Această pagină nu a fost verificată
ied. El a zis: Vreau să intru la nevastă-mea în odaia ei.” - Judecători 15:1
5 El a așteptat timpul rânduit al lui Dumnezeu înainte de a se coborî din nou la Timna. Aceasta s-a făcut la un timp potrivit pentru a păgubi pe Filisteni, și anume prin nimicirea recoltei lor. Samson și-a luat pe filisteancă de femeie tocmai în acest scop original: „căci Samson căuta un prilej de ceartă din partea Filistenilor. În vremea aceea Filistenii stăpâneau peste Israel.” (Judecători 14:1) Neamurile sale naturale din Israel nu s-au adunat ca să-l sprijinească deoarece ele n-au recunoscut pe Samson ca pe cel ales al Domnului care a trebuit să înceapă să elibereze pe Israel. Samson a trebuit să meargă singur și a reprezentat în această parte a dramei pe clasa servului credincios. Neamurile sale însă reprezintă pe calea neglijentă și necredincioasă, cari susțin a fi servii lui Dumnezeu dar cari se tem de oameni. Iehova nu s-a amestecat când femeia care a fost logodită cu Samson a fost dată altuia, ceea ce Dumnezeu ar fi făcut fără îndoială dacă logodnica ar fi fost o roabă a Domnului. - Geneza 20:1-18.
6 A fost după cât se pare voința lui Dumnezeu ca Samson servul său să umilească acum mai departe pe Filisteni. „Dar tatăl nevestei nu i-a îngăduit să intre. Am crezut că o urăști, a zis el și am dat-o tovarășului tău. Nu este sora-sa cea tânără mai frumoasă ca ea? Ia-o dar în locul ei.” (Judecători 15:2) Tatăl femeii a zis lui Samson: „Am crezut că o urăști.” și după aceea a oferit lui Samson de femeie pe fata sa cea mai tânără. Noi trebuie să ne aduce aminte că Samson n-a fost nicidecum în căutarea unei femei, ci a căutat o ocazie să pedepsească pe cei ce-au ocărât pe Dumnezeu. Aceasta dovedește că Dumnezeu nu alege nici o persoană de serv care arată a fi atât de bună încât toți ceilalți se simt obligați să zică: „Uitați-vă ce om bun.” Ceea ce-i place însă Domnului Dumnezeu este un serv care urmează în mod credincios poruncile sale și-și păzește în tot timpul neprihănirea. Când Diavolul vede pe cineva care face în mod credincios serviciul lui Dumnezeu, atunci se poate aștepta sigur că Diavolul va scorni ceva minciună scandaloasă împotriva acestui om ca să dea altor oameni pretext de a zice: „Dumnezeu de bună seamă nu va întrebuința pe nici un om de felul acesta care este acuzat de astfel de lucruri; aceasta dovedește că el nu este un serv al lui Dumnezeu.” Să ne cugetăm însă la aceea că Dumnezeu judecă pe servii săi, și de aceea servul nici nu trebuie să-și bată capul cu sentința de condamnare a creaturilor imperfecte. Cine caută să placă oamenilor este o urâciune în ochii lui Dumnezeu. Cine caută însă în mod zelos să placă lui Iehova și primește aprobarea sa este servul credincios al Celui Prea Înalt.
7 După ce Samson sa hotărât pentru calea pe care a trebuit să o urmeze, a știut prea bine că Filistenii îl vor ține vinovat, însă el a știut și aceea că el nu va fi vinovat deoarece el a îndeplinit numai voința lui Dumnezeu: „Samson le-a zis: De data aceasta nu voi fi vinovat față de Filisteni, dacă le voi face rău.” - Judecători 15:3
8 Samson a fost însărcinat să aducă nenorocire sau rău distrugător peste Filisteni, și de aceea a fost fără vină în ceea ce le-a făcut. În același chip în decursul periodului Ilie al lucrului făcut de servii lui Dumnezeu, acești servi au fost întrebuințați să aducă rău asupra Filistenilor moderni prin vestirea adevărului, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu al adevărului este mai ascuțit decât o sabie cu două tăișuri. Mânuirea acestei săbii „înțeapă susceptibilitatea religioasă” a societății de fățarnici și „le pustiește locul de pășune.” - Ezeciel 34:1-8; Ieremia 25:31-38.
9 Vestirea mesajului adevărului a pedepsit adeseori pe Filistenii moderni. Cu ocazia împlinirii acestui lucru servii lui Dumnezeu stau fără vină înaintea sa, întocmai după cum n-a avut vină nici Samson: „Samson a plecat. A prins trei sute de vulpi (alt. trad.: șacali), și a luat niște făclii: apoi a legat vulpile coadă de coadă, și a pus câte o făclie între două cozi, la mijloc.” - Judecători 15:4.
10 Șacalii (un fel de câini sălbatici din Orient) cari trăiesc în acea țară umblă în cele, nu însă vulpile. Nimic nu arată în darea de seamă că Samson ar fi avut ajutor omenesc când a prins șacali și le-a legat cozile, și de aceea este vădit că cu ocazia împlinirii acestui lucru mare a avut ajutorul necesar de la Domnul. Ceea ce a făcut Samson n-a fost nicidecum o ștrengărie sau o năzbâtie răutăcioasă ci o faptă bărbătească bine cugetată și adusă la îndeplinire împotriva pângăritorilor numelui lui Dumnezeu și apăsătorilor poporului său. Aceasta a fost un plan bine pus la punct pentru pedepsirea acelor dușmani. Samson a reprezentat aici limpede pe servii credincioși ai lui Dumnezeu din decursul periodului Ilie al lucrării sale. Faptul că a trebuit să întrebuințeze șacali pentru a realiza scopul propus arată că niciunul dintre frații săi nu i-a fost de ajutor la pedepsirea Filistenilor. În chip asemănător vedem că tot așa niciunul dintre slăbănogii cu mască de evlavioși ai periodului Ilie n-a dat ajutor celor credincioși, ci mai bine s-a purtat mereu ca niște amețiți de sentimentalism, mofturoși și inofensivi. Astfel de slăbănogi au zis în acel timp: „Noi ar trebui să curățăm pe preoțime și să nu o facem de batjocură și să nu amintim nici slăbiciunile ei, ci noi ar trebui să vorbim mai mult despre iubire.” Cum ar putea fi cineva un serv credincios al lui Dumnezeu și în același timp să vorbească în mod evlavios și sentimental despre ceea ce s-a înțeles atunci sub „iubire”? Iubire față de Dumnezeu înseamnă a asculta poruncile sale cu bucurie. (1 Ioan 5:3; Ioan 14:15) Acei servi presupuși ai lui Dumnezeu din periodul Ilie cari au lucrat după bunul lor plac ca să evite ocara, n-au fost mânați de iubire, prin urmare n-au fost cu inimi curate. Cine are o inimă curată se va strădui în mod silitor să facă voința lui Dumnezeu așa cum a poruncit el fără să țină seama de ceea ce cugetă sau zic creaturile; și unor astfel de credincioși le arată Dumnezeu în timpuri e necaz tăria sa.
11 Când Samson a avut ceata sa de șacali gata de plecare, a aprins făcliile dintre cozile lor și le-a dat drumul; ei au laut-o la fugă prin grâne și grădine de măslini aducând pustiire în tot locul pe unde au ajuns: „A aprins făcliile, a dat drumul
