Această pagină nu a fost verificată
la binecuvântarea națiunilor de pe pământ. - Apocalips 2:10; 3:21.}}
37 Creștinul ne de aceea se poartă astfel față de război, că ar dușmăni pe oamenii, stăpânirilor pământene, ci pentru aceia, că iubește pe Dumnezeu și dorește să se poarte cu supunere și credincioșie față de El. Pe unșii săi, Dumnezeu i-a chemat pentru scopurile sale anumiteși i-a făcut de martori, pentru lăudarea numelui săi. Ei trebuie să stea la oparte și separați de lume, (Fapte 15:14; 1 Pentru 2:9,10; Isaia 43:10,12) Acești unși au ei un război, dar în acel război, ei nu iau parte cu arme literale. „Căci deși umblă în corp, nu ne luptăm după corp; căci armele luptei noastre nu sunt trupești, ci puternice prin Dumnezeu spre surparea țărilor. (2 Corinteni 10:3,4) Datorința unsului lui Dumnezeu este aceea, ca să nu facă rău nimănui, ci să facă bine cu oricine, după cum se dă ocazia și să reprezinte cu credincioșie pe Dumnezeu. - Luca 3:14; Galateni 6:10.
38 Mult timp au stat creștinii în situația adormită în ce privește datorințele lor față de serviciul ce trebuie îndeplinit în organizația Domnului. Ei au dorit să placă domnitorilor pământeni, și au dovedit-o astfel de purtare care nu este alt ceva, decât o împărțire a credincioșiei lor între Dumnezeu și lume. În esență așa au vorbit: „Las să vadă lumea, că suntem atât de plăcuți și nesupărători, încât domnitorii pământeni, vor recunoaște că noi am fost cu Isus și am învățat de la Dânsul.” Scriptura a fost sucită pentru justificarea
