Pagină:The-feast-of-jehovah.pdf/6

86

TURNUL DE VEGHE

BROOKLYN, N.Y.

pe tot pământul.” (Ex. 9:16, Leeser) De fiecare dată Faraonul refuzase să-l lase pe Israel, „întâiul născut” al lui Iehova, să plece; iată, acum Iehova va ucide pe fiul lui Faraon, chiar și întâiul său născut, în a zecea plagă asupra Egiptului. Pentru ca el să aibă justificare să treacă pe lângă casele israeliților și să le cruțe pe primul lor născut, Iehova l-a instruit pe Moise cu privire la ceea ce trebuie să facă israeliții. Cu o cunoaștere acum a numelui sfânt al lui Iehova și cu o înțelegere mai deplină și o apreciere mai profundă a numelui, israeliții au primit instrucțiunile lui Dumnezeu prin Moise și au căutat să le ducă până la capăt. Rămășiței lui Iehova i s-a dat înțelegerea numelui său și ei trebuie să-i îndeplinească instrucțiunile la literă și în spirit.

PAȘTE

¹⁴ Și Domnul a vorbit lui Moise și Aaron în ținutul egiptului, spunând, Această lună [Abib, Nisan] va fi pentru voi începutul lunilor: va fi prima lună a anului pentru tine. Vorbește la toată congregația Israelului, spunând, În ziua a zecea a lunii acestei luni fiecare om își vor lua la el un miel, potrivit casei tatălor lor, un miel pentru o casă. Și dacă gospodăria va fi prea mică pentru miel, să fie lăsați el și vecinul de lânga casa lui să-l ia potrivit numărului de suflete: fiecare om, potrivit consumării sale, să facă numărătoarea pentru miel. Mielul tău să fie fără vină, un mascul din primul an; îl veți lua dintre oi sau dintre capre; și îl veți păstra până în a paisprezecea zi a aceleași luni: și întreaga adunare a congregației Israelului să-l omoare seara. Și ei vor lua sângele și îl vor stropi pe stâlpii laterali și pe stâlpul deasupra ușii ale caselor, unde îl vor mânca. Și ei vor mânca carnea în acea noapte, prăjită la foc, și pâine nedospită; cu ierburi amare să-l mănânce. Să nu-l mâncați crud, nici înmuiat deloc cu apă, ci prăjit la foc; cu capul și picioarele și cu măruntaiele acestuia. Și să nu lași nimic din el să rămână până dimineața; și ceea ce rămâne până dimineața, să-l ardeți în foc. Și așa să-l mâncați; cu coapsele încinse, cu încălțămintea în picioare și cu toiagul vostru în mână; și să-l mâncați în grabă; este paștele [A.R.V., lui Iehova]. Pentru că Eu voi trece prin ținutul Egiptului în această noapte și voi lovi pe toți întâii născuți din ținutul Egiptului, atât oameni cât și animale; și împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului voi executa judecata: I sunt [Iehova]. Și sângele va fi pentru voi un simbol peste casele în care sunteți: și când voi vedea sângele, Eu voi trece peste voi, iar plaga nu va fi peste voi să vă distrugă când voi lovi ținutul Egiptului. Iar această zi va fi pentru voi o comemorare; și veți ține o sărbătoare [pentru Iehova] de-a lungul generațiilor voastre; o veți ține ca sărbătoare prin decret pentru totdeauna.” - Exod 12:1-14

LEGĂMÂNTUL LEGII

¹⁵ Aceasta a fost prima lege pe care a stabilit-o Iehova peste Israel ca națiune. Prin urmare aceasta a marcat începutul legâmântului legii al lui Dumnezeu cu ei. Dumnezeu, acum în mod public, proclamat ca Iehova, a fost autorul acestui legământ și el l-a început în timp ce poporul său ales era deja în Egipt, care este simbolistic al lumii lui Satan. Aceasta a fost la 430 de ani după ce Dumnezeul Atotputernic a confirmat legământul său cu Avram în ceea ce privește sămânța prin care Iehova va binecuvânta toate familiile pământului. Potrivit scopului lui Dumnezeu până la acea sămânță ar fi încă multe secole. Până atunci Isus ar fi predispus și expus la ispită de greșelile comise de restul națiunilor de sub controlul lui Satan. Pentru siguranța și binele evreilor, cât și deasemenea pentru învățarea lecțiilor de importanță fundamentală, Iehova Dumnezeu, folosid-ul pe Moise ca intermediar, a instalat legâmântul legii. „A fost adăugat din cauza greșelilor, până când va veni sămânța căreia i-a fost făcută promisiunea; și a fost decretată de îngeri prin mâna unui mediator. De aceia legea a fost profesorul nostru pentru a ne aduce la Cristos, ca să putem fi scuzați prin credință.” (Galateni 3:17, 19, 24) Nu era nici o alternativă pentru evreii din Egipt. Dacă ar fi avut primii născuți scăpați și dacă ar fi fost ei înșiși răscumpărați din Egipt și deveniți poporul lui Dumnezeu, atunci ei trebuiau să intre în acel legământ al legii. Ascultarea lor cu regulamentul paștelui ar fi semnul că ei și-au însușit obligațiile acelui legământ al legii.