Pagină:The-feast-of-jehovah.pdf/7

15 Martie, 1933

TURNUL DE VEGHE

87

¹⁷ Îndreptățirea lui Moise prin credință l-a făcut la fel de fără prihană în ochii lui Dumnezeu ca și mielul pascal. El însuși, sub inspirație, a declarat că el a fost un tip al marelui profet care va veni, Cristos Isus, Mielul lui Dumnezeu. (Deut. 18:15) Deși legea, începând cu acest Paște, a fost stabilită ca un învățător pentru a-i aduce pe evrei la Cristos, totuși ei nu au putut să înțeleagă atunci că mielul de Paște era un tip al Mai Marelui Moise, care este Isus Cristos. Sub numele „Iehova” Dumnezeu a început legământul legii. Prin urmare, evreii ascultători, ucigând și mâncând mielul în casă, în spatele sângelui său, alergau de fapt la acel nume Iehova, Turnul lor Înalt, pentru siguranță, mai degrabă decât pentru a înălța mielul ucis. Evreii trebuie, desigur, să recunoască numirea de către Dumnezeu a mielului și folosirea lui. În plus, cina pascală era o „sărbătoare pentru Iehova”. A fost o mărturie a scopului său de a-și justifica numele.

¹⁸ Primii născuți ai Israelului au fost îndatorați în mod special Domnului, pentru că ei au fost în mod special cei pentru care a fost acceptată moartea mielului pascal potrivit voinței lui Dumnezeu. Cu toată dreptatea, atunci, acești întâi născuți ar trebui să-i fie poporul special și răscumpărat, peste care numele său să fie chemat, un popor pentru numele său. Aceasta este arătat în mod expres în cerința de acum înainte pentru fiecăre nou născut. În schimbul cruțării întâilor născuți din Egipt el a luat tribul lui Levi pentru ai fi moștenirea, acest trib găsindu-și reciproc moștenirea lor în Iehova. (Numeri 3:12,13; 18:20) În acest sens acești nou născuți îi ilustrează pe membri credincioși ai corpului lui Cristos, care este biserica, „biserica întâilor născuți, care sunt scriși în cer”. (Evrei 12:23) Întâii născuți ai israeliților au fost îndatorați părinților lor pentru îndeplinirea regulamentelor paștelui în mod ascultător în numele întâilor lor născuți. Aceasta nu înseamnă că noii născuți antitipici sunt dependenți de credința și obediența părinților lor sau a altora pentru păstrare și salvare. Aceasta arată că interesele întregului Israel au fost legate în mod inseparabil de întâii născuți și că întâii născuți au reprezentat întreaga națiune. Dacă părinții nu ar fi ucis mielul în numele întâilor lor născuți, ei ar fi rupt legâmântul chiar de la început, întâii lor născuți ar fi murit și nici unul dintre Israeliți nu ar fi fost salvați și ar fi continuat în sclavie și ar fi murit în Egipt. Întâii născuți și toți ceilalți din națiune, având acum un interes comun, întreaga națiune a devenit asemenea unui nou născut; după cum Iehova i-a spus lui Faraon: „Israel este fiul meu, chiar primul meu născut.” (Exodul 4:22) Cel care efectiv oferă și ucide adevăratul miel în numele bisericii întâilor născuți este Iehova Dumnezeu Tatăl ceresc, care a dat „Mielul lui Dumnezeu, care înlătură păcatul lumii”. - Ioan 1:29.

¹⁹ Ce a fost făcut cu mielul în Egipt a prefigurat ce va fi făcut cu „Mielul lui Dumnezeu”, Isus, pe când va fi pe pământ în mijlocul Egiptului antitipic, lumea în care Satan, tiranicul Faraon, asuprește

poporul lui Dumnezeu, sfidează pe Iehova și îi provoacă numele și puterea; „Egipt, unde de asemenea a fost crucificat și Domnul nostru.” (Revelația 11:8) Asemenea mielului pascal, Isus a fost, ca și prăjit în căldura încercărilor de foc până la limită, dar păstrându-și întregimea și integritatea până la capăt. În timp ce mielul pascal era prăjit fără ruperea vreunui os, tot așa „nici un os al lui [Isus] nu a fost rupt” când a fost crucificat pe lemn. (Exodul 12:46; Psalmul 34:20; Ioan 19:31-36) Cei din lume care acum primesc beneficiile morții sale trebuie să declare public credința în aranjamentul lui Dumnezeu respectând sângele lui. Prin urmare, adică, ei îl stropesc pe stâlpii laterali și cel deasupra ai ușii caselor lor. Ei trebuie să se hrănească prin hrănirea din el și astfel să se întărească pentru marșul-afară din organizația Diavolului. Nici o urmă de fermentație de păcat nu poate fi tolerată în timp ce ei se hrănesc cu el. Lucrurile asemenea ierburilor amare experiențate de ei în lumea lui Satan nu trebuie să-i descurajeze, ci să le ascuțească aprecierea fața de credincioșie, integritate, lipsă de păcat și față de meritul „Mielului lui Dumnezeu”, și să-i facă să se hrănească cu el