor unși din poporul lui Dumnezeu pe pământ, sunt numiți corespunzător de către Societate, ca reprezentanți văzuți ai Domnului la templu. Această obligație de a numi servii nu este dată fiecărei grupe separat, pentru a acționa în mod democratic cu voturi pro și contra. Grupa poporului lui Dumnezeu din Londra, Anglia, a sesizat această situație cu ceva timp în urmă și, printr-o rezoluție a cerut Societății să numească servii grupei; Astfel, acționând în supunere față de Scripturi și în armonie cu această cerere, grupa din Londra a fost organizată ca o singură grupă, alcătuită din câteva unități, având un serv de grupă numit peste toate unitățile și câte o căpetenie sau serv de unitate pentru fiecare dintre unitățile care alcătuiesc grupa. Marea grupă din New York, grupa din Chicago, cea din Los Angeles și altele, au fost organizate și acum funcționează în aceiași mod. La cererea fiecărei grupe, Societatea le-a reorganizat și a numit servii. Modul acesta pare a fi în întregime Scriptural și în ordine, ca o grupă a poporului lui Dumnezeu să ceară Societății să facă acest aranjament organizatoric, lucru pe care îl poate face fiecare grupă a poporului lui Dumnezeu. Fiecare grupă locală poate, în mod potrivit, să propună numele celor care par a fi cei mai calificați pentru a ocupa respectivele poziții de serviciu, iar apoi să trimită aceste propuneri la sediul Societății din Brooklyn sau la sediile din diferitele țări de pe pământ, iar aceste nume vor fi analizate pentru numire. Cei unși au deplina credință că Domnul va îndruma astfel încât să fie făcută alegerea potrivită. Acest lucru nu înseamnă că nu vor exista greșeli, deoarece unii după ce vor fi numiți se pot dovedi necredincioși, dar Domnul a făcut aranjamente complete pentru demiterea acestora. Toate grupele poporului lui Dumnezeu care văd că acesta este un aranjament potrivit și scriptural, să adopte o scurtă rezoluție pe care să o trimită la sediile menționate mai sus, rezoluție care poate avea următorul conținut: „Noi, grupa poporului lui Dumnezeu ales pentru numele Său din _____, recunoaștem că guvernarea lui Dumnezeu este o teocrație pură, că Isus Cristos este la templu și deține controlul complet al organizației văzute, cât și al celei nevăzute a lui Iehova, că „SOCIETATEA” este reprezentantul văzut al Domnului pe pământ. De aceea cerem „Societății” să organizeze această grupă pentru serviciu și să numească servii ei, astfel încât toți să putem lucra împreună în pace, dreptate, armonie și unitate deplină. În acest sens atașăm o listă cu numele celor care ni se par a fi mai maturi și cei mai potriviți pentru a ocupa pozițiile respective desemnate pentru serviciu.”