Această pagină nu a fost verificată
15 Martie, 1933
TURNUL DE VEGHE
85
Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi: acesta este numele meu pentru totdeauna şi acesta este pomenirea mea pentru toate generațiile.” - Ex. 3: 12-15, ARV
8 Cu aceste cuvinte, i-a descoperit Domnul Dumnezeu lui Moise numele Său, pentru ca acesta să fie apărarea lui Moise și pentru ca Moise, acum drept prin credința sa în Dumnezeu, să poată fugi la acest nume și să se refugieze în el ca un turn puternic și, de asemenea, să îi poată conduce pe frații săi aflați atunci în Egipt în acel turn de putere unde și ei ar putea fi în siguranță. (Prov. 18:10) Dumnezeu se revelase lui Avraam, Isaac și Iacov ca „El Shaddai”, adică ca Dumnezeul Atotputernic. (Ex. 6: 2, 3, A.R.V., margine) Aparent „El Shaddai” îi dezamăgise pe evreii care locuiau temporar în Egipt. Atotputernicia Lui nu fusese demonstrată în beneficiul lor de la moartea lui Iosif. Dar Dumnezeu Atotputernic prezisese chiar această condiție de sclavie amară a poporului Său. Cu peste patru sute de ani în urmă, el i-a spus lui Avraam: „Să știi cu siguranță că sămânța ta va fi străină într-o țară care nu este a lor și îi va sluji; și-i vor chinui patru sute de ani, și de asemnea acea națiune, pe care ei vor sluji, o voi judeca și după aceea vor ieși cu multă avere... În al patra generație se vor întoarce din nou aici”. (Gen. 15:13-16) Aceasta a fost o declarație a scopului lui Iehova de a-și face un nume.
9 Zdrobiți de robie aproape de o insensibilitate totală, sclavii evrei s-ar fi gândit puțin sau deloc cu privire la acest scop exprimat al Atotputernicului Dumnezeu de ai elibera. Prin urmare Dumnezeu l-a instruit pe Moise să le spună, nu că Dumnezeul Atotputernic l-a trimis pe el, ci că EU SUNT, Cel cu Scop, l-a trimis pe el la ei. Dacă ei l-ar fi întrebat, Moise a fost instruit să-i informeze că Dumnezeul părinților lor, despre care au știut că este Dumnezeul Atotputernic, s-au întâlnit cu el și l-au aprobat; dar în a le spune acum care era numele Dumnezeului Atotputernic prin alegere, Moise le-ar da vreo indicație cu privire la ce ar însemna Dumnezeu pentru ei și interesele lor. Numele Său le-ar da vreo sugestie cu privire la ce să se aștepte de la Dumnezeu, fie că ar fi ceva bun sau rău, și care era atitudinea lui față de ei. Știind aceasta, Dumnezeu l-a făcut pe Moise să le spună că numele său este EU SUNT, sau Iehova. Dacă evreii au înțeles că acel nume neobișnuit s-a referit la scopurile lui Dumnezeu față de creaturile sale, atunci ei ar fi putut să se confrunte cu asigurarea că acum Dumnezeul Atotputernic a ales să se manifeste ca Iehova, Dumnezeul scopului și că acum ei s-ar putea aștepta ca el să-și folosească puterea atotputernică pentru a-și îndeplini bunul său scop exprimat odinioară părinților lor.
10 Totuși, nu a fost în primul rând de dragul lor faptul că Dumnezeul Atotputernic a atras atenția atunci la numele său Iehova și a arătat spre importanța acestuia. „Orice lucruri au fost scrise odinioară au fost scris pentru învățarea noastră, pentru ca noi prin răbdare și mângâierea scripturilor să putem avea credință.” (Romani 15:4) În armonie cu aceasta, doar în anii recenți, de când Iehova l-a trimis pe marele Moise antitipic ca să-și pună înainte
numele în glorie, acel nume a ajuns cunoscut pe înțeles și faimos rămășiței credincioase a lui Dumnezeu și au fost aduși la aprecierea înțelesului unic al acestuia.
11 De atunci înainte, de la timpul revelării numelui său profetului Moise, a început să fie folosită de către Dumnezeul Atotputernic către om expresia „Așa spune Domnul” sau „Așa spune Iehova.” Dumnezeu a folosit această expresie pentru prima dată când Moise se pregătea să meargă în Egipt în calitate de reprezentatul său, spunând: „Și tu îi vei spune lui Faraon, Așa vorbește Iehova, Israel este fiul meu, primul meu născut: și Eu ți-am spus ție [Faraon], Lasă pe fiul meu să plece, ca să-mi slujească.” (Exodul 4:22,23, A.R.V.) A fost necesar pentru slujitorul lui Dumnezeu de a-și prezenta mesajul la Faraon cu o asemenea frază, pentru ca Faraon să știe că nu era un mesaj al unui om, ci al lui Dumnezeu și ca Faraon să i-a seama la supremația lui Iehova și să-l poată lua în considerare în mod serios și respectuos. În mod asemănător martorii lui Iehova, astăzi notifică înștiințarea la Satan și subordonații lui.
12 „Iar apoi Moise și Aaron [ca vorbitor pentru Moise] au venit și i-au spus lui Faraon, Așa vorbește Iehova, Dumnezeul lui Israel, Lasă pe poporul meu să plece, ca ei să-mi țină o sărbătoare în pustiu. Și Faraon a spus, Cine este Iehova, ca eu să-i ascult vocea de a-l lăsa pe Israel să plece? (Exodul 5:1,2 A.R.V.) Prin aceasta, acest Faraon egiptean, asemenea Diavolului pe care el l-a reprezentat, a fost primul om de pe pământ care a provocat și a aruncat ocară în mod intenționat asupra numelui lui Dumnezeu. Faraon a pus sub semnul întrebării și a vorbit ușor despre „Iehova”, ca și cum ar fi fost numele vreunui dumnezeu de curând ridicat, inferior dumnezeilor Egiptului; și el a declarat categoric că el
a refuzat să-l cunoască pe Iehova. În fața unei asemenea insulte nebunești, Domnul Dumnezeu Atotputernic și-a început atunci declarația scopului său de ai face pe toți oamenii „să cunoască că Eu sunt Iehova”. Imediat înainte de abaterea celor zece plăgi triste ale lui peste „ținutul lui Ham”, Domnul i-a spus lui Moise (și aceasta pentru prima dată când a folosit asemenea expresie): „Și te voi lua la mine ca un popor și Eu îți voi fi Dumnezeu; și voi veți ști că Eu sunt Iehova, Dumnezeul tău, care te-a scos din greutățile egiptenilor.” (Exodul 6:7, A.R.V.) „Și egiptenii vor ști că eu sunt Iehova, când îmi voi întinde mâna peste Egipt și îi voi scoate afară pe copii Israelului dintre ei.” - Exodul 7:5, A.R.V.
13 În mod repetat, de nouă ori, în ciuda tot atâtea urgii asupra lui și asupra poporului său, Faraonul și-a împietrit inima cu încăpățânare să nu cunoască, sau să recunoască, din dovezile date deja lui, că Iehova este Dumnezeu. Dar de ce toată această îndelungă răbdare divină față de o creatură care nu este decât iarba? Pentru că, așa cum Iehova i-a spus lui Faraon, „din această cauză țe-am lăsat să rămâi, ca să-ți arăt puterea mea; și pentru ca ei [martorii mei] să poată proclama numele Meu
